ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5851/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, anularea Hotărârii nr. 820/17.05.2022, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/24.05.2022, în ceea ce privește validarea rezultatului obținut de la concursul de promovare efectivă a procurorilor în funcții de execuție organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, și anularea ca nelegal a Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea reclamantei, precum și obligarea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii să dispună reevaluarea activității și promovarea sa pe un post de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2023, Curtea a respins excepția nulității întâmpinării, invocată de reclamantă. Totodată, a amânat pronunțarea asupra fondului acțiunii la data de 01.02.2023.

Prin sentința civilă nr. 20 din 1 februarie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii de amânare a pronunțării, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și sentinței recurate și, rejudecând, admiterea excepției nulității întâmpinării la cererea de chemare în judecată, anularea în parte a Hotărârii nr. 843/2022 emise de pârât, respectiv în ceea ce privește validarea rezultatului obținut la concursul de promovarea efectivă a procurorilor în funcții de execuție organizat în temeiul Hotărârii nr. 94/18.01.2022 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, anularea în tot a Hotărârii nr. 820/2022 emise de pârât, anularea Raportului comisiei de evaluare ce a examinat activitatea sa și obligarea pârâtului să dispună reevaluarea activității sale profesionale cu respectarea cerințelor legale și promovarea sa pe un post de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat în esență următoarele:

Cu privire la încheierea atacată, recurenta-reclamantă a susținut că, prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecința omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) fraza a doua C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Recurenta a mai arătat că, la fond, prin răspunsul la întâmpinare, a susținut că aceasta a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind secția pentru procurori a C.S.M., și că întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Cum stabilirea corectă a calității procesuale pasive și a calității de reprezentant al părții sunt supuse legii de procedură, iar prin aplicarea greșită a dreptului material s-a ajuns la încălcarea legii de procedură, criticile se subsumează punctului 5 de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Secția pentru procurori fiind o autoritate publică de sine stătătoare, nesubordonată Plenului Consiliului, atributele sale nu pot fi exercitate nici de Plenul Consiliului și nici de Președintele Consiliului, iar calitatea procesuală pasivă în materia contenciosului administrativ aparține exclusiv autorității publice care a emis actul atacat.

Prima instanță a respins în mod nelegal, prin greșita aplicare a art. 38 din Regulament, critica privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor depuse - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Actul administrativ, fie și cel pregătitor, trebuie - sub sancțiunea nulității - să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce privește raportul comisiei de evaluare, dacă destinatarul actului administrativ cunoaște motivele concrete ale emiterii acestuia. Așadar, comisia de evaluare trebuie să prezinte, fie și succint, concluziile pentru evaluarea fiecăruia dintre actele supuse evaluării.

Omisiunea evaluării fie și numai a unui act întocmit de recurenta-reclamantă conduce la concluzia că această comisie a făcut o selecție discreționară a actelor pe care le-a evaluat. Este contrară sensului legii constatarea primei instanțe că modul în care sunt prezentate rezultatele evaluării contestate intră în marja de apreciere a comisiei. Marja de apreciere este aplicabilă doar cu privire la opțiunea între adoptarea unei modalități de analiză exhaustivă sau doar sintetică a fiecărui act, iar nu cu privire la opțiunea între prezentarea concluziilor cu privire la fiecare act, ori prezentarea concluziilor generale referitoare la ansamblul actelor. Practic, comisia a pus recurenta în situația de a nu ști, ce a contravenit opiniilor membrilor ei cu privire la modul de elaborare a actelor care nu sunt enunțate în raportul de evaluare - deficiență majoră a actului administrativ pregătitor. Iar această deficiență își răsfrânge consecințele asupra actelor administrative subsecvente.

De asemenea, nici scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul respectarea termenelor rezonabile de soluționare a lucrărilor nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare în sensul reținut de către prima instanță. Această scădere trebuia să fie motivată. Iar din conținutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a scăzut un punct, ceea ce denotă că scăderea respectivă constituie un act arbitrar, discreționar, interzis de lege - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este nelegală și constatarea primei instanțe, în sensul că depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existența unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea de apel reține că sesizarea nu a fost confirmată. Un judecător, însă, trebuie să se pronunțe pe bază de dovezi, fără a ține seama de alegații nedovedite.

Se poate face analogia cu criteriile de apreciere a conduitei din cadrul evaluărilor periodice - evaluări care nu țin seama decât de sesizările întemeiate, iar nu de orice sesizare neconfirmată.

