ÎCCJ, Decizia nr. 48/2024

Ședința publică din data de 4 martie 2024

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 271 din 12 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată sub nr. x/2023.

În cadrul acestui dosar, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a art. 270 din Codul muncii, art. 1 alin. (3), art. 9 lit. a) și art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și a art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a normelor evocate anterior.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, prin care a susținut, în esență, că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 impune ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar nu cu modul de soluționare a unei cereri formulate în cauză.

Astfel, a arătat că procesul pendinte are ca obiect un conflict individual de muncă care are legătură cu taxa judiciară de timbru stabilită în mod nelegal în această cauză.

A mai susținut că instanța de contencios constituțional este singura autoritate în măsură să stabilească dacă sesizarea este admisibilă, neputând fi obstrucționată de către instanța supremă.

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Recurentul a depus precizări prin care a menționat că societatea B. S.R.L. nu a calitate procesuală pasivă, astfel încât nu poate formula apărări în prezenta cauză.

Ulterior, aceeași intimată a depus concluzii scrise prin care a susținut că recurentul nu justifică un interes legitim, născut și actual pentru exercitarea căii de atac dat fiind că recurentului i-a încetat calitatea de angajat ca urmare a pensionării sale în anul 2020.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se judecă în contradictoriu cu toate persoanele care au figurat ca părți în faza procesuală anterioară. Or, printre părțile din faza procesuală anterioară a figurat și intimata B. S.R.L., care își păstrează această calitate inclusiv în calea extraordinară de atac a recursului.

Înalta Curte mai reține, cu titlu prealabil, că pretinsa lipsă de interes a recurentului ca urmare a pensionării sale nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, ci o apărare de fond deoarece vizează fondului raportului juridic dedus judecății. Această apărare depășește însă cadrul procesual actual limitat la examinarea recursului exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul susține, în esență, că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 impune ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar nu cu modul de soluționare a unei cereri formulate în cauză, iar această condiție este îndeplinită întrucât procesul pendinte are ca obiect un conflict individual de muncă în care s-a stabilit în mod nelegal o taxă judiciară de timbru.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Astfel, una dintre cerințele de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale impune ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Legătura cu soluționarea cauzei presupune însă raportarea excepției de neconstituționalitate la faza procesuală în care a fost invocată. Cu alte cuvinte, evaluarea acestei cerințe de admisibilitate a sesizării nu poate fi disociată de faza procesuală în care se află litigiul.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 din Codul muncii, art. 1 alin. (3), art. 9 lit. a) și art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, precum și a art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, în faza procesuală a contestației în anulare.

Dispozițiile art. 270 din Codul muncii, art. 1 alin. (3), art. 9 lit. a) și art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 vizează chestiunea timbrajului, iar cele de la art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 reglementează condițiile de admisibilitate ale sesizării Curții Constituționale.

Or, în faza procesuală a contestației în anulare nu s-a antamat chestiunea timbrajului, nefiind invocată excepția netimbrării și nici excepția insuficientei timbrări a căii de atac de retractare.

Astfel, contestația în anulare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia civilă nr. 238 din 6 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Prin urmare, lipsa legăturii textelor de lege atacate pe calea excepției de neconstituționalitate cu soluționarea contestației în anulare este evidentă, astfel încât soluția de respingere a sesizării se impune a fi menținută în recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2024.