ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5243/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 9/20.10.2022 privind invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022-04.10.2022 de către Filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari și de suspendare a activității filialei, emisă de către Colegiul Medicilor Veterinari - Congresul Național al Medicilor Veterinari, anularea condiției de eligibilitate prevăzută în art. XIV pct. 1 lit. d) teza finală din Regulamentului de organizare și desfășurare a Congresului Național, a Adunărilor Generale la nivelul filialelor, respectiv a municipiului București, aprobat prin Hotărârea nr. 101/15.07.2022 adoptat de Consiliul Național al Colegiului Medicilor Veterinari, referitoare la obligativitatea plății cotizației în ultimii 3 ani fără o întârziere mai mare 6 luni, obligarea Colegiului Medicilor Veterinari, prin Congresul Național, la recunoașterea rezultatelor evidențiate în procesul-verbal din 04.10.2022 și, în subsidiar, obligarea Colegiului Medicilor Veterinari, prin Congresul extraordinar, să organizeze noi alegeri pentru funcțiile elective locale - Filiala Tulcea, într-un termen stabilit prin hotărâre judecătorească, suspendarea conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării hotărârii contestate până ia soluționarea definitivă a cauzei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 23 februarie 2023, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari și a suspendat executarea Hotărârii nr. 9/20.10.2022 emisă de Colegiul Medicilor Veterinari, în parte, cu privire la art. 2 - suspendarea activității filialei Tulcea și măsurile ulterioare suspendării, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei încheieri pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul apreciază că nu există interes în formularea și susținerea cererii de suspendare a art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022 Fiind suspendat de drept din Colegiul Medicilor Veterinari - filiala Tulcea, intimatul nu deține un drept în care să fi fost vătămat sau prin protejarea căruia să poată justifica un interes legitim privat în cauza de față. Tot astfel, datorită suspendării sale din Filiala Tulcea, intimatul nu poate invoca și nici nu poate dovedi că a fost sau că este în orice mod vătămat prin măsura prevăzută la Art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022. În opinia recurentului, în cauză nu există un caz bine justificat în sensul celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Hotărârea nr. 9/20.10.2022 este în realitate motivată în legătură cu toate măsurile pe care le conține, iar motivarea se regăsește în cuprinsul actului. Contrar celor reținute de instanța de fond, această motivare nu se referă doar la măsura dispusă prin art. 1 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022, ci este o motivare comună care se aplică tuturor măsurilor dispuse prin act, inclusiv celor care vizează suspendarea activității Filialei Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari. Temeiul măsurii dispuse la art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022 este reprezentat de art. 8 și art. 13 din Legea nr. 160/1998, respectiv art. 10 și art. 13 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Veterinari, toate menționate în preambulul actului. Se mai arată că art. 10 și art. 13 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Veterinari, confirma plenitudinea competentelor recunoscute Congresului National al Colegiului Medicilor Veterinari prin Legea nr. 160/1998. În raport de aceste aspecte, contrar celor reținute la fond, nu doar ca temeiul măsurii prevăzută la art. 2 din Hotărârea nr. 9/2022 există, dar acest temei este prevăzut în preambulul actului, pretinsul caz justificat pentru suspendare fiind în realitate inexistent. Împrejurarea că nu există și că în cuprinsul actului nu a fost menționat un temei care să prevadă explicit suspendarea filialei județene nu prezintă nicio relevanță, întrucât există și au fost menționate temeiurile din care rezultă că filiala județeană nu poate funcționa fără organe de conducere, iar Congresul Național poate adopta orice decizie de oportunitate raportat la lipsa acestora. De asemenea, recurentul-pârât apreciază că în cauză nu există pagubă iminentă în sensul celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Prejudiciul material produs intimatului nici nu ar fi putut fi reținut întrucât, și la momentul emiterii actului contestat și în prezent, calitatea acestuia de membru în Colegiul Medicilor Veterinari Tulcea era/este suspendată conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 160/1998. Fiind suspendat din Colegiul Medicilor Veterinari, nu poate suferi vătămări prin actele care vizează Filiala Tulcea a Colegiului. Instanța a ales să ignore că imediat după emiterea Hotărârii