Decizia nr. 14/2024 — ÎCCJ, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii · Dosar nr. 1174/1/2024

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Secţiei judiciare Antonia Eleonora Constantin.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la următoarea problemă de drept: „în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ori aceasta subzistă şi ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar”.

Magistratul-asistent a învederat că la dosarul cauzei s-au depus raportul întocmit, punctul de vedere din partea Ministerului Public şi opinii ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universităţii din Bucureşti, Universităţii de Drept din Timişoara şi ale Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.

Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte problema de drept sesizată, arătând că, în interpretarea şi aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar, aceasta fiind şi interpretarea Curţii Constituţionale.

Art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 instituie o ipoteză particulară de aplicare a regulii majorităţii calificate în ceea ce priveşte desemnarea/confirmarea practicianului în insolvenţă, astfel cum această regulă este indicată în alin. (2) al aceluiaşi articol, iar singura derogare de la prevederile alin. (2) este dată de posibilitatea creditorului majoritar de a-şi exercita prerogativa prevăzută de lege, fără concursul celorlalţi creditori.

Totodată, s-a arătat că şi din analiza comparativă şi teleologică reiese că prima adunare a creditorilor, legal convocată, pe a cărei ordine de zi este înscrisă desemnarea/confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, constituie momentul-limită până la sau la care creditorul majoritar poate exercita prerogativa prevăzută de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, de a desemna unilateral administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau de a confirma practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă.

Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele: I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel: ” Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.” II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa, ataşându-se documentaţia constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014: ” Art. 57. – (…) (2) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia. (3) Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.” IV. Orientările jurisprudenţiale divergente

Într-o primă opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de a confirma/de a desemna un administrator sau lichidator judiciar poate fi exercitată doar până la data primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, indiferent dacă adunarea creditorilor a confirmat/a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 se referă foarte clar la „prima şedinţă a adunării creditorilor” şi, drept urmare, prin această sintagmă, intenţia legiuitorului a fost de a fixa un termen procedural absolut, care atrage sancţiunea decăderii în caz de nerespectare.

În sprijinul acestei opinii s-a arătat că art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 prevedea că „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia”. În noua reglementare, legiuitorul a renunţat la sintagma „ulterior”, limitând momentul în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar. Scopul acestei modificări îl constituie tocmai împrejurarea că termenele sunt prevăzute clar şi au ca scop transparentizarea şi accelerarea procedurii insolvenţei.

Prima şedinţă a adunării creditorilor [care este convocată în mod obişnuit de administratorul judiciar provizoriu, desemnat de judecătorul-sindic conform art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014] trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Este adevărat că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se referă în mod expres la prima şedinţă a adunării creditorilor, însă această împrejurare trebuie analizată în strânsă legătură cu obligaţia ca prima şedinţă să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Prin urmare, „prima şedinţă” nu poate fi decât prima şedinţă legal convocată, ce respectă această condiţie obligatorie prevăzută de lege.

Dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit.

Au fost avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 10 noiembrie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, din perspectiva termenului în interiorul căruia creditorul majoritar poate să îşi exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu. În acest sens s-a reţinut că, astfel cum reiese din paragraful 22 din decizia anterior menţionată, chiar dacă în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar în locul celui provizoriu desemnat de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii ori confirmarea acestuia, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că şi acesta îşi va exercita această posibilitate tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor.

Drept urmare, ţinând seama de cele statuate prin decizia anterior precizată, conform acestei orientări jurisprudenţiale, creditorul majoritar trebuie să îşi exercite posibilitatea de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, iar nu ulterior.

În acelaşi sens au fost invocate şi considerentele de la pct. 14 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 640/2022, prin care s-a reţinut că art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu cere o anumită formă a confirmării, astfel că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi şi tacită. Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar.

Este adevărat că la pct. 15 din decizia anterior menţionată se arată că s-ar putea desfăşura mai multe adunări ale creditorilor, fără să se decidă confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea altui lichidator judiciar, însă se consideră că aceasta este o inadvertenţă care apare pentru aceleaşi motive ca cele expuse mai sus, respectiv modificarea legislativă intervenită, prin eliminarea sintagmei „ulterior”.

