A DOUA SECȚIUNE CU PRIVIRE LA K Tulkens președinte dnii Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky Mularoni, Popović, judecători și dl Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 5 iunie 2007, înmânați hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această dată de procedură La originea cazului se află o cerere (n 117/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și din care 19 resortisanți ai acestui stat, M. Rabia Kizir, Ayșe Kizir Narci, Fatma Kizir Rut, Güzel Kizir Erkmen, Nazim Kizir Narci, Hanism Kizir, Meryem Kizir, Elif Kizir, Zeliha Kizir Memeli, Zeynep Kizir, Hanism Kizir Narci, Gülistan Kizir Göven și M. Yusuf Kizir (fiul lui Memet), Sait Kizir, Mehmet Kizir, Fahri Bildik, avocat în Ad 1, reclamanții se plângeau de întârzierea pe care statul a luat-o în plata unei indemnizații suplimentare de expropriere, cu dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia.
La 24 aprilie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. În dezacord cu suma plătită de conducere, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a despăgubirii de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Ad Prin hotărârea din 16 decembrie 1999, instanța a acordat reclamanților câștig de cauză și le-a acordat o compensație suplimentară de 605 907 520 de cărți turcești vechi (TRL) în total, sumă defalcată în două, în funcție de părțile respective ale reclamanților. Sumele astfel alocate erau însoțite de dobânzi moratorii simple, care urmează să fie calculate de la data cedării către conducerea unităților aferente.
Detaliile figurează în tabelul următor Nume ale reclamanților Suma alocată Data cesionării din partea acestora Han maim Kizir Yusuf Kizir (fiul lui Hasan) Meryem Kizir Elif Kizir Zeliha Kizir Memeli Zeynep Kizir Han maim Kizir Narci Gülistan Kizir Göven Yusuf Zeytin Hüseyin Zeytin 954 430 640 08/12/1995 Rabia Kizir Aysche Kizir Narci Yusuf Kizir (fiul lui Memet) Sait Kizir Fatma Kizir Rut Güzel Kizir Erkmen Mehmet Kizir În urma recursului părților, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 27 iunie 2000. 10. Indemnizația suplimentară, plus dobânda moratorială, a fost plătită reclamanților în două rânduri, adică 11 173 606 000 TRL la 31 mai 2001 și 11 172 000 000 TRL la 6 iulie 2001. 11. Yusuf Zeytin a decis la 3 ianuarie 2003. Bildik.
II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ 12. Pentru dreptul și practica internă în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, Rec., 1997, p. 1305-1306, § 13-16), și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Denumirea insuficienței ratei dobânzii moratorii aplicate la indemnizația suplimentară de expropriere stabilită în speță, precum și întârzierea luată de administrația expropriantă pentru a plăti această sumă, reclamanții se declară victime ale unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, hotărârea citată anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond, întrucât constată că aceasta nu se confruntă cu niciun motiv de inadmisibilitate.
Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1317, § 31, și Aka, p. 2682, §§ 50-51 16. Curtea a examinat circumstanțele cazului și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor.
17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 18. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se elimine numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă.
Pagube și cheltuieli și cheltuieli de judecată 19. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl evaluează fie la 886 880, fie la 94 856 de noi lire turcești (YTL) [1] , pornind de la un calcul bazat pe diferența dintre valoarea estimată a terenului lor în 2006 și, respectiv, în 2001 și indemnizația suplimentară care le-a fost plătită; de asemenea, aceștia solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 500 000 YTL [2] În această privință, reclamanții susțin că întreaga procedură de expropriere l-a făcut să sufere într-un punct în care a fost lovit de apoplexie și, în cele din urmă, a decedat. 20. Având în vedere prejudiciul material, guvernul consideră că orice cerere a reclamanților care depășește 4 725 de dolari americani (USD), sumă calculată pe baza unei metode pe care o consideră conformă, se dovedește a fi excesivă.
