ÎCCJ, Decizia nr. 14/2024

Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispozițiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Regulament.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror șef al Secției judiciare Antonia Eleonora Constantin.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la următoarea problemă de drept: "în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ori aceasta subzistă și ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar".

Magistratul-asistent a învederat că la dosarul cauzei s-au depus raportul întocmit, punctul de vedere din partea Ministerului Public și opinii ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Universității din București, Universității de Drept din Timișoara și ale Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.

Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii în ceea ce privește problema de drept sesizată, arătând că, în interpretarea și aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar, aceasta fiind și interpretarea Curții Constituționale.

Art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 instituie o ipoteză particulară de aplicare a regulii majorității calificate în ceea ce privește desemnarea/confirmarea practicianului în insolvență, astfel cum această regulă este indicată în alin. (2) al aceluiași articol, iar singura derogare de la prevederile alin. (2) este dată de posibilitatea creditorului majoritar de a-și exercita prerogativa prevăzută de lege, fără concursul celorlalți creditori.

Totodată, s-a arătat că și din analiza comparativă și teleologică reiese că prima adunare a creditorilor, legal convocată, pe a cărei ordine de zi este înscrisă desemnarea/confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, constituie momentul-limită până la sau la care creditorul majoritar poate exercita prerogativa prevăzută de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, de a desemna unilateral administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau de a confirma practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență.

Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele: I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel: " Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești." II. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța, atașându-se documentația constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014: " Art. 57. - (...) (2) În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i și onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situație nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima ședință a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia. (3) Creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul." IV. Orientările jurisprudențiale divergente

Într-o primă opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de a confirma/de a desemna un administrator sau lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, indiferent dacă adunarea creditorilor a confirmat/a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014 se referă foarte clar la "prima ședință a adunării creditorilor" și, drept urmare, prin această sintagmă, intenția legiuitorului a fost de a fixa un termen procedural absolut, care atrage sancțiunea decăderii în caz de nerespectare.

În sprijinul acestei opinii s-a arătat că art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevedea că "la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația". În noua reglementare, legiuitorul a renunțat la sintagma "ulterior", limitând momentul în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Scopul acestei modificări îl constituie tocmai împrejurarea că termenele sunt prevăzute clar și au ca scop transparentizarea și accelerarea procedurii insolvenței.

Prima ședință a adunării creditorilor [care este convocată în mod obișnuit de administratorul judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014] trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Este adevărat că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se referă în mod expres la prima ședință a adunării creditorilor, însă această împrejurare trebuie analizată în strânsă legătură cu obligația ca prima ședință să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Prin urmare, "prima ședință" nu poate fi decât prima ședință legal convocată, ce respectă această condiție obligatorie prevăzută de lege.

Dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit.

Au fost avute în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, din perspectiva termenului în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu. În acest sens s-a reținut că, astfel cum reiese din paragraful 22 din decizia anterior menționată, chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori confirmarea acestuia, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că și acesta își va exercita această posibilitate tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor.

Drept urmare, ținând seama de cele statuate prin decizia anterior precizată, conform acestei orientări jurisprudențiale, creditorul majoritar trebuie să își exercite posibilitatea de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, iar nu ulterior.

În același sens au fost invocate și considerentele de la pct. 14 din Decizia Curții Constituționale nr. 640/2022, prin care s-a reținut că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi și tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar.

Este adevărat că la pct. 15 din decizia anterior menționată se arată că s-ar putea desfășura mai multe adunări ale creditorilor, fără să se decidă confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, însă se consideră că aceasta este o inadvertență care apare pentru aceleași motive ca cele expuse mai sus, respectiv modificarea legislativă intervenită, prin eliminarea sintagmei "ulterior".

În accepțiunea acestei prime orientări jurisprudențiale, din interpretarea sistematică a textelor rezultă că alin. (2) și (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 au în vedere administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, în vreme ce alin. (4) al articolului menționat, care succedă acestora în ordine logică, se referă la un moment ulterior, respectiv la administratorul/lichidatorul judiciar definitiv.

S-a mai arătat că din aceeași interpretare sistematică rezultă că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu instituie o derogare de la regula înlocuirii motivate a administratorului/lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic, ci este o regulă în oglindă față de alin. (2) al aceluiași articol - consecință logică a regulii majorității, care rămâne respectată în ambele alineate, ce conferă creditorului majoritar aceleași drepturi ca și adunării creditorilor, dar nu mai mult decât acesteia, adică desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu.

