ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2022

HOTĂRÂRE

17.05.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu în data de 16.06.2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F. și G. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajul terenurilor în suprafață de 2,9 ha din titlul de proprietate nr. x din 12.12.1994 emis de Comisia Județeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, respectiv: teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 700 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 3500 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 7300 mp; teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 6000 mp, teren arabil, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 11500 mp, toate situate pe raza comunei Șura Mare, prin atribuirea acestora către reclamanți și obligarea acestora la plata sultelor cuvenite celorlalți coproprietari.

Prealabil partajului, au solicitat să se constate că o cotă de 1/5 din terenurile susmenționate face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului H., decedat la data de 18.04.1999 și că succesorii acestuia sunt ceilalți frați ai defunctului, respectiv C., I., J. și K. în cote egale respectiv câte 1/4 din masa succesorală, respectiv câte 1/20 din terenurile supuse partajului.

De asemenea, au solicitat să se constatate că menționata cotă de 1/20 din terenuri cuvenită lui I. (decedat în anul 2018) revine soției E. (2/8 din 1/20) în calitate de soție supraviețuitoare, și fiicelor A. și F. (câte 3/8 din 1/20), cota de 1/20 cuvenită lui J. (decedata in anul 2015) revine integral pârâtei D., în calitate de fiică și cota de 1/20 cuvenită lui K., îi revine soțului acestuia, L., decedat și el și de la care, prin retransmitere, revine reclamanților A. și B. în calitate de moștenitori testamentari (câte 1/10 din teren fiecare) și să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în urma partajului, în cartea funciară.

În drept, au invocat prevederile art. 669, art. 670, art. 676, art. 1143 C. civ.

Prin sentința nr. 4625 pronunțată la data de 8 noiembrie 2021, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivare, Judecătoria Sibiu a reținut că prin cererea de chemare în judecată se solicită dezbaterea succesiunii după defunctul H., cu ultimul domiciliu în Arad, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la dosar, și raportat la cele învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la faptul că doar succesiunea după acesta nu a fost dezbătută, s-a considerat că, în aplicarea dispozițiilor art. 118 C. proc. civ., Judecătoria Arad este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentința nr. 758 din 22 februarie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a trimis dosarul Înaltei Curți de CAsație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că, în prealabil soluționării cererii de partaj, instanța este chemată să se pronunțe asupra transmiterii pe cale succesorală a cotei de 1/5 din terenurile menționate din patrimoniul defunctului H. (decedat la data de 18.04.1999), mai întâi către colateralii privilegiați ai defunctului, și anume I. (decedat la data de 23.09.2018), K. (decedată la data de 18.03.2007) și J. (decedată la data de 24.07.2015), iar mai apoi de la aceștia către descendenții acestora, printre care și unii dintre pârâții din prezenta cauză.

Prin urmare, cererile reclamanților privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, motiv pentru care competența aparține instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți, în condițiile art. 118 alin. (2) C. proc. civ.. Or, în vreme ce defunctul H. a avut ultimul domiciliu în Arad, defuncții I., K. și J. au avut utlimele domicilii în Sibiu, aspect confirmat de certificatele de deces depuse la dosarul cauzei .

Așa fiind, câtă vreme reclamanții au optat pentru sesizarea Judecătoriei Sibiu, iar nu a Judecătoriei Arad, conform art. 116 C. proc. civ., s-a constatat că se impune declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Mai mult, opțiunea reclamanților este justificată și de rațiuni de ordin practic, ținând seama de faptul că terenurile care se doresc a fi partajate sunt situate în Comuna Șura Mare, jud. Sibiu, iar majoritatea părților din dosar au domiciliul în jud. Sibiu, aspecte de natură să înlesnească administrarea probatoriului.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul judiciar cu care reclamanții au învestit Judecătoria Sibiu s-a solicitat partajarea terenurilor din titlul de proprietate nr. x din 12.12.1994 emis de Comisia Județeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2,9 ha, pe raza comunei Șura Mare, Sibiu, în favoarea numiților C., I., H., J. și K., arătându-se că H. a decedat în 18.04.1999, I. în 23.09.2018, K. în 18.03.2007, iar J. în anul 2015, că mai este în viață doar C. și că după cei decedați, cu excepția lui H., s-a dezbătut moștenirea, fiind emise certificate de moștenitor.

Ca urmare, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Așadar, văzând certificatele de deces aflate în dosarul Judecătoriei Sibiu, filele x, Înalta Curte reține că H. a decedat la data de 18 aprilie 1999, în Arad, unde a avut și ultimul domiciliu. De asemenea, defuncții I., K. și J. au decedat în Sibiu, unde au avut și ultimul domiciliu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt deopotrivă competente, atât instanța de la locul decesului defunctului H., care este Judecătoria Arad, cât și cea de la locul decesului defuncților I., K. și J., respectiv Judecătoria Sibiu.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sibiu, reclamanții au învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia. De altfel, terenurile care se solicită a fi partajate sunt situate în Comuna Șura Mare, jud. Sibiu, iar majoritatea părților din dosar au domiciliul în jud. Sibiu, aspecte de natură să înlesnească administrarea probatoriului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, ca prima instanță competentă sesizată.