Recurenta-reclamantă a mai invocat că, interpretarea art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenției legiuitorului.

Reglementarea din art. 42 al Regulamentului de concurs este similară cu reglementarea din procedura recursului în casație și nu numai. Adică, scopul raportului este de a sintetiza conținutul criticilor și de a identifica locul unde se situează - în actul verificat de raportor -punctele de sprijin pentru admiterea ori respingerea căii de atac.

Referitor la incompatibilitate, recurenta-reclamantă a arătat că, deși aceasta nu este consacrată într-un text din regulament, constituie un principiu al dreptului în orice ramură: cel ce decide nu este compatibil să se pronunțe, ulterior, cu privire la legalitatea și temeinicia propriei decizii emisă într-o chestiune litigioasă. Desigur, dacă rolul raportorului ar fi fost acela de a sintetiza contestația și de a semnala problemele ridicate, nu s-ar pune problema incompatibilității. Chiar dacă raportorul asupra contestației s-ar considera a fi o propunere de soluționare, numai în organismele politice și asociative non- guvernamentale, cel ce face propunerea este compatibil să se pronunțe prin vot asupra propriei propuneri (consilii locale, societăți comerciale, asociații non-profit, etc).

În opinia recurentei, textul art. 42 din Regulament reglementează întocmirea unui raport de către un membru al secției pentru procurori a C.S.M., iar acest membru - care și-a exprimat opinia deja - este incompatibil să voteze.

Totodată, recurenta susține că neluarea la cunoștință a motivelor pentru care s-a respins contestația, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că niciunul dintre aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu poate fi încadrat în conceptul de nerespectare a condițiilor legale sau regulamentare de desfășurare a concursului, pentru considerentele expuse pe larg în cele ce preced, în contextul analizei legalității Hotărârilor secției pentru procurori nr. 820/2022 și nr. 843/2022.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) din C. proc. civ., precum și toate celelalte prevederi legale menționate în cuprinsul întâmpinării.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, motivele invocate de părți, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, atât în ceea ce privește sentința recurată, cât și încheierea din data de 18.01.2023, atacată odată cu sentința.

Cu privire la criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse.

În esență, subsumat acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susținut că, prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004, cu consecința omisiunii aplicării art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că în fața instanței de fond, prin răspunsul la întâmpinare a invocat că, întâmpinarea a fost formulată de o persoană care nu are calitate în proces, respectiv de către Consiliul Superior al Magistraturii, parte în proces fiind secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Totodată, recurenta a arătat că, întâmpinarea a fost semnată de către o persoană care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâtei secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, prin valorificarea apărărilor făcute de o persoană fără calitate procesuală pasivă, și prin acceptarea argumentelor din întâmpinarea semnată de o persoană fără calitate de reprezentant al pârâtei, prima instanță a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate deoarece a încălcat prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând argumentele subsumate motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată critica recurentei din perspectiva încălcării normelor de procedură referitoare la sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile.

Reprezentarea Consiliului Superior al Magistraturii de către Președintele acestuia este reglementată de prevederile art. 24 alin. (1) și (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la momentul analizat.

Constată Înalta Curte că, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii avea dreptul să reprezinte instituția și să semneze acte de procedură în dosare care vizează acte administrative emise de secțiile acestuia.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 317/2004 "Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridică și sediul în municipiul București", iar hotărârile acestuia se iau în plen sau în secții, potrivit atribuțiilor care revin acestora în acord cu principiul separării carierei, competențele conferite fiecăreia dintre cele două Secții ale Consiliului, respectiv Plenului, fiind enumerate la art. 30-53 din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, autoritatea publică titulară de drepturi și obligații în plan procesual este Consiliul Superior al Magistraturii, iar exercitarea atribuțiilor Consiliului prin partajarea acestora între plen și secții se referă la modalitatea de funcționare a acestei instituții, guvernată de principiile separării carierelor între judecători și procurori.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, autoritatea care are personalitate juridică și care justifică calitate procesuală în prezenta cauză este Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la critica vizând semnarea întâmpinării de către Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, observă instanța de control judiciar că, acesta are atribuția de a reprezenta Consiliul în relațiile interne și internaționale conform art. 24 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 317/2004 în vigoare la momentul de referință, iar potrivit art. 10 alin. (8) lit. e) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1073/2018 "Președintele Consiliului are următoarele atribuții principale: semnează actele emise de Consiliu."