Adunarea creditorilor poate, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot [art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014], să sesizeze judecătorul-sindic în vederea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, iar judecătorul va decide în acest sens numai dacă există motive temeinice.

Dacă totuși creditorul majoritar numește un alt administrator/lichidator judiciar, ulterior adunării creditorilor, iar decizia sa nu este contestată la judecătorul-sindic, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a considerat că o astfel de hotărâre, adoptată fără o atribuție legală în acest sens de către creditorul majoritar, nu îl poate ține pe judecătorul-sindic, acesta nefiind obligat să îl numească pe noul administrator judiciar/lichidator. Dacă este sesizat cu această chestiune, judecătorul-sindic poate cel mult să pună în discuție calificarea acestei hotărâri a creditorului majoritar, în sensul înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar.

În schimb, s-a subliniat că, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit. Ulterior acestui moment, nu se poate dispune decât înlocuirea, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014.

În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătorești: - Sentința civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3; - Sentința civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5; - Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1; - Sentința civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1; - Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.

Într-o a doua opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, și că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu impune ca reper temporal maxim prima ședință a adunării creditorilor. S-a apreciat că esențial este ca desemnarea să se refere la administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, până la momentul când acesta a fost confirmat de adunarea creditorilor, considerându-se că nu intervine o decădere a creditorului majoritar din dreptul de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar în locul celui provizoriu, numit de judecătorul-sindic.

Cu privire la Decizia Curții Constituționale nr. 540/2022, s-a susținut că aceasta este o decizie de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, și nu de admitere a acesteia. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în sensul respingerii, prin Decizia nr. 663/2021. Deși în cuprinsul considerentelor de la pct. 22 se face vorbire despre faptul că, în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, Curtea Constituțională a apreciat că, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenției legiuitorului, este de la sine înțeles faptul că acesta își va exercita posibilitatea (de înlocuire) tot în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor. Cu toate acestea, la considerentele de la pct. 18 s-a arătat că "desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii are caracter provizoriu, deoarece în prima ședință a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor pot alege un alt administrator judiciar".

Prin soluțiile de speță care susțin această orientare jurisprudențială s-a făcut trimitere și la pct. 19 din aceeași decizie, în care Curtea Constituțională a statuat că: "chiar dacă s-au desfășurat mai multe adunări ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea unui alt lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a se substitui voinței creditorilor și a decide în locul acestora".

Din analiza acestor considerente s-a apreciat că însăși Curtea Constituțională recunoaște posibilitatea existenței mai multor adunări ale creditorilor, în care să fie discutată chestiunea confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar. Or, posibilitatea existenței mai multor ședințe ale adunării creditorilor intră în contradicție cu considerentele aceleiași instanțe care, la pct. 15 din Decizia nr. 663/2021, face vorbire de posibilitatea confirmării tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ar interveni în situația în care creditorii nu se pronunță în ședință cu privire la alegerea unui administrator/lichidator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului/lichidatorului judiciar. Aceleași considerente se regăsesc la pct. 16 din Decizia Curții Constituționale nr. 540/2022.

S-a reținut că, dacă se ia în calcul confirmarea tacită, deși creditorul majoritar nu a exprimat niciun punct de vedere în prima ședință a adunării creditorilor, nu se mai poate vorbi despre faptul că administratorul/lichidatorul judiciar poate fi confirmat sau desemnat, conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, în prima ședință sau în cele ulterioare.

De asemenea, ipoteza confirmării tacite în situația neîntrunirii valabile a adunării creditorilor vine în contradicție flagrantă cu art. 49 din Legea nr. 85/2014, care prevede expres că "(...) ședințele adunării creditorilor au loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente cu drept de vot".

În ceea ce privește intervenirea tacitei confirmări a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, în condițiile în care dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie condiția specială de cvorum și vot pentru confirmarea sau desemnarea unui nou administrator/lichidator judiciar - mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot, s-a susținut că nu s-ar putea reține existența unei astfel de confirmări tacite nici în situația în care în cadrul primei adunări ar fi fost prezenți creditori însumând majoritatea specială instituită, aceștia manifestând însă pasivitate în privința confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar, și nici în situația în care s-a constatat nelegala întrunire a adunării creditorilor.

