ÎCCJ, Decizia nr. 241/2022

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2022

Asupra recursurilor, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a sesizat secția pentru procurori în materie disciplinară ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, procurorului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din același act normativ.

În dosarul nr. x/2021, în fața secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul a depus note scrise prin care a invocat nulitatea procesului-verbal de finalizare a verificărilor prealabile din data de 20 august 2021, deoarece acestea s-au efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, fiind depășit termenul de 45 de zile, fără a dispune prelungirea acestuia și, implicit, nulitatea rezoluției de începere a cercetării disciplinare nr. 21-2398 din 27 august 2021, respectiv nulitatea rezoluției nr. 21-2398/a1 din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare.

Prin încheierea nr. 15/P/2021 din 23 februarie 2022, secția pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare reținând că în cauză a fost respectat termenul legal imperativ pentru efectuarea verificărilor prealabile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, termen a cărui durată maximă este de 90 de zile.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a mai reținut că în cauză nu a prezentat relevanță că nu a existat o prelungire a termenului de 45 de zile, cu încă 45 de zile, până la 90 de zile, întrucât completarea verificărilor prealabile a presupus o nouă etapă care s-a circumscris perioadei cuprinse între data luării la cunoștință de către inspectorul judiciar a rezoluției de infirmare (în speță, 9 august 2021) și împlinirea termenului maxim de 90 de zile stabilit de lege pentru efectuarea verificărilor prealabile, respectiv 22 septembrie 2021.

Prin urmare, secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că verificările prealabile, astfel cum au fost completate, au fost efectuate cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru această etapă.

Prin Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2021 s-a respins acțiunea Inspecției Judiciare ca neîntemeiată.

Astfel, având în vedere că excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare invocată în cauză a fost respinsă, secția pentru procurori în materie disciplinară a soluționat cauza pe fond, reținând că ceea ce se impută domnului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este că nu a respectat normele procedurale privind competența după calitatea persoanei, respectiv dispozițiile art. 88

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 care stabilesc competența exclusivă a secției de investigare a infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori chiar și în situația în care alături de aceștia sunt cercetate și alte persoane. S-a reținut că procurorul A. a emis ordonanța de clasare nr. 202/P/2020, la 7 mai 2021 prin care a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență, presupusă a fi săvârșită de către magistratul judecător B., întrucât fapta nu există în materialitatea ei, urmată de un proces-verbal de îndreptare a erorilor materiale constatate în cuprinsul ordonanței. Ulterior, prin ordonanța nr. 32/II/2/2021 din 23 iunie 2021, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus infirmarea din oficiu a dispoziției de clasare întrucât presupusa infracțiune nu a constituit obiect al urmăririi penale în acea cauză, considerând mențiunile cu privire la această faptă ca fiind erori materiale evidente.

Pe de altă parte, s-a apreciat de către instanța disciplinară că încălcarea unei norme de procedură nu ar fi putut fi reținută de Inspecția Judiciară decât în condițiile în care aceasta ar fi fost stabilită în cadrul controlului ierarhic sau jurisdicțional iar rezoluțiile de începere a cercetării disciplinare și de cea de exercitare a acțiunii disciplinare au fost dispuse deși nu se lămurise aspectul care generase infirmarea inițială a soluției de clasare, respectiv dacă procurorul cercetat disciplinar a efectuat acte de urmărire penală cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că fapta astfel cum a fost reținută de Inspecția Judiciară în sarcina pârâtului A. nu s-a circumscris elementului material al abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Astfel, secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că, sub aspectul laturii obiective, nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestei abateri și, pe cale de consecință, nu au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II a raportat la art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată.

Prin urmare, a fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A. ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii și hotărârii menționate la punctele anterioare, recurentul A. a formulat recurs, arătând că încheierea și hotărârea atacate sunt nelegale.

