ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5887/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 28.08.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Pârâtul a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, prin care a solicitat introducerea forțată în cauza a Serviciului Român de Informații.

Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații, iar, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii reconvenționale. De asemenea, solicităm admiterea acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității, astfel cum a fost formulată.

Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de introducere în cauză a SRI ca inadmisibilă și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații.

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2022, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și a cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de către reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâții A., și Serviciul Român de Informații, și s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și al enunțării definițiilor prevăzute de lege, recurentul a arătat că prin nota de constatare și acțiunea în constatare formulata de CNSAS s-au reținut în sarcina sa participarea la unele acțiuni specifice, compatibile cu calitatea si definiția de lucrator al Securității, așa cum aceasta este definită de prevederile art. 2, lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Astfel, în nota de constatare se precizează ca pârâtul a fost implicat în acțiuni specifice de natura a atrage si poziționa conduita sa la apartenența serviciilor represive, ostile, de asa zisa "poliția politică" și se enumera faptul ca ar fi semnat alături de șefii ierarhici un plan de verificări lărgite, o adresa/nota/de înaintare la direcția de contrainformații militare/UM 0632/A SI R, note si observații pe materialele informative primite de la surse, MATERIALE. TO. SI DE LA" S", etc. Concret, acesta ar fi incalcat dispozițiile art. 17 din Pactul International cu privire la repturile civile și politice-dreptul la libera exprimare - art. 28 din Constituția României din 1965.

Or, în expunere nu se face nici o dovada clara si concludenta că ar fi desfășurat alte activități concrete, directe, nemijlocite si cu consecințe imediate prin care pot fi, rezonabil, considerate că pârâtul ar fi suprimat sau știrbit ilegal si nejustificat drepturi si libertăți fundamentale ale omului sau a încălcat dreptul la o viata privata familiala sau intima.

Astfel, în opinia sa, se face în mod voit o confuzie - si reclamanta o susține cu vehementa - intre propunerile făcute pe marginea unor informații de prima sesizare venite de la/T.O. SAU,'S" auxiliari pe munca informativă, în procesul de supraveghere generală aspecte de conduită ce încalcau normele de conduita, de atitudine si respect pentru legislația vremii de conviețuire socială si morală specifice legislației RSR de la acel moment.

In cazul sau, incidente erau următoarele prevederi: instrucțiuni nr. D - 00190/1987 privind organizarea și desfășurarea activității informativ-operativea organelor de Securitate, art. 9. Supravegherea informativă, Secțiunea a II-a, art. 13 - Verificarea informativă, art. 14 - Desfășurarea activitatii în cadrul mapei de verificare, art. 15 - Modalități de închidere a mapei de verificare.

Recurentul a mai susținut că reclamanta CNSAS nu a avut nici o clipa în vedere faptul ca acesta și-a desfășurat întreaga activitate în temeiul unor acte normative care au stat la baza apărării securității statului român, între care: Constituția RSR din anul 1965, Decretul nr. 130/1972, prin care s-a înființat Ministerul de Interne, C. pen. și C. proc. pen. din 1968, modificate și completate în 1973, legislația internațională în materie la care a aderat România, ș.a., și nu a făcut nicio distincție între acte personale de a propune, a sugera, a analiza oportunitatea unor măsuri de verificare si faza de a dispune, a executa sau îndeplini cu buna știință în mod direct si cert anumite acte susceptibile a fi abuzive prin interpretare exagerat.

Astfel, i se imputa faptul că a propus măsuri, în scris, dar nu se aduc probe sau susțineri pertinente din care sa rezulte și că îndeplinirea, executarea, transpunerea în realitate a acelor măsuri erau necesare, erau ordonate si erau de prevenire justificată față de potențialul pericol ce îi reprezenta activitatea subiectului.

Ingerința organelor de stat pentru siguranța statului avea un scop legitim si erau proporționale asa cum se poate observa din conținutul legislației în materie prezentate mai sus, în mod gradual, personalizat si analizat de la caz la caz.

