ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1319/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați împotriva deciziei nr. 107/A din 8 iunie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 15 martie 2024, sub nr. x/2024, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de contestație, invocând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a susținut că decizia atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă din punct de vedere funcțional.

A învederat că obiectul litigiului, finalizat prin decizia atacată cu contestație în anulare, a vizat obligarea intimatei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați la plata unei sume de bani reprezentând influențele salariale și că aceasta ar fi trebuit decontată în baza relației contractuale existente între părți.

A apreciat că secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție era competentă să soluționeze recursul, întrucât litigiul era de natură contractuală, implicând aplicarea unor dispoziții legale speciale în materia raporturilor dintre profesioniști, ce impuneau specializarea completului, iar nu a normelor dreptului comun din materia răspunderii civile delictuală.

Contestatorul a susținut că este admisibilă contestația în anulare, întrucât prin decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

În susținerea celui de-al doilea motiv de contestație, întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul a afirmat că dezlegarea recursului prin decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale, care au condus la săvârșirea unor erori de judecată.

A învederat că a invocat prin motivele de recurs că toate influențele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanțe de urgență, începând cu anul 2018, sunt decontate de F.N.U.A.S.S. prin Casele de Asigurări de Sănătate Galați.

Prevalându-se de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 281/2023, a solicitat admiterea contestației în anulare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 8 mai 2024, intimata a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

Examinând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, raportate la dispozițiile legale cărora acestora li se circumscriu, Înalta Curte constată următoarele:

4.1 Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare", "atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia."

În doctrină s-a apreciat că aceste norme trebuie corelate cu cele ale art. 129, art. 130 și ale art. 131 C. proc. civ., care reglementează excepția de necompetență (de ordine publică/generală/materială/teritorială), condițiile de invocare a acesteia, precum și verificarea competenței de către instanța de judecată.

Prevalându-se de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a susținut că decizia nr. 313 din 7 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional, întrucât obiectul litigiului finalizat prin această hotărâre a vizat plata unei sume de bani, reprezentând influențele salariale, care se circumscrie raporturilor contractuale specifice profesioniștilor, de natură să atragă competența secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu normelor dreptului comun din materia răspunderii civile delictuale.

Înalta Curte constată că, prin acțiunea civilă dedusă judecății în dosarul nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați la plata sumei de 3.146.840 RON, reprezentând influențele salariale aferente aplicării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, cuantumul sporului salarial de până la 30%, calculat la salariul de bază pentru perioada martie 2020 - 15 august 2020, precum și a dobânzilor și a penalităților de întârziere, de la data scadenței decontării și până la data plății efective. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 95/2006, Legii nr. 56/2020, O.M.S. nr. 1070/2020, H.G. nr. 140/2018, H.G. nr. 252/2020 și ale Ordinului nr. 1011/2020.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, care, prin încheierea nr. 66 din 24 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a declinat competența în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor civile din cadrul secției civile a aceleiași instanțe, în considerarea faptului că litigiul nu se circumscrie conflictelor de muncă, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 sau de art. 231, art. 266 și art. 267 din Codul muncii, pe motiv că s-a invocat un contract-cadru de furnizare servicii medicale încheiat între părți, nefiind vorba despre drepturi salariale solicitate de salariați.

Învestit fiind prin hotărârea de declinare, Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința nr. 1327 din 24 octombrie 2022, a admis cererea de chemare în judecată, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați să plătească reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați suma de 3.146,840 RON, reprezentând influențele salariale aferente aplicării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, pentru perioada martie 2020 - 15 august 2020, precum și dobânda legală, de la data scadenței decontării, până la data plății efective.