S-a argumentat că, prin parcurgerea întregului text al alin. (2) din art. 57 din Legea nr. 85/2014, se constată că legea introduce o cerință specială de majoritate pentru adoptarea de către creditori a hotărârii cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, în sensul că impune un cvorum special și o majoritate specială, de peste 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, și pentru confirmarea administratorului/lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, dar și pentru desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

În practică pot apărea situații în care creditorii nu reușesc să întrunească acest procent necesar pentru tranșarea problemei și, astfel, se păstrează administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu dincolo de momentul primei adunări, respectiv până la întrunirea acestui procent într-o ședință ulterioară, cu problematica în speță trecută pe ordinea de zi.

Astfel, dacă în prima ședință a adunării creditorilor, legal convocată, nu s-a desemnat un administrator/lichidator judiciar definitiv în locul celui provizoriu, procedura insolvenței va continua cu administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, care își va păstra această poziție până la sfârșitul procedurii, în lipsa înlocuirii sale conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, fără a exista posibilitatea "confirmării tacite". Aceasta deoarece confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu înseamnă că acesta devine definitiv și nu mai poate fi înlocuit de creditorul majoritar conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, ci poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice, în condițiile art. 57 alin. (4) din același act normativ.

În schimb, lipsa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau lipsa înlocuirii acestuia de către adunarea creditorilor în prima ședință având această ordine de zi conduce la posibilitatea creditorului majoritar de a confirma sau de a înlocui administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu și după momentul primei adunări a creditorilor.

S-a argumentat că, spre deosebire de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ce face vorbire despre posibilitatea creditorilor care dețin mai mult de 50% de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, în prima ședință a adunării creditorilor, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 prevede că: "creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul", fără să stabilească un moment temporal.

În concluzie, în viziunea acestei orientări jurisprudențiale, dacă în prima ședință a adunării creditorilor nu s-a luat nicio hotărâre privind confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar poate decide desemnarea unui alt practician în insolvență, atâta vreme cât nu a fost desemnat un administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, chiar dacă manifestarea sa de voință este făcută ulterior primei ședințe a adunării creditorilor.

Pe de altă parte, în lipsa unei contestații formulate de creditori împotriva deciziei de desemnare a noului administrator/lichidator judiciar, judecătorul-sindic va numi administratorul/lichidatorul judiciar desemnat, fără a putea să analizeze, din oficiu, eventuale motive de nelegalitate ale respectivei decizii adoptate de creditorul majoritar - argumente între care se regăsește, în mod evident, și cel vizând eventuala desemnare realizată ulterior momentului ținerii primei adunări a creditorilor, doar aceștia din urmă putând invoca astfel de vicii, nu și judecătorul-sindic.

Consecința necontestării de către creditori a deciziei adoptate de creditorul majoritar în condițiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este prevăzută de legiuitor în alin. (7) al aceluiași articol, care prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. (6), decizia creditorului ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, dacă acesta îndeplinește condițiile cerute de lege, dispunând, totodată, încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea sau, după caz, sentința de deschidere a procedurii.

Astfel, sintagma prevăzută în cuprinsul alin. (7) - dacă acesta (noul administrator/lichidator judiciar) îndeplinește condițiile cerute de lege - are în vedere condițiile extrinseci procedurii, ce vizează exclusiv îndeplinirea de către practicianul în insolvență a condițiilor legale necesare exercitării acestei activități, astfel cum sunt reglementate prin Statutul profesiei de practician în insolvență, și nu eventuale nelegalități legate de desfășurarea procedurii insolvenței, ce pot fi invocate (astfel cum s-a precizat anterior) exclusiv de către creditorii direct interesați.

Nu în ultimul rând, s-a subliniat că limitarea realizată de legiuitor, ce a conferit, prin prevederile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, calitate procesuală și interes exclusiv creditorilor în contestarea deciziei creditorului majoritar, nu și administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, numit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, este justificată prin aceea că acesta din urmă nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a procedurii insolvenței, deopotrivă al debitorului și al creditorilor.

În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătorești: - Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2; - Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2; - Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1; - Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3; - Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1.285/2015/a2. V. Opinia titularului sesizării

Punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța este în sensul că, în lipsa unei prevederi contrare, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. VI. Punctul de vedere al Ministerului Public

Prin memoriul înaintat s-a arătat că, în interpretarea și aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii și de stabilire a onorariului practicianului în insolvență poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar.

Astfel, în actuala reglementare, legiuitorul a prevăzut obligativitatea introducerii pe ordinea de zi a primei ședințe a adunării creditorilor și a unui punct referitor la confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și la stabilirea onorariului acestuia, în scopul înlăturării posibilității ca, prin neintroducerea pe ordinea de zi a acestor chestiuni, provizoratul celui desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii să se mențină nepermis de mult.

