ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5242/2023

HOTĂRÂRE
10.11.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5242/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, a solicitat instanței revocarea în integralitate a răspunsului x/15.06.2021, obligarea pârâtei la comunicarea documentelor portabile Al pentru salariați și perioadele indicate în această plângere, obligarea pârâtei la confirmarea faptului că firma B. S.R.L. a îndeplinit toate formalitățile cerute de lege pentru a detașa respectivii salariați către A., în perioadele menționate, și că această instituție deține toate informațiile legale și necesare care atestă respectarea legii în această situație, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1148 din 21 iunie 2022, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de chemare in judecată, respingând-o, fără însă a aduce suficiente motive în susținerea deciziei sale.

O astfel de hotărâre nu poate fi satisfăcătoare si nu poate fi suficientă pentru a justifica absența comunicării formularelor A1 din partea CNPP, având în vedere faptul că potrivit articolulului 2 din Regulamentul nr. 987/2009 din 16 septembrie 2009:

"instituțiile de asigurări sociale comunică sau fac schimb cât mai curând posibil de toate datele necesare pentru stabilirea și determinarea drepturilor și obligațiilor persoanelor cărora le sunt îndreptățite să li se aplice principiile de bază. Aceste date sunt transmise între statele membre fie de către instituțiile însele, fie prin intermediul organismelor de legătură."

În opinia recurentei, contextul detașării salariaților dintr-un stat membru în alt stat membru, instituțiile de asigurări sociale sunt perfect autorizate să comunice formularul care atestă respectarea legislației în materie de securitate socială (formularul Al).

Prin urmare, justificarea pârâtei că nu poate comunica certificatele A1 în virtutea respectării prevederilor Regulamentului UE 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016, nu este fondată.

Într-adevăr, articolul 6 din Regulamentul UE 2016/679 prevede că prelucrarea este legală dacă este necesară pentru respectarea unei obligații legale căreia îi este supus operatorul și că prelucrarea este necesară în scopuri de interese legitime ale părții responsabile sau ale unei terțe persoane.

Acesta este cazul în ceea ce privește cererea formulată în prezenta cauză.

Recurenta mai arată că URSSAF (omologul roman al CNPP) a inițiat în cadrul societății un control conform procedurilor legale aplicabile pentru a verifica respectarea condițiilor legale de detașare a salariaților pentru care se solicită formularele Al, din România către Franța, pentru a lucra pentru A..

În cadrul acestei proceduri, societatea A. are obligația legală de a dovedi îndeplinirea obligațiilor legale aferente procedurii de detașare a acestor lucrători de către B.. În lipsa dovezii privind respectarea tuturor reglementarilor privind detașarea angajaților, A. este pasibil de o amendă de aproximativ 80.000 de euro și, în consecință, de faliment.

Se mai susține că articolul 13(2) (e) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) prevede că "operatorul furnizează persoanei vizate următoarele informații suplimentare necesare pentru a asigura o prelucrare echitabilă și transparentă: (...) (e) dacă furnizarea de date cu caracter personal reprezintă o obligație legală sau contractuală sau o obligație necesară pentru încheierea unui contract, precum și dacă persoana vizată este obligată să furnizeze aceste date cu caracter personal și care sunt eventualele consecințe ale nerespectării acestei obligații".

Prin urmare, având în vedere procedura în derulare în Franța și prevederile Regulamentului privind protecția datelor, A. are o obligație legală și un interes legitim în baza căruia s-a adresat pârâtei și instanței române pentru a solicita formularele Al, respectiv în scopul de a face dovada în fața autorităților omoloage franceze că normele privind detașarea salariaților au fost respectate.

Prin efectuarea unei activități pentru A., salariații au fost deja în contact cu societatea franceză și au consimțit să îi furnizeze, la acel moment, toate datele cu caracter personal, care sunt necesare în vederea detașării și cuprinse și în documentele portabile Al.

În prezent, ceea ce solicită A. este ca acele date să se regăsească laolaltă într-un formular tip, respectiv în documentul portabil A. având deja datele salariaților, este exclusiv o procedură formală, pe care doar pârâta o poate realiza pe cale oficială.

În plus, prin email-ul din data de 5 septembrie 2019, trimis de la adresa de email x@x.com, B. a îndrumat A. să se adreseze "organismului care eliberează formularele Al în România". Astfel, B. a autorizat în mod direct si fără echivoc A. să obțină certificatele administrative necesare în cazul detașării salariaților.

În opina recurentei, societatea intră în categoria «persoană vizată» si este îndreptățită să primească documentele portabile Al solicitate de la CNPP.

În altă ordine de idei, este lipsit de eficacitate argumentul potrivit căruia A. ar trebui să cheme în instanță B. pentru obținerea certificatelor Al.