În același context, deși art. 19 pct. 1 din Pactul (Convenția) ONU pentru Drepturile Civile si Politice (Adoptata de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1966-nn), stipulează la punctul 3 din același articol ca "Exercitarea libertăților prevăzute la paragraful doi poate fi supusa anumitor limitări expres prevăzute de lege care sunt necesare: (1) pentru respectarea drepturilor sau reputației altora si (2) pentru apărarea securității naționale, a ordinii publice, a sănătății sau a moralității publice", prevederi legale de care CNSAS nu a ținut seama; ori in cazul de fata suspiciunile erau evidente și confirmate rezultând din verificarile efectuate că avea de-a face cu manifestări clare, dovedite, voit exprese, directe de racolarea si menținerea unor contacte cu ofițerii din serviciile britanice.

În aceste condiții, a solicitat ca, în baza rolului activ al instanței de recurs, să se efectueze un examen sever de temeinicie si legalitate care, în cadrul deliberării asupra legalitații acțiunii, va analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susținere de CNSAS, a relevanței sau concludentei lor, poate sau nu, sa retina in sarcina sa săvârșirea nejustificată, de fapte, acțiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentală a unor drepturi civile cum este dreptul la viata privata, sau dimpotrivă a vieții profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale.

Astfel, a înțeles să precizeze următoarele: dosarul s-a aflat în responsabilitatea sa, a propus masuri, toate informațiile rezultate si masurile propuse fiind avizate pe cale ierarhică, direct de șeful de la serviciul 1 în conformitate cu regulamentele militare si profesionale în vigoare si din câte cunoste nu toate s-au pus in aplicare. A fost si analizat cazul de conducerea direcției a III-a, generalul maior B./seful direcției a III-a ce a dispus unele masuri ca șef ierarhici; masurile propuse nu s-au realizat în totalitate, iar cele ce ar fi fost întreprinse nu au constituit obiectul intruziunii in viata privata prin urmare nu îi pot fi atribuite; măsurile informative complexe vizate de el în cadrul mapei de verificare si puse în - aplicare parțial, au fost în realitate cu scopul strategic de a-l cunoaște in profunzimea personalității sale, de a-l evalua si atrage la o colaborare sincera si organizata, benefica muncii de informații a celei ce devenise obiectivul cu numele de cod "C."; singurul "cap de acuzare" prezentat în motivarea acțiunii de fata este că, prin măsurile întreprinse ar fi îngrădit/nelegitim/drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la o viata privata liberă.

Informațiile pe care le-a obținut au fost prezentate pe cale ierarhică într-un mod profesional, corect și echilibrat, fapt care este total trecut sub tăcere de către Colegiul CNSAS.

Totodată, a solicitat să se constate faptul că a acționat permanent sub imperiul unui legământ militar (Legea nr. 14/1972), prin care a jurat "credință nestrămutată poporului român si țării, să apare legile statului, să execute întocmai ordinele și cerințele regulamentelor militare", cerințe a căror încălcare ar fi condus la "pedeapsa aspră a legilor R.S.R.", articolul 334 al C. pen. al R.S. R. din 1968, prevăzând că:

"Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedespseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, iar "Dacă fapta este săvârșită de un ofițer (...) sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoare de la unu la 5 ani".

Intimatul-reclamant Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate de pârât.

În esență, a susținut că în mod corect a reținut prima instanță că pârâtul a participat direct la activitățile de urmărire și verificare, respectiv de culegere de informații derulate asupra persoanei urmărite, simpla deținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituind o violare a dreptului la viață privată.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 7 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Intimatul Serviciul Român de Informații a depus la dosar note de ședință, susținând că prin încheierea de ședință din 05.10.2021, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de către pârât, încheiere pe care recurentul nu a înțeles să o recureze, intrând sub autoritate de lucru judecat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit Notei de constatare nr. x/17.05.2019, reclamanta CNSAS a verificat, la cererea domnului D., calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

În acest context factual, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prin care, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A., având ca scop verificarea de instanță, în condiții de contradictorialitate, a tuturor condițiilor necesare pentru încadrarea în noțiunea de lucrător al Securității, care are definiția legală prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză.