Neexercitarea dreptului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 până la sau la prima adunare a creditorilor legal convocată, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) din aceeași lege, având ordinea de zi menționată în art. 57 alin. (2) teza finală, este sancționată cu decăderea creditorului majoritar din dreptul prevăzut de art. 57 alin. (3), iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu va administra procedura cu caracter definitiv, confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nemaiputând avea loc ulterior, așa cum permiteau dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare a lipsei unei cerințe de formă a confirmării administratorului judiciar, se consideră că este valabilă și confirmarea tacită a acestuia; pentru a se putea reține efectul confirmării tacite, este necesar ca adunarea creditorilor să fie legal constituită, fiind evident că poate fi considerată drept primă adunare a creditorilor doar aceea pentru care sunt întrunite toate condițiile prealabile necesare adoptării unei decizii legale, în condițiile art. 48 alin. (1) și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Chiar dacă este convocată cu respectarea termenului prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pentru a fi conformă dispozițiilor art. 57 alin. (2) din același act normativ, în plus, este necesară îndeplinirea și a următoarelor condiții: pe ordinea de zi trebuie să figureze atât opțiunea confirmării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și opțiunea desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar; să se poată lua în mod legal o decizie, în condițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de creditorii ce dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor cu drept de vot.

Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot contesta hotărârea luată în cadrul adunării creditorilor sau decizia creditorului majoritar la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 5 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență; nelegala convocare a adunării creditorilor constituie un motiv de nelegalitate ce poate fi invocat în contestația creditorilor.

S-a apreciat că atât timp cât prima ședință a adunării creditorilor a avut loc în condiții legale și pe ordinea de zi s-au regăsit atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât și stabilirea onorariului acestuia, a încetat starea de provizorat a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, desemnat inițial prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Pe de altă parte, judecătorul-sindic intervine doar în cazul desemnării de către creditorul/creditorii majoritar/majoritari a unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar, tocmai pentru că legiuitorul a urmărit dinamizarea procedurii prin confirmarea, chiar și tacită, a administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu. VII. Opinia specialiștilor

În sprijinul primei orientări jurisprudențiale și-a exprimat opinia Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Facultatea de Drept, iar în susținerea celei de-a doua orientări jurisprudențiale și-au exprimat opinia Universitatea București - Facultatea de Drept, Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultății de Drept și Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept.

Astfel, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Facultatea de Drept a opinat în sensul că noul administrator/lichidator judiciar poate fi numit, în condițiile art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, numai la data primei adunări a creditorilor, legal convocată și având pe ordinea de zi acest punct, ulterior acestui moment putându-se dispune doar înlocuirea, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din actul normativ anterior menționat.

În motivare s-a susținut că dreptul creditoarei de a impune sau de a alege un practician în insolvență este limitat în timp până la momentul la care adunarea creditorilor ia o hotărâre privind desemnarea unui administrator judiciar al procedurii. Depășirea acestui moment al procedurii din motive subiective, ce țin de organizarea internă a instituției creditoare, conduce la pierderea dreptului procesual de a impune un practician în insolvență, iar înlocuirea acestuia mai poate fi dispusă numai prin hotărârea judecătorului-sindic și doar în condițiile existenței unor "motive temeinice", la care se referă art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Atâta vreme cât creditorul interesat nu a atacat hotărârea adunării creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu prin decizia de deschidere a procedurii, în condițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, tribunalul de faliment va confirma administratorul judiciar propus de creditori, acesta îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege și neregăsindu-se în vreun caz de incompatibilitate; totodată, după momentul confirmării practicianului, creditorul majoritar nu mai are dreptul să își impună voința în cadrul procedurii de desemnare a practicianului în insolvență, ci poate, cel mult, în temeiul alin. (4) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, să solicite judecătorului-sindic înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, însă doar pentru motive temeinice; de altfel, alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală folosește expresia "pot decide".

Potrivit tezei finale a alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentința de declanșare a procedurii. Textul nu cere și o anumită formă a confirmării, de unde rezultă că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi și tacită.

Confirmarea tacită se realizează atunci când, în ședință, creditorii nu se pronunță cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întrunește adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei ședințe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia.

Alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 întărește caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței și stabilește o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor. În tăcerea legii, nu are importanță natura sau izvorul creanțelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalți creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvență în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privința desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i, totodată, și onorariul.