În contextul dat, o acțiune în instanță pare lipsită de eficiență. Singura cale eficientă si sigură de a obține certificatele Al este prin intermediul pârâtei.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în anii 2015 și 2016, A., societate franceză, a apelat la firma română B. S.R.L., pentru a detașa salariați.

În prezent, firma franceză a fost pusă în întârziere de omologul francez al CNPP, URSSAF, pentru a face dovada că B. a efectuat toate demersurile legale pentru eliberarea certificatelor Al.

Înalta Curte reține faptul că la data de 1 mai 2020, a devenit aplicabil, în relațiile dintre statele membre ale Uniunii Europene, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

Astfel, documentul portabil A1 se eliberează de către Casa Națională de Pensii Publice în situația în care acest document este solicitat de un angajator român pentru un salariat care își desfășoară, în mod obișnuit, activitatea în România și care este detașat de angajatorul respectiv în alt stat membru, în vederea desfășurării activității pentru acesta, continuând să fie supus legislației de asigurări sociale din România, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni și ca salariatul să nu fi fost trimis pentru a înlocui un alt salariat detașat.

În cauză, recurenta-reclamantă s-a adresat intimatei-pârâte pentru eliberarea documentelor portabile A1 pentru lucrătorii detașați din România de firma B..

Intimata-pârâtă a comunicat faptul că se află în imposibilitatea de a da curs solicitării, având în vedere că, începând cu data de 25 mai 2018, toate statele membre ale Uniunii Europene aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date.

De asemenea, s-a precizat că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulamentul menționat, prelucrarea este legală numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal.

Apreciind că răspunsul transmis de intimata-pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 19 din Regulamentul 987/2009 este unul corect și nu poate fi apreciat ca un refuz de soluționare a cererii reclamantei, instanța de fond a respins acțiunea, soluție pe care instanța de control judiciar o împărtășește

Astfel, Înalta Curte reține că în aplicarea regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, Casa Națională de Pensii Publice îndeplinește, pentru România, rolul de instituție competentă în ceea ce privește determinarea legilației aplicabilă lucrătorilor migranți.

Regula de bază care se aplică în cazul lucrătorilor migranți constă în aceea că persoanele fac obiectul legislației de securitate socială a statului membru pe teritoriul căruia lucrează. (art. 11 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004).

De la regula generală, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 a prevăzut numeroase excepții și reguli specifice de determinare a legislației aplicabile, precum situația detașării din punct de vedere al securității sociale, situația de pluralitate, etc.

De asemenea, conform art. 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, persoana care desfășoară o activitate salarială într-un stat membru, pentru un angajator care își desfășoară, în mod obișnuit, activitate în acest stat membru și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator, continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni și ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detașată.

Prin urmare, în aplicarea noilor regulamente de coordonare a sistemelor de securitate socială (CE) nr. 883/2004 și nr. 987/2009, menținerea la sistemul de securitate socială din statul de trimitere, se atestă prin documentul portabil A1.

Documentul portabil A1 dovedește exclusiv menținerea titularului acestuia la sistemul de securitate socială (asigurări sociale de stat pentru pensie, pentru accidente de munca și boli profesionale, asigurări sociale de sănătate, de șomaj) din statul de trimitere, statul de care aparține instituția care a emis respectivul document.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că documentele portabile A1, precum și copii ale acestora, nu pot fi emise decât la solicitarea exclusivă a persoanelor vizate, a angajatorului acestuia, în cauză S.C. B. S.R.L. sau a autorității omoloage din străinătate.

Astfel, intimata-pârâtă a emis la solicitarea S.C. B. S.R.L. documente portabile A1 pentru o parte dintre salariații săi detașați pe teritoriul Franței.

Din informațiile prezentate de angajatorul francez a reieșit faptul că, în urma refuzului S.C. B. S.R.L. de a pune la dispoziția A. certificatele de atestare a legislației aplicabile, societatea franceză s-a adresat CNPP în vederea punerii la dispoziție a documentelor portabile A1 emise pentru salariați ai S.C. B. S.R.L., detașați la respectivul angajator.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că documentele portabile A1 emise pe numele salariaților S.C. B. S.R.L., nu pot fi puse la dispoziția societății franceze, acestea putând fi puse doar la dispoziția titularului documentului portabil A1, a angajatorului acestuia, S.C. B. S.R.L. sau a autorității omoloage din Franța.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că răspunsul transmis de intimata-pârâtă este corect în raport cu dispozițiile legale incidente, astfel că nu poate fi considerat ca fiind un refuz de soluționare a cererii.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1148 din 21 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-09-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3885/2022
Ședința publică din data de 13 septembrie 2022 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2023-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 359/2023
. În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin sentința civilă nr. 7737 din 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de
ÎCCJ 2024-01-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2024
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2024 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cerere de chemare în judecată înregis
ÎCCJ 2023-01-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2023
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la 24.03.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a confli
ÎCCJ 2023-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1167/2023
Ședința publică din data de 10 mai 2023 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
Sursă