În accepţiunea acestei prime orientări jurisprudenţiale, din interpretarea sistematică a textelor rezultă că alin. (2) şi (3) ale art. 57 din Legea nr. 85/2014 au în vedere administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, în vreme ce alin. (4) al articolului menţionat, care succedă acestora în ordine logică, se referă la un moment ulterior, respectiv la administratorul/lichidatorul judiciar definitiv.

S-a mai arătat că din aceeaşi interpretare sistematică rezultă că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu instituie o derogare de la regula înlocuirii motivate a administratorului/lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic, ci este o regulă în oglindă faţă de alin. (2) al aceluiaşi articol – consecinţă logică a regulii majorităţii, care rămâne respectată în ambele alineate, ce conferă creditorului majoritar aceleaşi drepturi ca şi adunării creditorilor, dar nu mai mult decât acesteia, adică desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu.

Adunarea creditorilor poate, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot [art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014], să sesizeze judecătorul-sindic în vederea înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar, iar judecătorul va decide în acest sens numai dacă există motive temeinice.

Dacă totuşi creditorul majoritar numeşte un alt administrator/lichidator judiciar, ulterior adunării creditorilor, iar decizia sa nu este contestată la judecătorul-sindic, potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, s-a considerat că o astfel de hotărâre, adoptată fără o atribuţie legală în acest sens de către creditorul majoritar, nu îl poate ţine pe judecătorul-sindic, acesta nefiind obligat să îl numească pe noul administrator judiciar/lichidator. Dacă este sesizat cu această chestiune, judecătorul-sindic poate cel mult să pună în discuţie calificarea acestei hotărâri a creditorului majoritar, în sensul înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar.

În schimb, s-a subliniat că, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit. Ulterior acestui moment, nu se poate dispune decât înlocuirea, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014.

În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătoreşti: – Sentinţa civilă nr. 5.952 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 7.294/3/2018/a3; – Sentinţa civilă nr. 471 din 24 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.250/105/2022/a5; – Decizia civilă nr. 71 din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 5.171/118/2022/a1; – Sentinţa civilă nr. 565/F din 18 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 4.584/97/2015/a1; – Decizia civilă nr. 389 din 20 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2.965/40/2016/a3.

Într-o a doua opinie s-a considerat că prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, şi că art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 nu impune ca reper temporal maxim prima şedinţă a adunării creditorilor. S-a apreciat că esenţial este ca desemnarea să se refere la administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, până la momentul când acesta a fost confirmat de adunarea creditorilor, considerându-se că nu intervine o decădere a creditorului majoritar din dreptul de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar în locul celui provizoriu, numit de judecătorul-sindic.

Cu privire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 540/2022, s-a susţinut că aceasta este o decizie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, şi nu de admitere a acesteia. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în sensul respingerii, prin Decizia nr. 663/2021. Deşi în cuprinsul considerentelor de la pct. 22 se face vorbire despre faptul că, în cuprinsul alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu a prevăzut expressis verbis un interval temporal în care creditorul majoritar poate decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, Curtea Constituţională a apreciat că, din interpretarea teleologică a reglementării, urmărind finalitatea normei din perspectiva intenţiei legiuitorului, este de la sine înţeles faptul că acesta îşi va exercita posibilitatea (de înlocuire) tot în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor. Cu toate acestea, la considerentele de la pct. 18 s-a arătat că „desemnarea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii are caracter provizoriu, deoarece în prima şedinţă a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor pot alege un alt administrator judiciar”.

Prin soluţiile de speţă care susţin această orientare jurisprudenţială s-a făcut trimitere şi la pct. 19 din aceeaşi decizie, în care Curtea Constituţională a statuat că: „chiar dacă s-au desfăşurat mai multe adunări ale creditorilor, fără a se fi decis confirmarea lichidatorului judiciar sau desemnarea unui alt lichidator judiciar, conform art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a se substitui voinţei creditorilor şi a decide în locul acestora”.