Față de considerentele expuse anterior, reiese că, soluția instanței de fond de respingere a excepției nulității întâmpinării intimatului-pârât este legală, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În cauză, nu se poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, avându-se în vedere următoarele considerente:

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentei ce vizează nelegalitatea Hotărârii secției pentru procurori nr. 820/2022, din perspectiva neanalizării tuturor actelor depuse sau selectate pentru evaluare.

Potrivit art. 46 indice 1 din Legea nr. 303/2004

"(1) Promovarea efectivă a judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita locurilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

(2) Data, locul, modul de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor și procurorilor, prin curțile de apel și parchete, și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Național al Magistraturii și a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, cu cel puțin 30 de zile înainte de data de la care se pot depune cererile de înscriere la concurs."

În conformitate cu prevederile art. 46 indice 3 din același act normativ "(1) Concursul de promovare efectivă constă în susținerea unei probe având ca obiect evaluarea activității și conduitei candidaților din ultimii 3 ani.

(2) Procedura de organizare și desfășurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs și constituirea acestora, aspectele supuse verificării în cadrul probei prevăzute la alin. (1) și modalitatea de stabilire și contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 46 alin. (2)".

Observă Înalta Curte că, promovarea efectivă a procurorilor se realiza la momentul de referință potrivit dispozițiilor art. 46 indice 1 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în baza Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție, aprobat prin Hotărârea nr. 681/2019 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a respins în mod nelegal, prin greșita aplicare a art. 38 din Regulament, critica sa privind omisiunea analizei de către comisia de evaluare a actelor pe care le-a depus.

Arată recurenta că, actul administrativ, fie și cel pregătitor, trebuie, sub sancțiunea nulității, să fie motivat. Motivarea este legală, în ceea ce privește raportul comisiei de evaluare, doar dacă destinatarul actului administrativ cunoaște motivele concrete ale emiterii acestuia.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Prin Hotărârea nr. 820 din data de 17.05.2021 emisă de secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior ai Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de recurenta-reclamantă împotriva punctajului acordat de comisia de evaluare în cadrul concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor, organizat în perioada ianuarie - mai 2022, fiind menținut punctajul Comisiei de evaluare.

La adoptarea hotărârii atacate secția pentru procurori a reținut că evaluarea conduitei candidaților s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 39 - 40 din Regulament, iar pentru a fi declarată admisă, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să obțină minimum 70 de puncte, dar nu mai puțin de 65 de puncte la evaluarea activității și 5 puncte la evaluarea conduitei.

Potrivit art. 38 din Regulament

"(1) Comisiile prevăzute la art. 32 efectuează evaluarea actelor întocmite de candidați sau care privesc activitatea acestora, prin notarea, cu respectarea punctajului maxim indicat, a următoarelor aspecte:

a) capacitate de analiză și sinteză - 25 de puncte;

b) coerență în exprimare - 25 de puncte;

c) argumentație din punctul de vedere al clarității și logicii - 25 de puncte;

d) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluționare a lucrărilor -15 puncte.

(2) Punctajul maxim total ce poate fi atribuit ca urmare a evaluării este de 90 de puncte.

Pentru fiecare criteriu se acordă obligatoriu un punctaj situat între 0 și punctajul maxim alocat.

(3) Comisia acordă un singur punctaj pentru fiecare criteriu, președintele comisiei asigurând medierea în caz de divergențe între membrii comisiei.

Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informații suplimentare cu privire la acestea, dispozițiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător."

Contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, actele emise de intimatul-pârât, contestate de aceasta, cuprind motivele de fapt și de drept avute în vedere la emitere, argumentele prezentate sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora.

Prin urmare, observă Înalta Curte că, în mod corect instanța de fond a reținut că, deși în cuprinsul raportului de evaluare se face referire la 5 acte supuse evaluării, nu se putea trage concluzia că, nu au fost avute în vedere de către comisie toate actele depuse sau selectate pentru evaluare, fiind evident că trimiterile la anumite acte au fost făcute cu titlu de exemplu, cu atât mai mult cu cât concluziile evaluării sunt unele generale, iar dispozițiile Regulamentului nu impuneau o analiză a fiecărui act în parte, pentru care să se precizeze deficiențele și aspectele pozitive.