nr. 9/2022 a fost adoptată prin Decizia nr. 4939/09.11.2022 procedura privind transferul medicilor veterinari din circumscripția Filialei Tulcea în circumscripția filialelor limitrofe. Respectiva procedură a fost deja urmată de toți medicii veterinari cu drept de a profesa din Județul Tulcea, respectiv care nu sunt suspendați de drept conform art. 16 din Legea nr. 160/1998 si/sau nu au întârzieri mai mari de 6 luni în achitarea cotizațiilor. În ceea ce privește formele de organizare în care medicii veterinari cu drept de a profesa își desfășoară activitatea în județul Tulcea, niciuna dintre acestea nu a fost afectată de măsurile dispuse prin art. 2 din Hotărârea nr. 9/20.10.2022, așa încât este evident că nu a fost afectat nici serviciul public asigurat prin intermediul acestora. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant are interes, în cauză, având în vedere faptul că acesta nu a fost exclus din profesie. Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 9/20.10.2022 privind invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022 - 04.10.2022 de către filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari și de suspendare a activității acestei filiale, Colegiul Medicilor Veterinari - prin Congresul Național al Medicilor Veterinari, a hotărât următoarele: - invalidarea alegerilor organizate în perioada 25.09.2022 - 04.10.2022 de către filiala Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari, întrucât nu au fost respectate prevederile Hotărârii nr. 101/15.07.2022 privind Regulamentul de organizare și desfășurare a Congresului Național, a Adunărilor Generale județene, respectiv a municipiului București și, în consecință, invalidarea mandatelor tuturor membrilor Consiliului județean, inclusiv al președintelui interimar, ale membrilor Comisiei județene de Deontologie și Litigii, inclusiv al președintelui, ale membrilor Comisiei județene de cenzori, inclusiv al președintelui și ale delegaților la Congres; - suspendarea activității filialei Tulcea a Colegiului Medicilor Veterinari, până la următoarele alegeri, cu preluarea patrimoniului activ și pasiv, arhiva și ștampila filialei de către Biroul Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor Veterinari, în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii; - măsuri privind transferul membrilor filialei Tulcea și dispoziții privind reluarea activității; - mandatarea Biroului Executiv să elaboreze procedurile și să dispună măsurile necesare. În dovedirea existenței cazului bine justificat, intimatul-reclamant a susținut nelegalitatea Hotărârii nr. 9/20.10.2022, pentru mai multe neregularități ale actului administrativ. Astfel, a invocat neînscrierea pe ordinea de zi a Congresului Național al Medicilor Veterinari a măsurilor dispuse prin hotărâre, necompetența Congresului Național pentru invalidarea alegerilor locale și suspendarea activității filialei; lipsa motivării, lipsa temeiului adoptării măsurilor din hotărâre, încălcarea dreptului medicilor veterinari de continuarea a activității conform principiului libertății organizării și exercitării profesiunii de medic veterinar. Referitor la cerința pagubei iminente, a arătat că prin măsura suspendării activității și prin dispunerea celorlalte măsuri care decurg din suspendare, referitoare la patrimoniu, arhivă, ștampilă, la membrii filialei, este previzibilă perturbarea, cu consecințe deosebite, a activității serviciului de medicină veterinară aferent filialei Tulcea. Curtea de Apel a considerat că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții și a admis acțiunea, soluție pe care Înalta Curte nu o împărtășește . Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalității actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumția de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor. La o examinare sumară a legalității actului administrativ contestat, pe care o permite soluționarea cererii de suspendare a executării, nu se identifică indicii de nelegalitate vădită, de natură să justifice suspendarea actelor administrative contestate. Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază că reclamantul nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii atacate. Instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză. Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. În cauza de față, reclamantul nu a invocat nicio împrejurarea care să facă dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil al executării actului administrativ, ci a inserat o serie de motive care nu dovedesc paguba iminentă care i s-ar produce prin punerea în executare a hotărârii contestate. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond în mod greșit nu a dispus suspendarea executării hotărârii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va casa.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.