Din analiza acestor considerente s-a apreciat că însăşi Curtea Constituţională recunoaşte posibilitatea existenţei mai multor adunări ale creditorilor, în care să fie discutată chestiunea confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar. Or, posibilitatea existenţei mai multor şedinţe ale adunării creditorilor intră în contradicţie cu considerentele aceleiaşi instanţe care, la pct. 15 din Decizia nr. 663/2021, face vorbire de posibilitatea confirmării tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ar interveni în situaţia în care creditorii nu se pronunţă în şedinţă cu privire la alegerea unui administrator/lichidator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului/lichidatorului judiciar. Aceleaşi considerente se regăsesc la pct. 16 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 540/2022.

S-a reţinut că, dacă se ia în calcul confirmarea tacită, deşi creditorul majoritar nu a exprimat niciun punct de vedere în prima şedinţă a adunării creditorilor, nu se mai poate vorbi despre faptul că administratorul/lichidatorul judiciar poate fi confirmat sau desemnat, conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, în prima şedinţă sau în cele ulterioare.

De asemenea, ipoteza confirmării tacite în situaţia neîntrunirii valabile a adunării creditorilor vine în contradicţie flagrantă cu art. 49 din Legea nr. 85/2014, care prevede expres că „(…) şedinţele adunării creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot”.

În ceea ce priveşte intervenirea tacitei confirmări a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, în condiţiile în care dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie condiţia specială de cvorum şi vot pentru confirmarea sau desemnarea unui nou administrator/lichidator judiciar – mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, s-a susţinut că nu s-ar putea reţine existenţa unei astfel de confirmări tacite nici în situaţia în care în cadrul primei adunări ar fi fost prezenţi creditori însumând majoritatea specială instituită, aceştia manifestând însă pasivitate în privinţa confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar, şi nici în situaţia în care s-a constatat nelegala întrunire a adunării creditorilor.

S-a argumentat că, prin parcurgerea întregului text al alin. (2) din art. 57 din Legea nr. 85/2014, se constată că legea introduce o cerinţă specială de majoritate pentru adoptarea de către creditori a hotărârii cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, în sensul că impune un cvorum special şi o majoritate specială, de peste 50% din totalul creanţelor înscrise la masa credală, şi pentru confirmarea administratorului/lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, dar şi pentru desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

În practică pot apărea situaţii în care creditorii nu reuşesc să întrunească acest procent necesar pentru tranşarea problemei şi, astfel, se păstrează administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu dincolo de momentul primei adunări, respectiv până la întrunirea acestui procent într-o şedinţă ulterioară, cu problematica în speţă trecută pe ordinea de zi.

Astfel, dacă în prima şedinţă a adunării creditorilor, legal convocată, nu s-a desemnat un administrator/lichidator judiciar definitiv în locul celui provizoriu, procedura insolvenţei va continua cu administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, care îşi va păstra această poziţie până la sfârşitul procedurii, în lipsa înlocuirii sale conform art. 57 din Legea nr. 85/2014, fără a exista posibilitatea „confirmării tacite”. Aceasta deoarece confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu înseamnă că acesta devine definitiv şi nu mai poate fi înlocuit de creditorul majoritar conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, ci poate fi înlocuit doar pentru motive temeinice, în condiţiile art. 57 alin. (4) din acelaşi act normativ.

În schimb, lipsa confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau lipsa înlocuirii acestuia de către adunarea creditorilor în prima şedinţă având această ordine de zi conduce la posibilitatea creditorului majoritar de a confirma sau de a înlocui administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi după momentul primei adunări a creditorilor.

S-a argumentat că, spre deosebire de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, ce face vorbire despre posibilitatea creditorilor care deţin mai mult de 50% de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, în prima şedinţă a adunării creditorilor, alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 prevede că: „creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul”, fără să stabilească un moment temporal.

