ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2023

HOTĂRÂRE
26.10.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 11.06.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1731 din 22 noiembrie 2021, Curtea a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

A susținut recurentul că, după cum a arătat și în întâmpinarea depusă la fond, nu a colaborat niciodată cu organele de Securitate, nu a oferit informații, nu a dat note informative și declarații sau alte documente acestor organe.

Notele informative, declarațiile și celelalte documente întocmite și semnate personal de el au fost transmise și depuse organelor de contrainformații militare care se regăseau în statul de funcții al fiecărei unități militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, iar aceștia erau plătiți lunar, ca și el, pentru munca prestată, fiind, astfel, colegi de serviciu.

Aceste declarații, note informative și alte informații i-au fost impuse să le dea, atât de comanda unității, secretarul de partid din unitate și de ofițerul de contrainformații, sub presiune, șantaj și amenințare, însă, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte.

Instanța nu a ținut cont nici de susținerile sale că primea ordine și era obligat împotriva voinței sale să întocmească în scris rapoarte de informare, note explicative, declarații personale și note informative.

De multe ori a refuzat, însă, în final, după discuții aprinse cu cei menționați anterior, sub presiune și sub amenințarea că va fi dat afară din armată, că va fi arestat și condamnat de Tribunalul Militar, a cedat de fiecare dată și a fost nevoit să dea în scris cu multe detalii rapoartele, declarațiile și notele informative aflate la dosar. A acționat în acest sens pentru a-și salva familia și rudele apropiate.

A mai precizat că notele informative erau date la ofițerii de informații cu scopul prevenirii, prevenției accidentelor de muncă, consumului de alcool, părăsirii locului de muncă fără aprobare.

În continuarea cererii de recurs, recurentul a făcut referire la situația de fapt din perioada respectivă, la unitățile militare în care a lucrat și la parcursul său de militar, inclusiv prin participarea la o aplicație de integrare în NATO, din anul 2001.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente, cu argumentele prezentate de recurentul-pârât și cu apărările intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a invocat formal acest motiv de nelegalitate, fără a dezvolta niciun argument care să se circumscrie ipotezei textului legal.

De altfel, lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Analizând sentința atacată prin raportare la cel de-al doilea motiv de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Contrar criticilor recurentului, care a reiterat, în mare, aceleași argumente din curprinsul întâmpinării formulate la fond, în aprecierea Înaltei Curți, prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Conform articolului menționat, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din actul normativ menționat, respectiv ca informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aceasta este îndeplinită având în vedere conținutul notelor informative.

După cum a constatat și prima instanță, aspect necombătut de către recurent, există un angajament redactat și semnat de acesta. De asemenea, a întocmit note informative, din conținutul cărora rezultă că informațiile furnizate au vizat îngrădirea fost denunțate activități potrivnice regimului totalitar comunist ce au vizat îngrădirea dreptului la viața privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, ratificat de România în anul 1974 și a dreptului la libertatea gândirii, a conștiinței și religiei, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 18 din același Pact.

Referitor la argumentele recurentului că notele informative erau date cu scopul prevenirii, prevenției accidentelor de muncă, consumului de alcool, părăsirii locului de muncă fără aprobare, constată Înalta Curte că normele incidente nu prevăd ca toate informațiile furnizate să conducă la îngrădirea/încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fiind suficient, per a contrario, ca o singură notă de informații să se încadreze în textul legal.

Astfel, este relevantă Nota informativă din 16.07.1979 (depusă la dosar fond) referitoare la apartenența unui soldat la o sectă religioasă. În contextul faptic din perioada respectivă, nu se poate susține că recurentul nu era conștient de faptul că persoana-subiect al delațiunii putea fi urmărită și verificată, acțiunile sale vizând în mod clar îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și la libertatea conștiinței și religiei.

În ceea ce privește susținerile recurentului, că ar fi dat notele informative, rapoartele și informațiile sub șantaj și amenințare, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că activitatea sa a fost apreciată de organele de securitate, fiind apreciat ca "loial, apropiat, sincer, obiectiv", și a fost trecut ca "rezident", coordonând un număr de 6 colaboratori.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că standardul impus de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității a fost îndeplinit, astfel că soluția primei instanțe, de constatare a calității recurentului-pârât de colaborator al Securității, este în conformitate cu cerințele impuse de O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 1731 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2022
Ședința publică din data de 24 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții d
ÎCCJ 2023-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2023
Ședința publică din data de 16 februarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curți
ÎCCJ 2022-09-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4143/2022
Ședința publică din data de 22 septembrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București su
ÎCCJ 2023-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4944/2023
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15.0
ÎCCJ 2023-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2023
Ședința publică din data de 15 iunie 2023 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 iulie
Sursă