Apelul declarat împotriva hotărârii de primă instanță a fost soluționat de Curtea de Apel, secția I civilă prin decizia nr. 107/A din 8 iunie 2023, în sensul admiterii acestuia, schimbării în tot a sentinței apelate și respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Raportând aceste aspecte ale judecății la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., se constată că, în speță, nu se pune problema încălcării normelor de competență materială procesuală de către instanța de recurs, câtă vreme obiectul litigiului finalizat prin hotărârea atacată cu contestație în anulare (astfel cum acesta a fost determinat prin încheierea de declinare a competenței nr. 66 din 24 iunie 2022 a Tribunalului Galați, încheiere definitivă) vizează pretenții de ordin patrimonial izvorâte dintr-un contract-cadru de furnizare a unor servicii medicale, încheiat între părți, iar nu drepturi provenite din exploatarea unei întreprinderi, care să atragă competența unui complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

De altfel, cu ocazia dezbaterilor asupra excepției de necompetență funcțională a Tribunalului Galați, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, invocată din oficiu de instanță, reprezentantul convențional al reclamantului Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați, prezent la judecată, a susținut că litigiul este de competența instanței civile, întrucât sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată derivă dintr-un contract de prestări servicii, care ar fi trebuit incluse în contractul de prestări servicii medicale.

Astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului, în fața instanței de fond (Tribunalul Galați, secția I civilă, învestit prin declinare de completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale al aceleiași instanțe) nu s-a invocat, din oficiu sau de către părți, excepția de necompetență (și nicio altă excepție), cauza fiind analizată pe fond, din perspectiva normelor de drept aplicabile.

Similar, nici în fața instanței de apel nu s-a pus problema necompetenței materiale procesuale, prin actele procedură efectuate părțile formulând critici pe fondul cauzei, iar Curtea de Apel Galați, secția I civilă procedând la soluționarea apelului conform învestirii sale.

Or, potrivit art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., necompetența de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Regulile enunțate privind invocarea necompetenței primei instanțe operează în ceea ce privește competența materială, indiferent de criteriul de stabilire (după materie și/sau după valoarea sau obiectul cererii).

În acest sens sunt relevante dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat că, în cazul în care necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. De asemenea, s-a reținut că efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, care nu poate fi ulterior ignorat, aceeași soluție impunându-se și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale.

Totodată, prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat în sensul în care competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările și modificările ulterioare, la paragr. 164 menționându-se că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

În raport de aceste considerente expuse, Înalta Curte constată că motivul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

4.2 Examinând motivul circumscris de către contestatoare dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Normele menționate prevăd că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (…) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…)".

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin erori materiale se înțeleg acele greșeli de natură procedurală, ce vizează omisiunea sau confundarea unor date sau elemente în legătură cu aspectele formale ale judecății, iar nu posibile greșeli de judecată ce privesc fondul cauzei.

Pentru a învesti instanța cu soluționarea contestației în anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezei prevăzute de textul legal pe care aceasta este întemeiată, în speță, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin motivul de contestație subsumat acestor prevederi legale, contestatorul a susținut că dezlegarea recursului prin decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale, care au condus la săvârșirea unor erori de judecată.

Totodată, a învederat că a invocat prin criticile de recurs că toate influențele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanțe de urgență, începând cu anul 2018, sunt decontate de F.N.U.A.S.S. prin Casele de Asigurări de Sănătate Galați, redând în cuprinsul contestației în anulare dispozițiile art. 7 din Legea nr. 56/2020, considerate elocvente în acest sens.

Raportând susținerile recurentului la dispozițiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare, Înalta Curte constată că acestea nu conturează eroarea materială săvârșită de instanța de recurs, ci o prezumtivă greșeală de judecată.

Această ipoteză nu se circumscrie celei pentru care art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare și care are în vedere, exclusiv, erorile materiale ce țin de judecata formală a recursului.

Astfel, greșelile la care se referă art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. sunt erori de fapt, iar nu eventuale erori legate de modul de interpretare sau de aplicare a legii, prin contestația în anulare tinzându-se la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru motivul că judecata nu a fost corespunzător realizată.

Or, prin motivul circumscris normelor legale anterior menționate, contestatorul a formulat apărări legate de fondul cauzei cu privire la debitorul obligației de decontare pentru sumele reprezentând influențele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanțe de urgență, începând cu anul 2018, chestiune ce a făcut obiectul judecății în recurs.

Aceste aspecte nu se circumscriu ipotezei reglementate de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Galați împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.