În concluzie, în viziunea acestei orientări jurisprudenţiale, dacă în prima şedinţă a adunării creditorilor nu s-a luat nicio hotărâre privind confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, creditorul majoritar poate decide desemnarea unui alt practician în insolvenţă, atâta vreme cât nu a fost desemnat un administrator/lichidator judiciar în locul celui provizoriu, chiar dacă manifestarea sa de voinţă este făcută ulterior primei şedinţe a adunării creditorilor.

Pe de altă parte, în lipsa unei contestaţii formulate de creditori împotriva deciziei de desemnare a noului administrator/lichidator judiciar, judecătorul-sindic va numi administratorul/lichidatorul judiciar desemnat, fără a putea să analizeze, din oficiu, eventuale motive de nelegalitate ale respectivei decizii adoptate de creditorul majoritar – argumente între care se regăseşte, în mod evident, şi cel vizând eventuala desemnare realizată ulterior momentului ţinerii primei adunări a creditorilor, doar aceştia din urmă putând invoca astfel de vicii, nu şi judecătorul-sindic.

Consecinţa necontestării de către creditori a deciziei adoptate de creditorul majoritar în condiţiile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 este prevăzută de legiuitor în alin. (7) al aceluiaşi articol, care prevede că, dacă în termenul stabilit la alin. (6), decizia creditorului ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, dacă acesta îndeplineşte condiţiile cerute de lege, dispunând, totodată, încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea sau, după caz, sentinţa de deschidere a procedurii.

Astfel, sintagma prevăzută în cuprinsul alin. (7) – dacă acesta (noul administrator/lichidator judiciar) îndeplineşte condiţiile cerute de lege – are în vedere condiţiile extrinseci procedurii, ce vizează exclusiv îndeplinirea de către practicianul în insolvenţă a condiţiilor legale necesare exercitării acestei activităţi, astfel cum sunt reglementate prin Statutul profesiei de practician în insolvenţă, şi nu eventuale nelegalităţi legate de desfăşurarea procedurii insolvenţei, ce pot fi invocate (astfel cum s-a precizat anterior) exclusiv de către creditorii direct interesaţi.

Nu în ultimul rând, s-a subliniat că limitarea realizată de legiuitor, ce a conferit, prin prevederile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, calitate procesuală şi interes exclusiv creditorilor în contestarea deciziei creditorului majoritar, nu şi administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, numit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, este justificată prin aceea că acesta din urmă nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a procedurii insolvenţei, deopotrivă al debitorului şi al creditorilor.

În sensul acestei opinii au fost înaintate următoarele hotărâri judecătoreşti: – Decizia civilă nr. 112/2023 din 9 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 3.914/118/2022/a2; – Decizia civilă nr. 525 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1.246/105/2019/a2; – Decizia civilă nr. 46 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 618/110/2020/a1; – Decizia civilă nr. 676/Ap din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 2.874/62/2022/a3; – Decizia civilă nr. 1.522 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 233/1.285/2015/a2. V. Opinia titularului sesizării

Punctul de vedere exprimat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa este în sensul că, în lipsa unei prevederi contrare, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. VI. Punctul de vedere al Ministerului Public

Prin memoriul înaintat s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar ori de confirmare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar stabilit provizoriu de către judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a onorariului practicianului în insolvenţă poate fi exercitată doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului sau a lichidatorului judiciar.

Astfel, în actuala reglementare, legiuitorul a prevăzut obligativitatea introducerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a adunării creditorilor şi a unui punct referitor la confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi la stabilirea onorariului acestuia, în scopul înlăturării posibilităţii ca, prin neintroducerea pe ordinea de zi a acestor chestiuni, provizoratul celui desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii să se menţină nepermis de mult.