Prima instanță a reținut că pârâtul A. a fost angajat, al fostei Securități, în cadrul Direcției a III-a Serviciul 6, iar, în această calitate a participat la supravegherea informativă a dlui D..

Cu privire la motivele urmăririi, pârâtul însuși recunoaște prin întâmpinare ca a fost urmarea studiilor efectuate în Anglia. Pârâtul mai menționează că în perioada cat a fost in Anglia a întreținut relații cu alte persoane, "in afara cadrului oficial", relații continuate si după întoarcerea în tara, nu si-a terminat studiile in termenul pentru care fusese trimis la specializare, si-a continuat studiile un an si jumătate fără a-si clarifica situația vizei, pentru asigurarea cheltuielilor, a lucrat la un proiect subvenționat de o firma privata, in aceasta situație a fost contactat si chestionat in mai multe rânduri de reprezentanți ai lui E., cunoscut ca fiind folosit de serviciile de spionaj ca acoperire de către agenții acestora; frecventa F., vizitat si de agenți ai serviciilor de spionaj, la revenirea in tara a continuat sa aibe legaturi cu ziariști străini.

Într-adevăr, aceste elemente reies din Nota privindu-l pe D. aflată la dosar care menționează că în cursul anului 1972 pârâtul a fost propus de Ministerul educației să plece în Anglia, pentru o perioadă de 10 luni, în cadrul unei burse primite de ONU, iar ulterior la studii. A prelungit de mai multe ori valabilitatea vizei pentru a obține doctoratul. În afara relațiilor cu colegii a întreținut relații în afara cadrului oficial, de exemplu legături cu G., cetățean englez suspectat că ar fi agent al serviciului de spionaj britanic. Relațiile între cei doi au continuat după întoarcerea în țară. Pentru stabilirea naturii acestor relații, ofițerul de specialitate arată că se impune urmărirea informativă.

Potrivit Raportului de la fila x, pârâtul a efectuat în 1986 încadrarea informativă la locul de muncă și în anturajul său extraprofesional cu sursa, a dispus măsuri specifice de verificare asupra legăturilor apropiate ale obiectivului, în lucrare a fost interpusă sursa H. prin care s-a realizat o combinație informativă, obținându-se noi elemente referitoare îndeosebi la activitatea și legăturile lui C. în Anglia. Discuțiile dintre cei doi au fost controlate prin mijloace speciale mobile.

La data de 24 aprilie 1988 pârâtul aprobă o notă referitoare la stadiul și completarea planului de măsuri "pentru suspiciuni de trădare în favoarea Angliei".

La mai bine de 10 ani de la călătoria de studii a dlui D. în Anglia, viața privată și profesională a acestuia îi era urmărită în detaliu (la filele x) sunt redate o serie de conversații telefonice banale purtate de dumnealui și de soția acestuia. Deși se invocă drept pretext suspiciunea de trădare, nu este menționat niciun indiciu concret în aceste note, nicio informație obținută în peste 10 ani de supraveghere care să justifice aceste măsuri disproporționate, de intruziune, denumite "preventive" de către pârât prin întâmpinare.

Dimpotrivă, pe lângă posibilele legături cu G., despre care se menționează înca de la început în notele Securității, sunt dispuse măsuri pentru verificarea anturajului persoanei urmărite, dacă au mai apărut cetățeni străini, deși era inerent activității acestuia să lucreze cu cetățeni străini.

De asemenea, se aprobă ca în cooperare cu Serviciul 1 din Direcție să se stabilească și să se controleze natura relațiilor cu I., un cunoscut dizident anticomunist.

Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. astfel cum a fost invocat de recurentul-pârât.

