ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2023

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1287 din 6 aprilie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer de la Judecătoria Brad la Judecătoria Oradea sau la Judecătoria Salonta, formulată de A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că A. are o vechime de 5 ani și 7 luni în funcția de judecător, în prezent fiind detașat la Judecătoria Beiuș.

S-a constatat că potrivit evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Brad, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele patru posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate trei, fiind vacant un post de judecător. Totodată, este vacantă funcția de președinte al instanței, iar un post este temporar vacant, urmare a detașării unui judecător.

În anul 2022, la Judecătoria Brad, încărcătura pe judecător a fost de 1133 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 878 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Oradea, instanță la care se solicită transferul, dintre cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 34 de posturi, fiind vacant 1 post de judecător. Sunt temporar vacante 4 posturi, dintre care 1 post ocupat pe perioadă nedeterminată, în condițiile legii. De asemenea, sunt vacante funcțiile de președinte al instanței, președinte al secției civile și președinte al secției penale, în prezent ocupate prin delegare, precum și funcția de vicepreședinte al instanței. Dintre posturile vacante de la Judecătoria Oradea, 1 post este util în etapa II a prezentei sesiuni.

În anul 2022, la Judecătoria Oradea, încărcătura pe judecător a fost de 947 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 839 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Salonta, instanța de la care se solicită transferul, dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 3 posturi, fiind vacant 1 post de judecător, care însă nu este util în etapa II a prezentei sesiuni de transfer.

S-a constatat că distanța între localitatea de domiciliu și localitatea în care se află sediul instanței la care activează acesta este una mult mai mică, respectiv 153 km. În ceea ce privește situația instanței de la care se solicită transferul, secția pentru judecători a observatcă la Judecătoria Brad, în condițiile ocupării a 3 dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă, încărcătura de cauze pe judecător s-a situat cu puțin sub media națională, însă 2 dintre judecători îndeplinesc condițiile de vechime pentru eliberarea din funcție, prin pensionare.

Astfel fiind, intimatul a apreciat că vacantarea unui alt post de judecător, prin admiterea cererii, pe lângă faptul că ar genera o încărcătură de cauze situată peste media națională, ar conduce la o situație în care activitatea instanței ar urma să fie asigurată de 2 judecători care îndeplinesc condițiile de eliberare din funcție prin pensionare, ceea ce poate constitui un risc în ceea ce privește blocarea activității, în cazul în care aceștia își manifestă opțiunea pentru eliberarea din funcție.

Împotriva Hotărârii nr. 1287 din 6 aprilie 2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, A. a formulat contestație, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

În motivarea contestației se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale în materia transferului magistraților și cu exces de putere, nefiind examinate toate criteriile prevăzute de lege pentru departajarea în concret a cererilor de transfer concurente .

În opinia contestatorului, intimata nu a examinat toate criteriile de transfer prevăzute de lege respectiv cele de la lit. d) și e).

Astfel, se arată că are o vechime în funcția de judecător (la data formulării cererii de transfer) de 5 ani și 7 luni și o vechime efectivă la Judecătoria Brad de 4 ani și 7 luni (în perioada 20.04.2022-20.04.2023 fiind detașat la Judecătoria Beiuș). Titulara cererii concurente căreia i s-a acordat prioritate la transfer are o vechime în funcția de judecător de 3 ani și 2 luni (fiind probabil la prima cerere de transfer).

În ceea privește volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, din considerentele Hotărârilor nr. 1287 și 1285 din 06.04.2023, rezultă că judecătoriile Brad și Reghin au un volum de activitate/judecător aproximativ egal. Pe de altă parte, în ceea ce privește specificul Judecătoriei Brad, o mare parte din dosarele înregistrate au ca obiect încuviințări de executare silită și cereri de valoare redusă (dosare cu cel mai redus grad de complexitate), volumul de activitate raportat la numărul dosarelor fiind un criteriu mai puțin relevant.

De altfel, în ceea ce privește distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței la care funcționează judecătorul, este adevărat că distanța este de 153 de km (comparativ cu cererea concurentă care este de 287 km) însă, chiar și așa, nu există posibilitatea reală de efectuare a navetei zilnice.