Neexercitarea dreptului prevăzut de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 până la sau la prima adunare a creditorilor legal convocată, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din aceeaşi lege, având ordinea de zi menţionată în art. 57 alin. (2) teza finală, este sancţionată cu decăderea creditorului majoritar din dreptul prevăzut de art. 57 alin. (3), iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu va administra procedura cu caracter definitiv, confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nemaiputând avea loc ulterior, aşa cum permiteau dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare a lipsei unei cerinţe de formă a confirmării administratorului judiciar, se consideră că este valabilă şi confirmarea tacită a acestuia; pentru a se putea reţine efectul confirmării tacite, este necesar ca adunarea creditorilor să fie legal constituită, fiind evident că poate fi considerată drept primă adunare a creditorilor doar aceea pentru care sunt întrunite toate condiţiile prealabile necesare adoptării unei decizii legale, în condiţiile art. 48 alin. (1) şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Chiar dacă este convocată cu respectarea termenului prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pentru a fi conformă dispoziţiilor art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, în plus, este necesară îndeplinirea şi a următoarelor condiţii: pe ordinea de zi trebuie să figureze atât opţiunea confirmării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi opţiunea desemnării unui alt administrator/lichidator judiciar; să se poată lua în mod legal o decizie, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de creditorii ce deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor cu drept de vot.

Potrivit art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creditorii pot contesta hotărârea luată în cadrul adunării creditorilor sau decizia creditorului majoritar la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 5 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă; nelegala convocare a adunării creditorilor constituie un motiv de nelegalitate ce poate fi invocat în contestaţia creditorilor.

S-a apreciat că atât timp cât prima şedinţă a adunării creditorilor a avut loc în condiţii legale şi pe ordinea de zi s-au regăsit atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia, a încetat starea de provizorat a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, desemnat iniţial prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Pe de altă parte, judecătorul-sindic intervine doar în cazul desemnării de către creditorul/creditorii majoritar/majoritari a unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar, tocmai pentru că legiuitorul a urmărit dinamizarea procedurii prin confirmarea, chiar şi tacită, a administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu. VII. Opinia specialiştilor

În sprijinul primei orientări jurisprudenţiale şi-a exprimat opinia Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – Facultatea de Drept, iar în susţinerea celei de-a doua orientări jurisprudenţiale şi-au exprimat opinia Universitatea Bucureşti – Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca – Departamentul de drept privat al Facultăţii de Drept şi Universitatea de Vest din Timişoara – Facultatea de Drept.

Astfel, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – Facultatea de Drept a opinat în sensul că noul administrator/lichidator judiciar poate fi numit, în condiţiile art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, numai la data primei adunări a creditorilor, legal convocată şi având pe ordinea de zi acest punct, ulterior acestui moment putându-se dispune doar înlocuirea, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din actul normativ anterior menţionat.

În motivare s-a susţinut că dreptul creditoarei de a impune sau de a alege un practician în insolvenţă este limitat în timp până la momentul la care adunarea creditorilor ia o hotărâre privind desemnarea unui administrator judiciar al procedurii. Depăşirea acestui moment al procedurii din motive subiective, ce ţin de organizarea internă a instituţiei creditoare, conduce la pierderea dreptului procesual de a impune un practician în insolvenţă, iar înlocuirea acestuia mai poate fi dispusă numai prin hotărârea judecătorului-sindic şi doar în condiţiile existenţei unor „motive temeinice”, la care se referă art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Atâta vreme cât creditorul interesat nu a atacat hotărârea adunării creditorilor prin care a fost confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu prin decizia de deschidere a procedurii, în condiţiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, tribunalul de faliment va confirma administratorul judiciar propus de creditori, acesta îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege şi neregăsindu-se în vreun caz de incompatibilitate; totodată, după momentul confirmării practicianului, creditorul majoritar nu mai are dreptul să îşi impună voinţa în cadrul procedurii de desemnare a practicianului în insolvenţă, ci poate, cel mult, în temeiul alin. (4) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, să solicite judecătorului-sindic înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, însă doar pentru motive temeinice; de altfel, alegerea unui nou administrator judiciar de către creditori nu este obligatorie, aceasta întrucât norma legală foloseşte expresia „pot decide”.