Apreciază că, în cauză, este aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că secția pentru procurori în materie disciplinară a dat o greșită interpretare normelor de drept material în vigoare la momentul judecății, respectiv prevederilor art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată.

Recurentul consideră că raționamentul secției de procurori în materie disciplinară în raport cu dispozițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată, a fost greșit și a condus la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii disciplinare deși se impunea respingerea acesteia ca nelegală.

Prin memoriul de recurs, recurentul reiterează susținerea conform căreia termenul de 45 zile nu a fost respectat și că, fără prelungirea acestuia, procesul-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile, rezoluția nr. x din 27 august 2021 prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare și rezoluția nr. 21-2398/al din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare sunt nule absolut.

Recurentul susține că pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară nu s-a avut în vedere incidența a două feluri de termene, respectiv a termenelor de decădere prevăzute de Legea nr. 317/2004 republicată, (de exemplu, cele reglementate la art. 45 din lege) și a termenelor administrative de recomandare prevăzute de Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară aprobate prin Ordinul nr. 51 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, reglementate de art. 9 din norme.

Prezentând cronologia faptelor din dosar, recurentul arată că sesizarea din oficiu a inspectorului șef s-a realizat la 23 iunie 2021 fiind înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. C21-1070 și pentru care inspectorul-șef a fixat un termen administrativ de 5 zile pentru soluționare. Lucrarea de inspecție avea ca obiect efectuarea verificărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) și (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție.

Primul inspector căruia i s-a distribuit lucrarea de inspecție a invocat motive de incompatibilitate iar lucrarea nr. 21-2398 a fost redistribuită inspectorului C. care, invocând volumul de activitate, prin referatul nr. x-2398 din 24 iunie 2021 a solicitat în temeiul art. 9 alin. (1) și (4) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, "prelungirea termenului de soluționare a lucrării". Recurentul consideră că această solicitare de prelungire se referă la termenul administrativ de 5 zile acordat inițial de către inspectorul-șef și nu la termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată.

Prin ordinul rezolutiv de pe referatul de la 24 iunie 2021, inspectorul-șef a aprobat prelungirea termenului de soluționare a lucrării cu 15 zile. Recurentul consideră că acest termen de 15 zile este unul administrativ, reglementat de prevederile art. 9 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, potrivit cărora "Inspectorul-șef stabilește, în cazurile în care apreciază necesar, un termen de soluționare mai scurt decât cele prevăzute expres de lege", care se încadrează în termenul de 45 de zile fixat de lege.

Mai departe, la 14 iulie 2021, inspectorul a încheiat un proces-verbal de finalizare a verificărilor prealabile. Recurentul arată că a fost respectat termenul de recomandare fixat de inspectorului-șef privind soluționarea lucrării.

Prin rezoluția nr. 21-2398 din 14 iulie 2021, inspectorul a dispus clasarea sesizării motivând că aspectele semnalate nu conturează elementele constitutive ale niciuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 republicată, însă, la 4 august, directorul Direcției de inspecție pentru procurori a avizat negativ această rezoluție considerând verificările prealabile incomplete.

La 5 august 2021, inspectorul-șef a dispus în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, infirmarea rezoluției nr. 21-2398 din 14 iulie 2021 și completarea verificărilor prealabile de același inspector în termen de 10 zile (termen administrativ, de recomandare reglementat de prevederile art. 9 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, potrivit cărora "Inspectorul-șef stabilește, în cazurile în care apreciază necesar, un termen de soluționare mai scurt decât cele prevăzute expres de lege".

Arată că termenul de decădere de 45 zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, s-a împlinit la 8 august 2021 (duminica). Acest termen nu se întrerupe pe perioada cuprinsă între data emiterii rezoluției de clasare și data infirmării acesteia în procedura avizării, întrucât legea nu reglementează atare posibilitate.

Calculul termenului s-a făcut potrivit art. 181 C. proc. civ., astfel că nu a intrat în calcul ziua în care a început să curgă termenul, nici ziua în care acesta s-a împlinit. Potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 9 august 2021, până la care inspectorul trebuia să solicite prelungirea termenului de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată.