Astfel, acest text legal vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Se constată că prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a susținut, în esență, că reclamanta CNSAS nu a avut în vedere faptul ca acesta și-a desfășurat întreaga activitate în temeiul unor acte normative care au stat la baza apărării securității statului român, că i se imputa faptul că a propus măsuri, în scris, dar nu se aduc probe sau susțineri pertinente din care sa rezulte și că îndeplinirea, executarea, transpunerea în realitate a acelor măsuri erau necesare, erau ordonate si erau de prevenire justificată față de potențialul pericol ce îi reprezenta activitatea subiectului, că ingerința organelor de stat pentru siguranța statului avea un scop legitim si erau proporționale asa cum se poate observa din conținutul legislației în materie prezentate mai sus, în mod gradual, personalizat si analizat de la caz la caz, precum și că în recurs trebuie efectuat un examen sever de temeinicie si legalitate care, în cadrul deliberării asupra legalitații acțiunii, va analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susținere de CNSAS, a relevanței sau concludentei lor, poate sau nu, sa retina in sarcina sa personală a săvârșirii nejustificate, de fapte, acțiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentala a unor drepturi civile cum este dreptul la viata privata, sau dimpotrivă a vieții profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale, susțineri care vor fi analizate în mod unitar și li se va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

În preambulul O.U.G. nr. 24/2008 se menționează că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Din textul legal rezultă, așadar, că pentru a se constata în privința unei persoane calitatea de lucrător al Securității, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, respectiv să fi fost ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce îl privește pe pârât, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat prima instanță că este îndeplinită prima dintre condițiile menționate, acesta fiind ofițer de Securitate în cursul 1989 semnând în această calitate, rapoarte și note de măsuri cu privire la notele informative ale informatorilor și surselor Securității.

Cea de-a doua condiție rezultă din activitățile concrete pe care pârâtul le-a desfășurat, întrucât a participat activ și efectiv la urmărirea informativă a dlui D., sens în care a recurs la culegerea de informații prin dirijarea și instruirea unor informatori și surse ale securității, în vederea verificării informative și a cunoașterii opiniilor și ideilor persoanei urmărite. De asemenea, a dispus măsuri de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de persoana urmărită și de cercetare a corespondenței.

Din înscrisurile existente nu rezultă fapte, intenții sau preocupări ale persoanei urmărite care să fi avut caracter ilegal sau să fi prezentat vreun indiciu de trădare, iar directiva de cercetare a relațiilor dintre persoana urmărită și I., care era cunoscut că a făcut afirmații critice față de conducerea țării, se înscrie în categoria activităților prin care se urmărește suprimarea sau îngrădirea drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, pârâtul a propus măsuri complexe, total disproporționate care nu pot fi justificate în mod obiectiv, de rațiuni de securitate națională, ci au doar scopul cunoașterii, în scopul reprimării, a activității și convingerilor persoanelor urmărite.

În acest context, în mod judicios judecătorul fondului a concluzionat că activitatea pârâtului a fost de natură a îngrădi dreptul la viață privată așa cum a fost recunoscut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, text care interzice imixtiunile arbitrare în viața personală și familială. Protecția dreptului la viață privată este menită să asigure dezvoltarea, fără interferențe exterioare, a personalității fiecărui individ, inclusiv în relație cu alte ființe umane.

De asemenea, a fost încălcat secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, garantat de art. 33 din Constituția României din 1865, dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art. 32 din Constituția României din 1865) și dreptul la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituția României din 1865).

În aceste condiții, se constată că este lipsită de relevanță pentru constatarea calității de lucrător al Securității împrejurarea că pârâtul și-a îndeplinit, prin activitățile menționate, sarcinile profesionale, astfel cum susține recurentul prin memoriul de recurs și cum, de altfel, s-a apărat și în fața primei instanțe.

Voința legiuitorului este de a fi calificată ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale, cum în mod judicios a concluzionat judecătorul fondului.

În ceea ce privește susținerile recurentului cu privire la necesitatea unui examen sever de temeinicie si legalitate ce trebuie efectuat de instanța de recurs, în cadrul deliberării asupra legalitații acțiunii, de a analiza dacă în raport de înscrisurile cu caracter probator, depuse în susținere de CNSAS, a relevanței sau concludentei lor, poate sau nu, să retină în sarcina sa săvârșirea nejustificată, de fapte, acțiuni concrete si realizate de încălcare, suprimare sau lezare incidentală a unor drepturi civile cum este dreptul la viață privată, sau dimpotrivă a vieții profesionale în raporturile de disciplina muncii sau regulamentelor profesionale, Înalta Curte constată că se încearcă o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, veritabile critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de către recurentul-pârât.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 228 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.