Totodată, se reține că în raportul întocmit de Comisia de evaluare s-a menționat în mod expres că, la evaluarea activității recurentei-reclamante au fost avute în vedere 5 rechizitorii selectate, 10 acte depuse de aceasta și situațiile statistice întocmite de unitatea de parchet la care și-a desfășurat activitatea în ultimii 3 ani, astfel că sunt neîntemeiate susținerile recurentei privind presupusa neanalizare a tuturor actelor depuse de aceasta.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Regulament "Actele depuse de candidat sunt avute în vedere la evaluare, pe baza criteriilor prevăzute de alin. (1). Dacă apreciază necesar, comisia de evaluare poate solicita informații suplimentare cu privire la acestea, dispozițiile art. 36 aplicându-se în mod corespunzător."

Așadar, în raport de dispozițiile legale enunțate, candidatul are posibilitatea de a depune la dosarul de concurs maximum 10 acte pe care le consideră relevante pentru activitatea sa, iar aceste acte vor fi avute în vedere de comisia de evaluare, deopotrivă cu cele solicitate expres de către aceasta.

În exercitarea acestui drept, recurenta-reclamantă a depus la dosarul de concurs 10 acte procesuale, care, contrar celor susținute de aceasta, au fost avute în vedere de către Comisia de evaluare, punctajul acordat pentru fiecare dintre criteriile de evaluare fiind stabilit prin raportare la toate actele existente la dosarul de concurs, respectiv cele 5 acte selectate conform art. 36 alin. (3) din Regulament și cele 10 acte depuse de candidat conform art. 6 alin. (7) și art. 38 alin. (4) din Regulament, după cum rezultă din raportul de evaluare întocmit în temeiul dispozițiilor art. 41 din Regulament.

Recurenta-reclamantă a invocat că, scăderea unui punct din maximul punctajului pentru criteriul "respectarea termenelor rezonabile de soluționare a lucrărilor" nu intră în marja de apreciere a comisiei de evaluare, în sensul reținut de către prima instanță. Această scădere trebuia să fie motivată, iar din conținutul raportului întocmit de comisia de evaluare nu reiese motivul pentru care a fost scăzut un punct.

Recurenta a mai susținut că este nelegală constatarea primei instanțe, în sensul că, depunctarea la criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existența unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică - bază factuală care ar exclude arbitrariul.

Observă Înalta Curte că, deși recurenta-reclamantă invocă pretinse aspecte de nelegalitate determinate de încălcări în desfășurarea probei constând în evaluarea activității și conduitei, în realitate nemulțumirea acesteia vizează modul de notare al comisiei de evaluare a concursului în etapa reglementată prin prevederile art. 46 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare și modul de soluționare a contestației formulate împotriva punctajului obținut la evaluare.

Criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Instanța de control judiciar constată legalitatea sentinței recurate, în ceea ce privește punctajul stabilit de comisia de evaluare, instanța de fond reținând, în mod corect că, scăderea unui punct pentru criteriul privind respectarea termenelor rezonabile era circumscrisă marjei de apreciere a comisiei de evaluare, și că depunctarea în ceea ce privește criteriul privind evaluarea conduitei a avut la bază un element obiectiv, respectiv existența unei sesizări a unui grefier cu privire la o conduită nedeontologică.

Totodată, constată Înalta Curte că, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de evaluare profesională a magistraților și la atribuțiile comisiei de evaluare, iar nu aspectele privind punctajul acordat persoanei evaluate.

Altfel spus, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de evaluare, respectiv nu poate realiza evaluarea activității profesionale a magistratului.

Această abordare se regăsește și în jurisprudența CEDO, care a decis că în situația când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața comisiei de admitere, precum și examinarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională doar viciile de procedură și deturnarea de putere.

Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt, însă, elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar, ce se îndepărtează atât de mult de la sarcina unui judecător, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cauza Van Marle și alții c. Olandei, Hotărârea din 26 iunie 1986).

În același sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acest sens fiind decizia nr. 3289/27.06.2007, decizia nr. 3784/14.10.2014.

Prin urmare, reține Înalta Curte că, instanțele judecătorești nu pot cenzura modul în care comisia de evaluare și secția pentru procurori au evaluat candidații care au susținut un concurs, instanțele neputându-se substitui acestora, care au competența exclusivă de a evalua cunoștințele, respectiv calitățile necesare pentru promovarea concursului.

Sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentei-reclamante, în sensul că, interpretarea instanței de fond a art. 42 din Regulamentul concursului este contrară intenției legiuitorului, Înalta Curte reținând că instanța de fond a interpretat și a aplicat corespunzător această prevedere legală.

Potrivit art. 42 din Hotărârea nr. 681/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție:

"(1) Împotriva punctajului obținut la evaluare candidatul poate face contestație în termen 2 zile de la publicare, expunând argumentele pentru care critică punctajul acordat, pe criterii de notare. Contestația se transmite prin fax la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii se pronunță asupra contestațiilor în termenul prevăzut de calendarul concursului.

