SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 1529/03 prezentată de Haluk U Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Recurentul, dl Haluk U.U.ur, este un resortisant turc, născut în 1964 și rezident la Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Cando La 13 octombrie 1994, reclamantul, șofer de autobuz, și-a pierdut utilizarea ochiului stâng ca urmare a unei altercații cu un agent de securitate al unui hotel. La 22 noiembrie 2001, securitatea socială i-a plătit reclamantului pensia pentru locul de muncă în perioada 9 aprilie 1995-21 noiembrie 2001. La data de 3 noiembrie 1998, Curtea de Casație din Nevșehir a condamnat la judecată pe trei ani și o lună de închisoare fermă.
La 11 noiembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 2. Acțiunea civilă din 3 noiembrie 1997, reclamantul a înaintat instanței de Mare Instanță din Nevșehir ( La 12 februarie 2002, Tribunalul s-a declarat incompetent rațional Materiae în favoarea instanței de muncă din Nevșehir. La 18 septembrie 2002, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță. La 18 octombrie 2006, instanța, hotărând pe bază de trimitere, a acordat parțial reclamantului câștig de cauză și i-a condamnat pe inculpați să-i plătească daune-interese pentru prejudiciul suferit. Pârâtii s-au ocupat de casare. Procedura este pendinte în dreptul intern. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul a susținut că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil.
Reclamantul a considerat, de asemenea, că a existat o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale, în măsura în care termenul pentru procedura de despăgubire a prejudiciului său este excesiv. El s-a plâns, de asemenea, de o pierdere de valoare a pensiei sale obținute după o perioadă de șapte ani, fără dobândă moratoriu. Reclamantul a invocat în aceste privințe art. 1 din Protocolul nr. ÎN DREPT Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu declar că guvernul turc oferă domnului Haluk U.U.ur, cu titlu grațios, suma de 4 500 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.
Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Am observat că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Haluk Uuir, cu titlu grațios, suma de 4 500 EUR în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Curtea consideră că aceasta se referă la respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convențiile și protocoalele sale și nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte
DÉCISION Requête n o 1529/03 présentée par Haluk UĞUR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 26 juin 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. I. Cabral Barreto , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , V. Zagrebelsky , M me A. Mularoni, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 octobre 2002, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Haluk Uğur, est un ressortissant turc, né en 1964 et résidant à Istanbul.
Il est représenté devant la Cour par M e G. Candoğan, avocat à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 13 octobre 1994, le requérant, chauffeur de bus, perdit l’usage de son œil gauche à la suite d’une altercation avec un agent de sécurité d’un hôtel. Le 22 novembre 2001, la sécurité sociale paya au requérant la pension de l’indemnité d’accident de travail pour la période du 9 avril 1995 au 21 novembre 2001. 1. Le recours pénal Le 3 novembre 1998, la Cour d’assises de Nevșehir condamna l’inculpé (« C.Ç. ») à trois ans et un mois d’emprisonnement ferme.
Le 11 novembre 1999, la Cour de cassation confirma cet arrêt. 2. Le recours civil Le 3 novembre 1997, le requérant introduisit devant le tribunal de grande instance de Nevșehir (« le tribunal ») un recours contre C.Ç. et l’hôtel tendant à obtenir des dommages et intérêts. Le 12 février 2002, le tribunal se déclara incompétent ratione materiae au profit du tribunal de travail de Nevșehir. Le 18 septembre 2002, la Cour de cassation cassa le jugement de première instance. Le 18 octobre 2006, le tribunal, statuant sur renvoi, donna partiellement gain de cause au requérant et condamna les défendeurs à lui payer des dommages et intérêts pour le préjudice subi. Les défendeurs se pourvurent en cassation.
La procédure est pendante en droit interne. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant alléguait que sa cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable. Le requérant estimait également qu’il y a eu une violation de son droit au respect de ses biens dans la mesure où le délai de la procédure d’indemnisation de son préjudice est excessif. Il se plaignait aussi d’une perte de la valeur de l’indemnité de sa pension obtenue au bout d’une période de sept ans, et ce, sans intérêts moratoires. Le requérant invoquait à ces égards l’article 1 du Protocole n o 1. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné déclare que le gouvernement turc offre de verser à M. Haluk Uğur, à titre gracieux, la somme de 4 500 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Haluk Uğur, à titre gracieux, la somme de 4 500 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » Dès lors, la Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention).
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé F. Tulkens Greffière Présidente