ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5014/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 31 martie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat a se constata existența unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA) cu privire la soluționarea cererii sale de plată, obligarea FGA la soluționarea de îndată a cererii de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare reclamanta a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 1867 pronunțată la 8 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1867, pronunțată la 8 decembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A. care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a considerat că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de acordare a penalităților și cheltuielilor de judecată în considerarea falimentului B. S.A.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, s-a solicitat acordarea de penalități de întârziere, sau dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, în raport de fapta proprie a pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților.

A concluzionat că în cazul motivării străine de natura cauzei, intervine sancțiunea nulității hotărârii, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței de judecată să constate existența unui refuz nejustificat al Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA) cu privire la soluționarea cererii sale de plată nr. x/16.03.2016, privind suma de 1114,05 RON, reprezentând despăgubiri.

Ulterior, prin cererea modificatoare din data de 31 august 2021, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale în materia asigurărilor, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA 14/2011 - 2198.01 RON, calculate până la data de 08.09.2021 și în continuare până la data plății efective, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Verificând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că prezenta acțiune vizează o acțiune în despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, pentru prejudiciul cauzat prin respingerea cererii de plată prin Decizia nr. 14452/03.05.2018, emisă la un an și jumătate de la depunerea cererii de plată.

Motivând respingerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut, că, în mod corect, Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) refuză plata penalităților, a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, acestea nefiind creanțe de asigurări, în sensul Legii nr. 213/2015, întrucât temeiurile legale în raportul reclamantei cu FGA și în raportul cu asigurătorul RCA, sunt diferite.

Reține Înalta Curte, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 22 alin. (2), (4), (5) și (6) din C. proc. civ., ca regulă generală, că instanța nu poate schimba din oficiu obiectul cererii deduse judecății. Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenția concretă a reclamantei.

Astfel, în mod eronat a reținut judecătorul fondului că obiectul cererii de chemare în judecată este "acordarea de sume de bani în considerarea falimentului asiguratorului B. SA", întrucât, în realitate, prin acțiunea reclamanta a solicitat obligarea Fondului de garantare la plata de penalități de întârziere sau la plata dobânzii legale penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. Recurenta-reclamantă a solicitat aceste accesorii pentru fapta proprie a instituției pârâte, respectiv pentru neplata timp de 6 ani de la data depunerii cererii de plată.

Față de cele expuse anterior, rezultă cu claritate că motivarea sentinței recurate este străină de natura pricinii, întrucât acțiunea privește obținerea de despăgubiri de la instituția intimată pentru fapta proprie a acesteia.

În contextul celor expuse, Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Rolul principiului motivării hotărârilor judecătorești, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

Înalta Curte apreciază că, deși prima instanță a respins acțiunea, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut și nu a analizat argumente esențiale expuse de reclamant în motivarea acțiunii sale, conform celor arătate mai sus. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererile și apărările părților. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1867 pronunțată la 8 decembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2023.