Pe de altă parte, Universitatea București - Facultatea de Drept, prin punctul de vedere înaintat, a arătat că prerogativa instituită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 în beneficiul creditorului majoritar, de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

Astfel, prevederea legală ce formează obiectul concret al recursului în interesul legii instituie regula conform căreia, în ipoteza în care există un creditor care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor, acesta este îndreptățit să desemneze un administrator/lichidator judiciar în locul administratorului/lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu și să îi stabilească onorariul, fără consultarea adunării creditorilor. Rațiunea prevederii legale constă în aceea că, din perspectiva cuantumului creanței, creditorul respectiv va influența în mod decisiv hotărârea ce s-ar adopta în cadrul adunării creditorilor, opțiunea celorlalți neavând nicio influență asupra rezultatului votului. Drept urmare, legiuitorul a apreciat rezonabil să acorde creditorului care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar și de a-i stabili onorariul, în afara cadrului formal al adunării creditorilor.

Dispoziția legală prezintă, astfel, un dublu avantaj: pe de o parte, nu este nevoie de o adunare a creditorilor, convocată legal, având pe ordinea de zi punctele respective, iar, pe de altă parte, creditorul majoritar poate dispune imediat, fără să fie nevoit să aștepte convocarea primei adunări a creditorilor.

Pe cale de consecință, în ipoteza în care, din considerentele cele mai diverse, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor nu emite o decizie referitoare la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia nici anterior primei adunări a creditorilor, dar nici în cadrul acesteia, nu se poate considera că ar interveni decăderea din dreptul de a dispune, ulterior, cu privire la chestiunile respective.

În acest sens se impune coroborarea alin. (3) cu alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, din interpretarea cărora rezultă, pe de o parte, obligația administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu ca, în cadrul primei adunări a creditorilor, să insereze pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, precum și stabilirea onorariului acestuia, iar, pe de altă parte, prerogativa creditorilor care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot de a decide confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, fiind în egală măsură necesar ca, în ipoteza exprimării votului într-un sens sau altul, să se pronunțe și asupra onorariului acestuia.

Așadar, votul asupra confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirii onorariului acestuia, în cadrul primei adunări a creditorilor, este facultativ, fiind relevante în acest sens sintagmele întrebuințate de legiuitor "pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i onorariul", respectiv "pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul".

S-a apreciat că nu poate fi primită opinia potrivit căreia, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit, ulterior neputându-se dispune decât înlocuirea acestuia, în condițiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014. Aceasta deoarece textul dispoziției analizate, anume art. 57 alin. (2) din același act normativ, nu permite o astfel de interpretare, instituind o posibilitate, și nu o obligație de a decide asupra confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau a desemnării unui alt practician în insolvență. Pe de altă parte, ipoteza unei confirmări tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ulterior nu poate fi înlocuit decât de judecătorul-sindic, exclusiv pentru motive bine justificate, ar echivala cu decăderea creditorului/creditorilor care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot din dreptul de a confirma administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu sau de a desemna un altul, stabilindu-i totodată și onorariul. Or, decăderile din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie reglementate în mod expres, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Concluzionând, s-a reținut că, în ipoteza în care prima adunare a creditorilor a fost convocată în mod legal, însă nu s-a luat o decizie în ceea ce privește confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului acestuia, administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu va continua exercitarea atribuțiilor instituite de lege în sarcina sa, în această calitate, fără a se putea considera că mandatul acestuia și onorariul aferent au fost confirmate în mod tacit.

Tot astfel, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca - Departamentul de drept privat al Facultății de Drept, cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, a apreciat că nu se impune un reper temporal maxim prin prima ședință a adunării creditorilor.

În susținere s-a arătat că prerogativa creditorului majoritar se exercită prioritar, așa cum statuează textul de lege, "fără consultarea adunării creditorilor", deci în afara oricărui cadru legal numit adunare a creditorilor. În opinia autorului opiniei înaintate, adunarea creditorilor și creditorul majoritar sunt două situații echipolente, în funcție de specificul procedurii, care funcționează alternativ, și nicidecum cumulativ.

Așadar, dacă există un creditor majoritar, acesta nu este ținut de exercitarea deciziei sale cu privire la confirmarea/numirea practicianului în insolvență definitiv într-un cadru formal de genul adunării creditorilor [alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014]; dacă există un creditor majoritar, dar s-a convocat "prima adunare", iar în cadrul acesteia votează creditorul majoritar, termenul i se aplică implicit, pentru că el este parte din adunare, votând democratic în cadrul acesteia.