Recurentul arată că această reglementare a fost extinsă și asupra verificărilor prealabile deoarece acestea precedă procedura cercetării disciplinare care stă la baza acțiunii disciplinare.

Din actele de cercetare disciplinară a rezultat că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, s-a împlinit la 9 august 2022 nefiind prelungit pentru a continua verificările prealabile și care au fost finalizate la 20 august 2021.

Consideră că termenul de 10 zile, fixat de către inspectorul-șef, este un termen administrativ, cu caracter de recomandare, aspect despre care afirmă că reiese și din împrejurarea că acest termen a curs de la luarea la cunoștință a rezoluției de infirmare a inspectorului-șef din 5 august 2021 de către același inspector judiciar pentru completarea verificărilor prealabile.

Or, după primirea rezoluției infirmate inspectorul trebuia să verifice dacă se afla în termenul de 45 zile, să aprecieze dacă termenul de 10 zile fixat de inspectorul șef se încadrează în acest termen, în caz contrar, trebuia să solicite prelungirea termenului de 45 zile cu încă 45 zile întrucât un termen legal cu caracter imperativ, prevăzut sub sancțiunea decăderii, nu poate fi completat cu un termen administrativ.

Termenul imperativ curge de la luarea la cunoștință a rezoluții și până la emiterea rezoluției de infirmare a inspectorului-șef din 5 august 2021.

Prin urmare, consideră că nu se poate susține sau interpreta că termenul de 10 zile acordat de către inspectorul-șef putea fi o prelungire a termenului legal de 45 de zile.

Mai mult, prelungirea termenului imperativ de 45 de zile are un caracter excepțional și, potrivit dispozițiilor legale, se impunea să fie solicitată de către inspectorul judiciar care să prezinte motivele temeinice care ar fi justificat o astfel de prelungire, condiție ce era obligatorie potrivit art. 45 alin. (3) din lege, teza finală:

"…dacă există motive întemeiate care justifică această măsură".

Având în vedere că rezoluția de clasare dispusă inițial a fost infirmată de către inspectorul-șef, consideră că termenul de 45 zile a curs în continuare de la data sesizării respectiv de la 23 iunie 2021 iar completarea verificărilor prealabile trebuia să fie efectuată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acest termen are un caracter imperativ.

Revenind la cronologia din prezenta speță, menționează că din procesul-verbal încheiat de domnul inspector judiciar la 20 august 2021 rezultă că verificările prealabile au fost completate, fiind finalizate la 20 august 2021, deși termenul s-a împlinit la 9 august 2021, fără a fi prelungit conform dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Ulterior, prin rezoluția nr. 21-2398 din 27 august 2021, s-a dispus începerea cercetării disciplinare.

Concluzionând, recurentul arată că nulitatea procedurii verificării prealabile atrage și nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, atât rezoluția de începere a cercetării disciplinare, cât și rezoluția prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea soluționării acțiunii disciplinare, sunt lovite de nulitate absolută; de aceea, recurentul apreciază că se impune respingerea acțiunii disciplinare ca nelegală.

Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 23 februarie 2022 și a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022, pronunțate de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021 și rejudecând, admiterea excepției nulității acțiunii disciplinare și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii disciplinare ca nelegală.

Solicită obligarea Inspecției Judiciare la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta Inspecția Judiciară a formulat recurs solicitând admiterea recursului și casarea Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 a secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și reținerea spre rejudecare a acțiunii disciplinare; în rejudecare, a solicitat admiterea acțiunii disciplinare promovată împotriva domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 republicată și aplicarea unei sancțiuni disciplinare din cele prevăzute de art. 100 din același act normativ.

Recurenta Inspecția Judiciară consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește soluția adoptată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, de respingere a acțiunii disciplinare privind săvârșirea de către procurorul A. a abaterii disciplinare prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 raportat la probele administrate în cauză.