Contestatorul mai arată că este adevărat că 2 dintre colegi din cadrul acestei instanțe îndeplinesc condițiile de pensionare de mai mult timp însă, în toată această perioadă nu și-au manifestat dorința de eliberare din funcție prin pensionare, activând în continuare ca judecători în cadrul acestei instanțe. Pe de altă parte, acest criteriu nu este prevăzut de lege.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimat, referitor la posibilitatea unor judecători din cadrul Judecătoriei Brad să fie eliberați din funcție prin pensionare, în condițiile în care aceștia nu și-au manifestat această dorință, având în vedere motivele de ordin personal invocate în cererea de transfer, contestatorul consideră că cererea sa întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererea concurentă, astfel că soluția de respingere dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

Examinând contestația formulată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Hotărârea secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1287/06.04.2023 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând un exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, "(1)Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Înalta Curte reține faptul că secția pentru judecători a analizat concomitent 16 cereri de transfer formulate pentru singurul post de la Judecătoria Oradea, în funcție de motivele invocate de fiecare solicitant în parte, precum și de criteriile prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, indicând, totodată, și argumentele pentru care s-a acordat prioritate cererii de transfer formulate de B., respectiv distanța între localitatea de domiciliu și localitatea în care activează, concomitent cu efectele pe care le generează vacantarea unui post în activitatea instanței de la care provine judecătorul în privința căruia s-a dispus transferul, precum și motivele expuse în avizul negativ emis de Judecătoria Brad, respectiv de punctul de vedere negativ emis în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeași lege de conducerea Curții de Apel Alba Iulia.

Astfel fiind, intimatul a considerat că, spre deosebire de situația Judecătoriei Reghin unde erau vacante doar 2 din cele 8 posturi prevăzute în schemă, vacantarea unui post în cadrul Judecătoriei Brad ca urmare a aprobării solicitării de transfer formulate de contestator ar fi creat premisele blocării activității instanței în măsura în care cei doi judecători care îndeplineau condițiile de vechime pentru eliberarea din funcție prin pensionare și-ar fi manifestat opțiunea în acest sens.

Înalta Curte constată că în mod corect secția pentru judecători a constatat ca fiind prioritară cererea de transfer formulată de doamna judecător B., distanța dintre localitatea de domiciliu și localitatea în care aceasta activa (287km) fiind aproape dublă față de situația contestatorului (187km), care la momentul formulării cererii de transfer era detașat la Judecătoria Beiuș.

De asemenea, vechimea în funcție și instanța de unde se solicită transferul nu constituie un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor legale de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

La analiza cererii de transfer trebuie să se aibă în vedere și interesele instanțelor implicate, respectiv, în ce măsură admiterea cererii constituie un beneficiu efectiv pentru instanța la care a optat judecătorul și efectele pe care aceeași măsură le are asupra activității instanței de la care provine acesta.

Înalta Curte, contrar susținerilor contestatorului, apreciază că secția pentru judecători nu a ignorat motivele personale invocate ci, dimpotrivă, acestea au fost analizate prin coroborare cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului, dar și cu conținutul avizelor consultative în vederea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, rezultând că, la acel moment, nu era oportună aprobarea transferului, o măsură contrară fiind de natură să afecteze buna funcționare a instanței de proveniență.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 188 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În acord cu jurisprudența sa constantă, Înalta Curte reține că analiza unei cereri de transfer nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Înalta Curte constată că, hotărârea atacată a fost adoptată de Plenul Consiliului cu respectarea competenței sale recunoscute de legiuitor și a limitelor legale, fără încălcarea drepturilor contestatorului.

În ceea ce privește criticile potrivit cărora hotărârea a fost emisă cu exces de putere, Înalta Curte constată că: potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor."

În sensul jurisprudenței sale anterioare, în examinarea criticilor formulate de contestator, Înalta Curte a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public, pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public.

Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice se raportează la scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în speță, fiind vorba de interesul public al bunei funcționări a justiției.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în cauză, intimatul nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestator, nefiind probat un exces de putere din partea autorității, prin faptul că nu a fost aprobată cererea formulată, ci o altă cerere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de contestator au fost avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în raport cu circumstanțele profesionale și personale ale titularilor cererilor de transfer, nu a dat eficiență cererii formulate, exercitându-și astfel dreptul de apreciere, în limitele marjei permise de lege, fără a se constata existența unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A., împotriva Hotărârii nr. 1287 din 6 aprilie 2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.