De altfel, el susține că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între boala și decesul de foc al reclamantului Yusuf Zeytin și procedura de expropriere. 21. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș, citată anterior, p. 1311, § 35-36 și 39, și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă în comun reclamanților, ca daune materiale, 7 700 EUR. 22. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele speței, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 23. În absența unei cereri de satisfacție echitabilă privind cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în acest sens.
Interese moratoriu 24. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că Statul pârât trebuie să plătească în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, pentru prejudicii materiale, în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție.
700 EUR (șapte mii șapte sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca taxă exigibilă în momentul plății, această sumă fiind convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte [1] Sume echivalente cu aproximativ 482 059 și, respectiv, 51 558 EUR (EUR) [2] Suma echivalentă cu aproximativ 271 730 EUR.
AFFAIRE KİZİR ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 117/02) ARRÊT STRASBOURG 26 juin 2007 DÉFINITIF 12/11/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Kizir et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , V. Zagrebelsky , M me A. Mularoni, M. D. Popović, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le5 juin 2007, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 117/02) dirigée contre la République de Turquie et dont dix-neuf ressortissants de cet Etat, M mes Rabia Kizir, Ayșe Kizir Narci, Fatma Kizir Rut, Güzel Kizir Erkmen, Nazime Kizir Narci, Hanım Kizir, Meryem Kizir, Elif Kizir, Zeliha Kizir Memeli, Zeynep Kizir, Hanım Kizir Narci, Gülistan Kizir Göven et MM. Yusuf Kizir (fils de Memet), Sait Kizir, Mehmet Kizir, İmam Kizir, Yusuf Kizir (fils de Hasan), Yusuf Zeytin, et Hüseyin Zeytin (« les requérants »), ont saisi la Cour le 28 septembre 2001 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e Fahri Bildik, avocat à Adıyaman. Dans la présente affaire, le Gouvernement turc (« le Gouvernement ») n'a pas désigné d'agent aux fins de la procédure devant la Cour.
3.Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient du retard pris par l'Etat dans le paiement d'une indemnité complémentaire d'expropriation, assortie d'intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d'inflation très élevé en Turquie.
4.Le 24 avril 2006, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l'affaire. EN FAIT I.
5. En 1995, la direction générale de l'office des terrains (« la direction ») procéda à l'expropriation d'un terrain appartenant aux requérants sis à Adıyaman.
6.En désaccord avec le montant payé par la direction, les requérants introduisirent une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation auprès du tribunal de grande instance d'Adıyaman (« le tribunal »).
7.Par un jugement du 16 décembre 1999, le tribunal donna gain de cause aux requérants et leur accorda une indemnité complémentaire de 6 605 907 520 anciennes livres turques (TRL) au total, somme ventilée en deux, en fonction des parts respectives des requérants. Les montants ainsi alloués étaient assortis d'intérêts moratoires simples, à calculer à partir de la date de cession à la direction des parts y afférentes.
8.Les détails figurent dans le tableau suivant : Noms des requérants Montant alloué Date de cession de la part y afférente Hanım Kizir Yusuf Kizir (fils de Hasan) Meryem Kizir Elif Kizir Zeliha Kizir Memeli Zeynep Kizir Hanım Kizir Narci Gülistan Kizir Göven Yusuf Zeytin Hüseyin Zeytin 4 954 430 640 08/12/1995 Rabia Kizir Ayșe Kizir Narci Yusuf Kizir (fils de Memet) Sait Kizir Fatma Kizir Rut Güzel Kizir Erkmen Mehmet Kizir İmam Kizir Nazime Kizir Narci 1 651 476 880 05/01/1996
9.Suite au pourvoi des parties, la Cour de cassation confirma ce jugement par un arrêt du 27 juin 2000.
10.L'indemnité complémentaire, majorée des intérêts moratoires, fut versée aux requérants en deux fois, soit 11 173 606 000 TRL le 31 mai 2001 et 11 172 000 000 TRL le 6 juillet 2001.
11.Yusuf Zeytin décéda le 3 janvier 2003. L'acte de succession le concernant fut présenté à la Cour par Me Bildik. II.