Potrivit tezei finale a alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de declanşare a procedurii. Textul nu cere şi o anumită formă a confirmării, de unde rezultă că aceasta poate fi expresă, prin depunerea unei cereri în acest sens, dar poate fi şi tacită.

Confirmarea tacită se realizează atunci când, în şedinţă, creditorii nu se pronunţă cu privire la alegerea unui administrator judiciar, când nu se întruneşte adunarea creditorilor sau când nu se constituie comitetul creditorilor, deci atunci când creditorii manifestă o atitudine de pasivitate cu privire la numirea administratorului judiciar, chiar dacă acum legea prevede obligativitatea includerii pe ordinea de zi a primei şedinţe a creditorilor a aspectelor privind confirmarea/desemnarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia.

Alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014 întăreşte caracterul provizoriu al administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei şi stabileşte o procedură extrem de simplă pentru înlocuirea acestuia de către creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor. În tăcerea legii, nu are importanţă natura sau izvorul creanţelor pentru a conferi creditorului legitimare în schimbarea administratorului judiciar. De asemenea, nu este nevoie de consultarea celorlalţi creditori pentru înlocuirea practicianului în insolvenţă în acest stadiu al procedurii. Practic, creditorul majoritar are toate prerogativele adunării creditorilor în privinţa desemnării/confirmării administratorului judiciar provizoriu, stabilindu-i, totodată, şi onorariul.

Pe de altă parte, Universitatea Bucureşti – Facultatea de Drept, prin punctul de vedere înaintat, a arătat că prerogativa instituită de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 în beneficiul creditorului majoritar, de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar, poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea sau desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

Astfel, prevederea legală ce formează obiectul concret al recursului în interesul legii instituie regula conform căreia, în ipoteza în care există un creditor care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta este îndreptăţit să desemneze un administrator/lichidator judiciar în locul administratorului/lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul, fără consultarea adunării creditorilor. Raţiunea prevederii legale constă în aceea că, din perspectiva cuantumului creanţei, creditorul respectiv va influenţa în mod decisiv hotărârea ce s-ar adopta în cadrul adunării creditorilor, opţiunea celorlalţi neavând nicio influenţă asupra rezultatului votului. Drept urmare, legiuitorul a apreciat rezonabil să acorde creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor dreptul de a confirma/de a desemna administratorul/lichidatorul judiciar şi de a-i stabili onorariul, în afara cadrului formal al adunării creditorilor.

Dispoziţia legală prezintă, astfel, un dublu avantaj: pe de o parte, nu este nevoie de o adunare a creditorilor, convocată legal, având pe ordinea de zi punctele respective, iar, pe de altă parte, creditorul majoritar poate dispune imediat, fără să fie nevoit să aştepte convocarea primei adunări a creditorilor.

Pe cale de consecinţă, în ipoteza în care, din considerentele cele mai diverse, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor nu emite o decizie referitoare la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia nici anterior primei adunări a creditorilor, dar nici în cadrul acesteia, nu se poate considera că ar interveni decăderea din dreptul de a dispune, ulterior, cu privire la chestiunile respective.

În acest sens se impune coroborarea alin. (3) cu alin. (2) al art. 57 din Legea nr. 85/2014, din interpretarea cărora rezultă, pe de o parte, obligaţia administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu ca, în cadrul primei adunări a creditorilor, să insereze pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, precum şi stabilirea onorariului acestuia, iar, pe de altă parte, prerogativa creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot de a decide confirmarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, fiind în egală măsură necesar ca, în ipoteza exprimării votului într-un sens sau altul, să se pronunţe şi asupra onorariului acestuia.

Aşadar, votul asupra confirmării/desemnării administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirii onorariului acestuia, în cadrul primei adunări a creditorilor, este facultativ, fiind relevante în acest sens sintagmele întrebuinţate de legiuitor „pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i onorariul”, respectiv „pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul”.