(3) Se întocmește un raport motivat pentru fiecare contestație, cu indicarea argumentelor pentru care s-a modificat punctajul, separat pentru fiecare criteriu, respectiv a argumentelor pentru care s-au înlăturat susținerile candidatului, în cazul în care se menține punctajul comisiei de evaluare.

(4) Punctajul astfel acordat este definitiv.

(5) Rapoartele întocmite în procedura soluționare a contestațiilor se publică pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii și al Institutului Național al Magistraturii cu codurile candidaților.

(6) Dispozițiile art. 19 alin. (9) și (10) se aplică în mod corespunzător și membrilor comisiei prevăzute la art. 32".

Referitor la pretinsa nelegalitate a sentinței recurate ce ar decurge din faptul că raportul motivat, emis în baza art. 42 alin. (3) din Regulament, ar fi fost întocmit ulterior sau concomitent emiterii hotărârii prin care s-a respins contestația recurentei-reclamante, reține Înalta Curte că, această critică este neîntemeiată, în raport de conținutul dispozițiilor legale arătate mai sus.

Observă Înalta Curte că, secția pentru procurori a respectat prevederile regulamentare în ceea ce privește soluționarea contestațiilor la punctaj și întocmirea raportului motivat, cu atât mai mult în contextul în care Regulamentul de concurs nu stabilește obligativitatea existenței raportului motivat anterior soluționării contestației.

Prin urmare, în mod legal, a reținut instanța de fond că Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare nu stabilea ca raportul motivat pentru fiecare contestație să fie întocmit anterior sau concomitent adoptării hotărârii de soluționare a contestației, ci dimpotrivă, din succesiunea prevederilor legale relevante rezultă că secția pentru procurori se pronunță asupra contestațiilor, iar ulterior se întocmește un raport motivat, document care are rolul de a argumenta modul de soluționare a contestației.

Este nefondată critica recurentei-reclamante în sensul că Hotărârea nr. 820/17.05.2022 ar fi fost adoptată cu votul unui membru al secției pentru procurori care a întocmit raportul asupra contestației sale.

În raport de dispozițiile art. 42 alin. (3) din Regulament, reiese că textul de lege nu stabilește în mod expres persoana care întocmește raportul cu privire la contestație, iar pe de altă parte, regimul incompatibilităților trebuie stipulat expres de lege.

Concluzionând, reține Înalta Curte că susținerile recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 820 din 17 mai 2022 sunt nefondate, astfel că, sub acest aspect, sentința recurată este legală, instanța de fond analizând și interpretând corespunzător toate dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 843 din 24 mai 2022 emisă de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte observă că acest act administrativ este atacat prin prisma unor aspecte de nelegalitate în adoptarea Hotărârii nr. 820/2022, însă recurenta-reclamantă nu a răsturnat prezumția de legalitate a actului administrativ arătatv mai sus, astfel că, hotărârea de validare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcții de execuție este, de asemenea, legală.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, neluarea la cunoștință a motivelor pentru care s-a respins contestația sa, reprezenta un impediment pentru emiterea hotărârii de validare a rezultatelor concursului de promovare.

Potrivit art. 47 din Legea nr. 303/2004 "în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, secția pentru judecători sau, după caz, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și procurorilor declarați admiși."

În raport de conținutul normei de drept menționate anterior, Înalta Curte constată că, mod corect instanța de fond a reținut că Hotărârea secției pentru procurori nr. 843/24.05.2022 nu este prematură, motivat de faptul că validarea concursului de promovare s-ar fi realizat fără a se aduce la cunoștința recurentei-reclamante motivele de respingere a contestației sale, așa cum susține recurenta, câtă vreme au fost respectate etapele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcții de execuție, potrivit Regulamentului de concurs.

Mai mult, potrivit art. 44 alin. (1) - (3) din Regulament, invalidarea totală sau parțială a rezultatelor concursului putea fi dispusă doar în două situații, și anume: în cazul nerespectării condițiilor prevăzute de lege ori de Regulament, cu privire la organizarea concursului sau în cazul existenței dovezii săvârșirii unei fraude.

În cauza de față, secția pentru procurori a validat în mod corect rezultatele concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcții de execuție, în contextul în care au fost respectate toate condițiile privind organizarea concursului și nici nu a fost semnalată vreo fraudă.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2023 și sentinței nr. 20 din 1 februarie 2023 ale Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.