ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5032/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 august 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, reclamantul A. - Persoană fizică autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), obligarea pârâtului la plata sumei de 71.536 RON, reprezentând daune născute din neacordarea tranșei a doua din sprijinul financiar potrivit contractului de finanțare nr. x/17.10.2014 pentru proiectul cu titlul "Instalarea tânărului fermier A. în ferma apicolă din comuna Vrabilau, județul Prahova".

2.1. Prin sentința civilă nr. 1818/2023 din 06 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de către pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Judecătoria a reținut că pretențiile deduse judecății se întemeiază pe neexecutarea corespunzătoare a contractului de finanțare, act administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 23 martie 2023.

La primul termen de judecată din data de 12.09.2023, instanța invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova și a rămas în pronunțare asupra excepției.

2.2. Prin sentința nr. 611 din 12 septembrie 2023, Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Tribunalul a constatat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei, întrucât valoarea obiectului cererii nu depășește 200.000 RON, sediul pârâtei este în București, luând în considerare și art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și prevederile H.G. nr. 337/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188/06.08.1993.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 71.536 RON, reprezentând daune născute din neacordarea tranșei a doua din sprijinul financiar potrivit contractului de finanțare nr. x din 17 octombrie 2014. Reclamantul a invocat în drept dispozițiile art. 218, art. 219, art. 221, art. 1357 și urm. C. civ., Ghidul Solicitantului aferent măsura 112, Programul Național de Dezvoltare Rurală, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 și O.U.G. nr. 41/2014.

Conform Legii nr. 554/2004, există căi procedurale prin intermediul cărora pot fi solicitate despăgubiri pentru prejudiciul produs printr-un act administrativ tipic sau asimilat, considerat nelegal.

Acțiunea în răspundere patrimonială, chiar și atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acțiunii în anularea actului nelegal sau împotriva refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.

Reclamanta a solicitat obligarea autorității publice la plata unor despăgubiri, pentru repararea prejudiciului cauzat, fără a depune la dosar dovada că anterior introducerii acțiunii, s-a adresat instanței de contencios administrativ competente cu o cerere de recunoaștere a dreptului pretins sau a interesului legitim.

În acest context, cererea de chemare în judecată este în realitate o acțiune în pretenții de drept comun în răspundere civilă delictuală, ce atrage conform art. 98 C. proc. civ. competența de soluționare a instanței de drept comun.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că valoarea obiectului cererii este de 71.536 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, astfel că devin incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborate art. 106 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depășește 200.000 de RON și că sediul pârâtei este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, secția civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Judecătoriei sector 1 București, secția civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023.