S-a apreciat că nu poate fi primită opinia potrivit căreia, dacă prima adunare a fost convocată în mod legal, însă nu a existat cvorum, se continuă procedura cu practicianul desemnat provizoriu, considerându-se că acesta a fost confirmat în mod tacit, ulterior neputându-se dispune decât înlocuirea acestuia, în condiţiile art. 57 alin. (4) sau (5) din Legea nr. 85/2014. Aceasta deoarece textul dispoziţiei analizate, anume art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu permite o astfel de interpretare, instituind o posibilitate, şi nu o obligaţie de a decide asupra confirmării administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu sau a desemnării unui alt practician în insolvenţă. Pe de altă parte, ipoteza unei confirmări tacite a administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu, care ulterior nu poate fi înlocuit decât de judecătorul-sindic, exclusiv pentru motive bine justificate, ar echivala cu decăderea creditorului/creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot din dreptul de a confirma administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu sau de a desemna un altul, stabilindu-i totodată şi onorariul. Or, decăderile din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie reglementate în mod expres, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Concluzionând, s-a reţinut că, în ipoteza în care prima adunare a creditorilor a fost convocată în mod legal, însă nu s-a luat o decizie în ceea ce priveşte confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului acestuia, administratorul/lichidatorul judiciar desemnat provizoriu va continua exercitarea atribuţiilor instituite de lege în sarcina sa, în această calitate, fără a se putea considera că mandatul acestuia şi onorariul aferent au fost confirmate în mod tacit.

Tot astfel, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – Departamentul de drept privat al Facultăţii de Drept, cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, a apreciat că nu se impune un reper temporal maxim prin prima şedinţă a adunării creditorilor.

În susţinere s-a arătat că prerogativa creditorului majoritar se exercită prioritar, aşa cum statuează textul de lege, „fără consultarea adunării creditorilor”, deci în afara oricărui cadru legal numit adunare a creditorilor. În opinia autorului opiniei înaintate, adunarea creditorilor şi creditorul majoritar sunt două situaţii echipolente, în funcţie de specificul procedurii, care funcţionează alternativ, şi nicidecum cumulativ.

Aşadar, dacă există un creditor majoritar, acesta nu este ţinut de exercitarea deciziei sale cu privire la confirmarea/numirea practicianului în insolvenţă definitiv într-un cadru formal de genul adunării creditorilor [alin. (3) al art. 57 din Legea nr. 85/2014]; dacă există un creditor majoritar, dar s-a convocat „prima adunare”, iar în cadrul acesteia votează creditorul majoritar, termenul i se aplică implicit, pentru că el este parte din adunare, votând democratic în cadrul acesteia.

Partea a doua a întrebării „ori aceasta subzistă şi ulterior acestui moment, în cazul în care adunarea creditorilor nu a hotărât confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar” valorifică exclusiv ipoteza (marginală) în care creditorul majoritar face parte din adunare, în pofida faptului că el beneficiază de un text special în care el este propria sa adunare şi îşi este suficient sie însuşi, putând să adopte decizii (unilateral) şi nu să voteze. Dacă măcar un punct de pe ordinea de zi nu a fost votat (rezolvat), are vocaţie să se aplice alin. (14), iar, conform acestuia, „prima adunare” se reiterează ori de câte ori este nevoie.

Aşadar, prerogativa creditorului majoritar de confirmare/desemnare a practicianului în insolvenţă definitiv se poate exercita individual (unilateral), prin adoptarea deciziei în termenele prevăzute de lege pentru adunările creditorilor, sau colectiv, în cadrul adunărilor creditorilor, conform procedurilor şi calendarului acestora. În cazurile în care creditorul majoritar nu a decis în termenul stabilit sau practicianul în insolvenţă definitiv a respins propunerea de onorariu ori adunarea creditorilor nu a hotărât numirea/onorariul practicianului în insolvenţă definitiv, exercitarea prerogativelor acestor entităţi poate şi trebuie să fie realizată, în conformitate cu prevederile legale, până la obţinerea rezultatului scontat – confirmarea/numirea unui practician în insolvenţă definitiv şi a onorariului acestuia.