În drept, invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile din memoriul de recurs, care vizează fondul cauzei, fac referire la rezoluția din 26 octombrie 2021 dată în lucrarea nr. 21-2398/a1 prin care s-a reținut că fapta recurentului A. de a nu respecta normele procedurale privind competența după calitatea persoanei, respectiv dispozițiile art. 88

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, care stabilesc competența exclusivă a secției de investigare a infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori chiar și în situația în care alături de aceștia sunt cercetate și alte persoane întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 republicată, constând în "exercitarea funcției cu gravă neglijență dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni".

Inspecția Judiciară susține că fapta cercetată nu a fost rezultatul unei simple erori materiale produse în procesul de tehnoredactare a lucrărilor din dosarul cu nr. x/2020 reunit cu dosarul nr. x/2020, așa cum susține pârâtul, susținere care a fost însușită și de instanța disciplinară în mod greșit.

Inspecția Judiciară mai arată că apărările domnului procuror A. nu pot fi primite întrucât acesta a avut reprezentarea faptului că lucrarea privește un magistrat încă de la investirea cu soluționarea lucrării penale nr. 433/VIII-1 din 11 decembrie 2020, având ca obiect plângerea penală formulată de magistratul judecător B. și, prin urmare, a schimbat încadrarea juridică a faptei reclamate de magistratul judecător din amenințare în trafic de influență și, ulterior, a apreciat că cercetările trebuie efectuate și cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență.

Făcând referire la prevederile art. 305 din C. proc. pen., intimata-recurentă consideră că procurorul care constată că nu este competent să soluționeze o cauză penală cu care a fost sesizat are obligația să dispună de îndată declinarea competenței de soluționare către organul de urmărire penală competent; or, recurentul-intimat A. nu a procedat în acest mod.

De asemenea, menționează că procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din 7 iunie 2021 cu propunere de infirmare parțială a ordonanței nr. x/P/2020 au fost întocmite de procurorul A. după comunicarea soluției din dosarul nr. x/2020 judecătorului B., și doar în urma solicitării acesteia din 27 mai 2021, de a i se comunica dacă în cauză au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică care să o vizeze și totodată să i se comunice data la care poate consulta dosarul cauzei.

Inspecția Judiciară consideră că hotărârea instanței disciplinare prin care s-a reținut că faptei imputate recurentului-intimat procuror îi lipsește un element constitutiv, respectiv latura obiectivă a abaterii disciplinare și că situația care a generat cercetarea disciplinară a intimatului este rezultatul unei erori materiale produse în procesul de tehnoredactare a lucrărilor din dosarul cu nr. x/2020 reunit ulterior cu dosarul nr. x/2020, validează un anumit tip de comportament care ar putea fi adoptat ulterior și de alți procurori.

Recurentul-intimat A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Inspecția Judiciară.

Prin întâmpinare, recurentul prezintă istoricul faptelor sesizate și arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale disciplinare în temeiul dispozițiilor art. 99 lit. t) teza a II-a coroborat cu art. 99

1

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În ceea ce privește recursul formulat de A.:

Conform art. 499 din C. proc. civ., examinând hotărârea și încheierea de ședință atacate, în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate prin cererile de recurs formulate, cu dispozițiile legale incidente, precum și cu Decizia Curții Constituționale a României nr. 381 din 31 mai 2018 - care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluționare a fost învestită - Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 și a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021 este fondat, în sensul considerentelor arătate în continuare.

Criticile recurentului A. privesc soluția dată prin încheierea din 23 februarie 2022, prin care secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile, reglementat de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reține faptul că, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, în forma în vigoare la data desfășurării verificării și cercetării disciplinare:

"(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.".

Așa cum rezultă din modul de redactare a normelor și din interpretarea literală a acestora, prevederile legale citate consacră termene legale imperative.

