ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2023

Ședința publică din data de 28 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2021 pe rolul Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând constatarea unui refuz nejustificat al pârâtului cu privire la soluționarea cererii sale de plată, obligarea FGA la soluționarea de îndată a cererii de plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare formulată la data de 31 august 2021 reclamanta a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011 – 120434,75lei, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința nr. 1869 de la data de 8 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1869 de la data de 8 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

După o succintă prezentare a situației de fapt și a celor reținute de prima instanță, a susținut recurenta - reclamantă că hotărârea atacată conține o motivare străină de natura cauzei, fiind, în realitate, neanalizată cererea de chemare în judecată pe fond.

A arătat recurenta - reclamantă că prima instanță a nesocotit dispozițiile legale de la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nu a motivat soluția emisă pe fondul cauzei.

Prin calificarea greșită a obiectului prezentei cereri de judecată, prima instanță a emis o soluție eronată, apreciind în mod nejustificat că accesoriile solicitate spre acordare nu rezultă din fapta proprie a FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR ci ar rezulta din neplata sumei pe care FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR ar fi trebuit să o achite creditorului de asigurări pentru intrarea în faliment a B. S.A..

Prin urmare, sancțiunea care intervine în cazul în care prima instanță nu a înțeles corect situația de fapt dedusă judecății și a oferit în soluția pronunțată o motivare străină de natura cauzei, este nulitatea sentinței civile atacate.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul – pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, deși legal citat cu copie a motivelor de recurs, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea FGA la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin respingerea cererii de plată, constând în penalități de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale, respectiv de 0,1%/zi de întârziere conform Ordinului CSA nr. 14/2011 – 120434,75lei, iar în subsidiar dobânda penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reclamanta formulând recurs împotriva acestei soluții, invocând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte amintește că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. " casarea unei hotărâri se poate cerere când " Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În realitate, recurenta a invocat încălcarea disp. art. 425 C. proc. civ. de către prima instanță, care ar fi oferit o motivare străină de natura cauzei în considerarea unei aprecieri eronate asupra situației de fapt deduse judecății, aspecte care nu pot fi reținute de Înalta Curte.

Astfel, instanța de control judiciar, fără a relua considerentele primei instanțe, constată că, printr-un raționament juridic propriu, aceasta a răspuns pe larg argumentelor reclamantei și a arătat că FGA protejează creditorii de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, fără să poată fi obligat la plata actualizărilor creanțelor pe care asigurătorii Casco le-au recuperat de la asigurătorul RCA înainte de insolvență sau la penalitățile stabilite de instanțe împotriva asigurătorului RCA și nici la cheltuielile de judecată ale acestora, întrucât nu din culpa FGA s-au realizat aceste cheltuieli ori întârzieri. Prin urmare, Înalta Curte reține că preluarea de către prima instanță a unor argumente invocate de pârâtă prin întâmpinare sau nepunctarea tuturor opiniilor reclamantei nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei –reclamante neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul acestui motiv de casare.

În opinia Înaltei Curți, instanța de primă jurisdicție a procedat la o analiză detaliată a argumentelor părților implicate în raportul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată satisface cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în cuprinsul acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate.

Raportat la speța de față, reține Înalta Curte că nu se confirmă alegațiile recurentei potrivit căreia prima instanță ar fi dat o interpretare greșită situației de fapt deduse judecății și ar fi oferit o motivare străină de natura cauzei ca urmare a calificării eronate a obiectului cererii de chemare în judecată în condițiile în care, din cererea modificatoare depusă la data de 31.08.2021 la dosarul de fond, rezultă în mod clar și neechivoc că reclamanta a solicitat obligarea FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR la plata penalităților de întârziere și la plata dobânzii penalizatoare, aspecte reținute corect de instanța fondului.

Pe cale de consecință, în mod corect, a calificat prima instanță cererea de chemare în judecată, fără a fi în eroare cu privire la obiectul acesteia, reținând că în cauză art. 25 alin. (3) din Norma ASF nr. 16/2015 în aplicarea art. 18 din Legea nr. 213/2015 nu reprezintă un temei pentru recuperarea penalităților și cheltuielilor de judecată ale asigurătorilor Casco care au obținut deja sentințe definitive împotriva asigurătorului RCA înainte de faliment sau ale asiguraților împotriva asigurătorului RCA, pentru că nu se înscriu în noțiunea de creanță de asigurări așa cum este definită de la art. 4 alin. (1) lit. a) din Lege.

Totodată, în acord cu prima instanță, constată și Înalta Curte că Decizia ICCJ nr. 29/2020 nu este aplicabilă, deoarece prin aceasta nu s-a statuat cu privire la penalitățile de întârziere, dobânzi sau cheltuieli de judecată de natura celor solicitate spre acordare de recurenta – reclamantă în dosarul de față.

Având în vedere cele anterior expuse, reține instanța de control judiciar că niciuna dintre criticile aduse de recurenta – reclamantă sentinței civile atacate, respectiv calificarea greșită a cererii de chemare în judecată și respectiv motivarea străină de natura cauzei care conduce la o necercetare a fondului pricinii, nu sunt întemeiate și nu pot fi de natură a conduce la reformarea hotărârii atacate din perspectiva dorită de recurentă.

Referitor la solicitarea din concluziile scrise ale recurentei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului litigiu, Înalta Curte reține că, partea a precizat cuantumul acestora (588RON) și în ce constau (onorariu de avocat), depunând și dovezi ale efectuării acestora, conform înscrisurilor aflate la dosar – fila x, iar în acord cu dispozițiile art. 451 alin. (1) și art. 452 C. proc. civ., raportat la modalitatea de soluționare a cererii de recurs, care urmează a fi respinsă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din același Cod pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentă, întrucât aceasta este partea aflată în culpă procesuală, în accepțiunea normelor legale în materie, și cea care a căzut în pretenții.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința civilă atacată este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1869 din 8 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2023.