Totodată, din analiza întreprinsă asupra evoluţiei cadrului legislativ, „prima şedinţă a adunării” sau „prima adunare” nu a însemnat niciodată ad litteram prima şedinţă în mod cronologic, fiind de ordinul evidenţei că judecătorul-sindic poate desemna, în cel puţin patru ipoteze, practicieni în insolvenţă provizorii – la început, prin hotărârea de deschidere a procedurii; în orice stadiu al procedurii, înlocuindu-l pentru motive temeinice pe practicianul în insolvenţă existent [art. 57 alin. (4)]; în orice moment al procedurii, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic îl poate înlocui pe practicianul în insolvenţă definitiv care solicită acest lucru [art. 57 alin. (5)]; în ipoteza descrisă de art. 57 alin. (14), judecătorul-sindic poate fi solicitat să numească un practician în insolvenţă provizoriu. În toate aceste ipoteze, provizoratul practicianului în insolvenţă numit de judecătorul-sindic poate dura până la prima adunare a creditorilor (care, în economia acelui dosar, poate fi a „n”-a adunare). Mai mult, în afară de prima, celelalte ipoteze sunt redundante, putând să se întâmple de mai multe ori în cadrul unui dosar.

Prin urmare, practic, niciodată legiuitorul nu a înţeles prin „prima adunare” chiar „prima adunare”, ci o adunare care are o anumită funcţie (cu o ordine de zi obligatorie, confirmarea/numirea practicianului în insolvenţă şi a onorariului acestuia), indiferent de câte ori, într-o procedură, o asemenea „primă adunare” trebuie să fie convocată.

De asemenea, prin opinia exprimată, Universitatea de Vest din Timişoara – Facultatea de Drept a apreciat că prerogativa creditorului majoritar de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată şi ulterior primei adunări a creditorilor, având ca ordine de zi confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, în cazul în care adunarea creditorilor nu a confirmat/nu a desemnat administratorul/lichidatorul judiciar, însă numai până la confirmarea/desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar în mod definitiv.

În sprijinul acestui punct de vedere s-a susţinut că nu este vorba despre un termen de decădere, legiuitorul, având în vedere importanţa rolului practicianului în insolvenţă în procedurile de insolvenţă, stabilind că prima adunare a creditorilor trebuie să aibă în mod obligatoriu pe ordinea de zi confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; art. 57 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014 prevăd un drept al creditorilor („pot decide”, „poate decide”), astfel că, în cazul nerespectării, nu intervine nici decăderea din dreptul de a desemna un alt administrator/lichidator judiciar şi nici confirmarea tacită a celui desemnat provizoriu, consecinţa nerespectării acestui termen fiind aceea că administratorul/lichidatorul judiciar confirmat/desemnat intervine în procedură mai târziu.

Conform acestei opinii, renunţarea la sintagma „ulterior” a avut în vedere posibila interpretare a legii în sensul că creditorul majoritar poate în orice moment al procedurii să decidă desemnarea unui alt administrator/lichidator judiciar, chiar dacă adunarea creditorilor ar fi decis deja desemnarea acestuia în cauză, şi nu limitarea momentului în care poate fi confirmat/desemnat administratorul/lichidatorul judiciar.

În sprijinul acestei concluzii s-a făcut trimitere atât la prevederile art. 57 alin. (14) din Legea nr. 85/2014, care prevăd un lanţ de posibile adunări ulterioare ale creditorilor, în caz de neînţelegeri între practicianul în insolvenţă şi creditori în privinţa onorariului acestuia, cât şi la concluziile întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curţilor de apel, în materia litigiilor cu profesionişti şi insolvenţei, care a avut loc la Sinaia, în perioada 13-14 iunie 2016, şi ale întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, desfăşurată la Bucureşti, între 16-17 octombrie 2023. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 663/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 30 decembrie 2021, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a preve