În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, în jurisprudența consacrată în materie disciplinară (Decizia nr. 50 din 25 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018):

"nerespectarea de către autoritatea recurentă, Inspecția Judiciară, în desfășurarea activității sale, a acestor norme atrage, sancțiunea nulității, ca urmare a înfrângerii dispozițiilor regulamentare și legale aplicabile, lipsindu-se actul juridic astfel întocmit de efectele urmărite la întocmirea lui; instituția juridică a nulității nu este specifică doar C. proc. civ., ci intervine în cazul oricărui act juridic civil, indiferent de natura lui, inclusiv în cazul actului administrativ".

Mai mult, în forma modificată a textului, ca urmare a adoptării Legii nr. 234/2018, dispozițiile art. 45 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "Termenele stabilite de prezentul articol sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii", în cauză fiind vorba despre termenul în care trebuie efectuate verificările, respectiv de "cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare", care poate fi prelungit cu "cel mult 45 de zile".

Înalta Curte reține, în acord cu instanța disciplinară, că dispozițiile legale citate anterior instituie termene care se impun a fi interpretate în mod restrictiv și că rațiunea instituirii unui interval de timp pentru efectuarea verificărilor prealabile se reflectă în principiul respectării protecției magistratului care nu poate fi cercetat disciplinar pe o perioadă nedeterminată de timp.

În acest sens, termenul legal pentru efectuarea verificărilor prealabile este de 45 de zile conform prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată. Acest termen poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile, de către inspectorul-șef dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

În speță, verificările prealabile inițiale au fost începute prin sesizarea din oficiu și au fost finalizate la 14 iulie 2021, prin rezoluția nr. 21-2398 din 14 iulie 2021 prin care inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării.

Din actele dosarului rezultă că, la 5 august 2021, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, prin rezoluție, a infirmat rezoluția inițială și a dispus completarea verificărilor de către același inspector, în termen de 10 zile. Completarea verificărilor dispuse de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a fost finalizată la 20 august 2021.

Or, termenul legal în care ar fi putut fi efectuate verificările prealabile în lucrarea analizată în cauză, pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară, raportat la termenul de 45 de zile de la sesizarea Inspecției Judiciare, respectiv 23 iunie 2021, calculat potrivit celor de mai sus, s-a împlinit la 8 august 2021. Deoarece această zi era nelucrătoare (duminica) termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 9 august 2021.

Se constată că procedura verificărilor prealabile s-a finalizat la 20 august 2021, peste termenul care s-a împlinit la 9 august 2021. De asemenea, se reține că termenul inițial de 45 de zile impus pentru efectuarea verificărilor prealabile nu a fost prelungit, de către inspectorul-șef, prin procedura expres prevăzută de art. 45 alin. (3) teza finală din Legea nr. 317/2004 republicată, la solicitarea motivată a inspectorului judiciar.

Se mai reține că termenul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată nu s-a întrerupt între data emiterii rezoluției de clasare și data infirmării acesteia în procedura avizării și confirmării prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât legea nu permite și nu reglementează această posibilitate, ci, astfel cum s-a arătat, prevede doar posibilitatea prelungirii lui printr-un act decizional al inspectorului șef, în baza unor motive întemeiate.

Prin urmare, completarea verificărilor prealabile, după infirmarea de către inspectorul-șef a rezoluției de clasare trebuia să fie efectuată înăuntrul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acest termen are un caracter imperativ sau putea fi efectuată după o solicitare formulată în baza art. 45 alin. (3) ultima teză din lege.

Aceasta, întrucât art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată nu prevede un alt termen, distinct, în care se pot completa verificările prealabile după infirmarea în procedura de avizare și confirmare a rezoluției de clasare și, datorită caracterului imperativ al acestor dispoziții, nu se poate face analogie cu alte dispoziții legale și, dacă legea nu permite în mod expres aceasta, nici nu se pot completa cu alte prevederi legale, cum ar fi dispozițiile cuprinse în Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, act juridic cu putere infralegală, care instituie termene administrative în derularea procedurilor de lucru ale Inspecției Judiciare.