12. Pour le droit et la pratique internes en matière d'expropriation, voir les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16), et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.
13. Dénonçant l'insuffisance du taux des intérêts moratoires appliqué à l'indemnité complémentaire d'expropriation fixée en l'espèce ainsi que le retard pris par l'administration expropriante pour s'acquitter de cette somme, les requérants se disent victime d'une violation de l'article 1 du Protocole n o 1, ainsi libellé : « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d'utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu'ils jugent nécessaires pour réglementer l'usage des biens conformément à l'intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d'autres contributions ou des amendes.
» A. Sur la recevabilité
14.La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence (voir notamment, Akkuș, arrêt précité) et compte tenu de l'ensemble des éléments en sa possession, que la requête doit faire l'objet d'un examen au fond. Elle constate en effet que celle-ci ne se heurte à aucun motif d'irrecevabilité. B. Sur le fond
15.La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 1 du Protocole n o 1 (voir les arrêts précités Akkuș , p. 1317, § 31, et Aka , p. 2682, §§ 50-51).
16.La Cour a examiné les circonstances de l'espèce et considère que le Gouvernement n'a fourni aucun fait, ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Elle constate que le retard pris dans le paiement de l'indemnité complémentaire accordée par les juridictions internes est imputable à l'administration expropriante, qui a fait subir aux propriétaires un préjudice distinct s'ajoutant à l'expropriation de leur bien. C'est ce retard, doublé de la durée effective totale de la procédure en question, qui amène la Cour à considérer que les requérants ont eu à supporter une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre les exigences de l'intérêt général et la sauvegarde du droit au respect des biens.
17.Par conséquent, il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1. II.
18. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommages et frais et dépens
19.Les requérants affirment devoir être dédommagés pour un préjudice matériel qu'ils évaluent soit à 886 880 soit à 94 856 nouvelles lires turques (YTL) [1] , à partir d'un calcul fondé sur la différence entre la valeur estimée de leur terrain en 2006 et en 2001 respectivement, et l'indemnité complémentaire qui leur a été versée. Ils réclament en outre la réparation d'un dommage moral qu'ils évaluent à 500 000 YTL [2] , y compris le préjudice causé notamment par la perte de feu le requérant Yusuf Zeytin. A cet égard, les requérants soutiennent que l'ensemble de la procédure d'expropriation l'a fait souffrir à un point tel qu'il fut frappé d'apoplexie et finit par décéder.
20.Eu égard au dommage matériel, le Gouvernement estime que toute demande des requérants dépassant les 4 725 dollars américains (USD), somme calculée selon une méthode qu'il estime conforme, s'avère excessive. Du reste, il fait valoir qu'aucun lien de causalité ne peut être établi entre la maladie et le décès de feu du requérant Yusuf Zeytin et la procédure d'expropriation.
21.Considérant le mode de calcul adopté dans l'arrêt Akkuș , précité, p. 1311, §§ 35-36 et 39, et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour accorde conjointement aux requérants, à titre de dommage matériel, 7 700 EUR.
22.Quant au préjudice moral, la Cour estime que, dans les circonstances de l'espèce, le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante.
23.En l'absence de demande de satisfaction équitable relative aux frais et dépens, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu d'octroyer une somme à ce titre. B. Intérêts moratoires
24.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 ; 3. Dit que le présent arrêt constitue par lui-même une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral ; 4. Dit , a) que l ' Etat défendeur doit verser aux requérants – ou à leurs ayants droit – conjointement, pour dommage matériel, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 7 700 EUR (sept mille sept cents euros), plus tout montant pouvant être dû au titre de taxes exigibles au moment du versement, cette somme étant à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du règlement ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. 5. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 juin 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. F. Elens-Passos F. Tulkens Greffière adjointe Présidente [1] Sommes équivalant à environ 482 059 et 51 558 euros (EUR) respectivement. [2] Somme équivalant à environ 271 730 EUR.