Partea a doua a întrebării "ori aceasta subzistă și ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar" valorifică exclusiv ipoteza (marginală) în care creditorul majoritar face parte din adunare, în pofida faptului că el beneficiază de un text special în care el este propria sa adunare și își este suficient sie însuși, putând să adopte decizii (unilateral) și nu să voteze. Dacă măcar un punct de pe ordinea de zi nu a fost votat (rezolvat), are vocație să se aplice alin. (14), iar, conform acestuia, "prima adunare" se reiterează ori de câte ori este nevoie.

Așadar, prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a practicianului în insolvență definitiv se poate exercita individual (unilateral), prin adoptarea deciziei în termenele prevăzute de lege pentru adunările creditorilor, sau colectiv, în cadrul adunărilor creditorilor, conform procedurilor și calendarului acestora. În cazurile în care creditorul majoritar nu a decis în termenul stabilit sau practicianul în insolvență definitiv a respins propunerea de onorariu ori adunarea creditorilor nu a hotărât numirea/onorariul practicianului în insolvență definitiv, exercitarea prerogativelor acestor entități poate și trebuie să fie realizată, în conformitate cu prevederile legale, până la obținerea rezultatului scontat - confirmarea/numirea unui practician în insolvență definitiv și a onorariului acestuia.

Totodată, din analiza întreprinsă asupra evoluției cadrului legislativ, "prima ședință a adunării" sau "prima adunare" nu a însemnat niciodată ad litteram prima ședință în mod cronologic, fiind de ordinul evidenței că judecătorul-sindic poate desemna, în cel puțin patru ipoteze, practicieni în insolvență provizorii - la început, prin hotărârea de deschidere a procedurii; în orice stadiu al procedurii, înlocuindu-l pentru motive temeinice pe practicianul în insolvență existent [art. 57 alin. (4)]; în orice moment al procedurii, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic îl poate înlocui pe practicianul în insolvență definitiv care solicită acest lucru [art. 57 alin. (5)]; în ipoteza descrisă de art. 57 alin. (14), judecătorul-sindic poate fi solicitat să numească un practician în insolvență provizoriu. În toate aceste ipoteze, provizoratul practicianului în insolvență numit de judecătorul-sindic poate dura până la prima adunare a creditorilor (care, în economia acelui dosar, poate fi a "n"-a adunare). Mai mult, în afară de prima, celelalte ipoteze sunt redundante, putând să se întâmple de mai multe ori în cadrul unui dosar.

Prin urmare, practic, niciodată legiuitorul nu a înțeles prin "prima adunare" chiar "prima adunare", ci o adunare care are o anumită funcție (cu o ordine de zi obligatorie, confirmarea/numirea practicianului în insolvență și a onorariului acestuia), indiferent de câte ori, într-o procedură, o asemenea "primă adunare" trebuie să fie convocată.

De asemenea, prin opinia exprimată, Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept a apreciat că prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată și ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, însă numai până la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar în mod definitiv.

În sprijinul acestui punct de vedere s-a susținut că nu este vorba despre un termen de decădere, legiuitorul, având în vedere importanța rolului practicianului în insolvență în procedurile de insolvență, stabilind că prima adunare a creditorilor trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014 prevăd un drept al creditorilor ("pot decide", "poate decide"), astfel că, în cazul nerespectării, nu intervine nici decăderea din dreptul de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar și nici confirmarea tacită a celui desemnat provizoriu, consecința nerespectării acestui termen fiind aceea că administratorul/lichidatorul judiciar confirmat/desemnat intervine în procedură mai târziu.

Conform acestei opinii, renunțarea la sintagma "ulterior" a avut în vedere posibila interpretare a legii în sensul că creditorul majoritar poate în orice moment al procedurii să decidă desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, chiar dacă adunarea creditorilor ar fi decis deja desemnarea acestuia în cauză, și nu limitarea momentului în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.

În sprijinul acestei concluzii s-a făcut trimitere atât la prevederile art. 57 alin. (14) din Legea nr. 85/2014, care prevăd un lanț de posibile adunări ulterioare ale creditorilor, în caz de neînțelegeri între practicianul în insolvență și creditori în privința onorariului acestuia, cât și la concluziile întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curților de apel, în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, care a avut loc la Sinaia, în perioada 13-14 iunie 2016, și ale întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, desfășurată la București, între 16-17 octombrie 2023. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 663/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2014, reținând, la p