În ceea ce privește procedura distinctă de avizare și confirmare reglementată de art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 republicată, când rezoluția de clasare confirmată de către inspectorul-șef a fost comunicată persoanei care a formulat sesizarea, în situația în care aceasta din urmă formulează plângere, iar inspectorul-șef admite plângerea și dispune completarea verificărilor, Legea nr. 317/2004 republicată, la art. 45

1

alin. (2) lit. b) prevede în mod expres, cu titlu de excepție, un nou termen de cel mult 30 de zile pentru efectuarea completării de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

Se reține că în această situație legiuitorul a instituit un nou termen în care să se completeze verificările prealabile, întrucât rezoluția de clasare, confirmată de către inspectorul-șef, se comunică persoanei care a formulat sesizarea, comunicare care se efectuează într-o perioadă de timp variabilă, astfel că termenul imperativ cu durata de maxim 90 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, care are un caracter unitar și curge neîntrerupt, se poate împlini din motive neimputabile Inspecției Judiciare.

Înalta Curte reține că cele două proceduri sunt distincte iar dispozițiile cu caracter imperativ din cele două articole de lege nu pot fi aplicate prin analogie, nu se pot completa și nu se pot modifica dacă legea nu prevede în mod expres aceasta.

Prin urmare, se apreciază că a fost încălcat termenul de decădere de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, care atrage sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor efectuate după expirarea termenului în care puteau fi efectuate verificările prealabile, respectiv a procesului-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile și nulitatea absolută a rezoluției nr. x din 27 august 2021 prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare și nulitatea absolută a rezoluției nr. 21-2398/a1 din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare.

Așadar, nulitatea absolută a procesului-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile, pentru nerespectarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, are consecințe directe asupra validității tuturor actelor întocmite ulterior, atrăgând nulitatea absolută a acțiunii disciplinare, în concordanță cu dispozițiile art. 177 alin. (2) și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.

Având în vedere cele anterior arătate, Înalta Curte va constata nulitatea absolută a acțiunii disciplinare formulate de Inspecția judiciară împotriva pârâtului A..

Cele mai sus-menționate sunt în concordanță cu jurisprudența constantă, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut:

"jurisprudența în materie disciplinară a stabilit că actul de sesizare a instanței disciplinare (rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare) este un act procesual ce poate fi cenzurat (sub aspectul nulității) de instanța sesizată, validitatea acestui act depinzând de validitatea actelor anterioare din procedura administrativă disciplinară; instanța disciplinară este competentă să cenzureze validitatea actului de sesizare a instanței și validitatea actelor anterioare acestuia, pe care el se întemeiază (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 111 din 13 iulie 2020, nr. 312 din 4 decembrie 2017 și nr. 50 din 25 februarie 2019)".

În consecință, în baza dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 și a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021; va casa încheierea din 23 februarie 2022 și Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021, iar, în rejudecare, va admite excepția nulității acțiunii disciplinare, constatându-se nulitatea absolută a acțiunii disciplinare.

Având în vedere cele reținute anterior, constatându-se nulitatea absolută a acțiunii disciplinare, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte ce țin de fondul cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Reținând că recurentul-intimat A. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând servicii de consultanță juridică, asistență și reprezentare la termenul de judecată a recursului, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală nr. x din 4 februarie 2022 și dovada de plată aferentă acesteia, Înalta Curte va obliga intimata-recurentă Inspecția Judiciară, ca parte căzută în pretenții potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata sumei de 2.000 RON către recurentul-intimat A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 și a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea din 23 februarie 2022 și Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.

Constată nulitatea absolută a acțiunii disciplinare.

Obligă recurenta Inspecția Judiciară la plata cheltuielilor de judecată către recurentul A. în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.