ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4944/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1501 din data de 25 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care, invocând incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A. . În esență, în motivare, s-a arătat că prima instanță a emis o soluție cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece informațiile furnizate de pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. A arătat recurentul că monitorizarea permanentă a "stării de spirit a populației" de către Securitate și Miliție consta în obținerea de informații, furnizate oral sau în scris de sursele din rețeaua informativă, care era instruită și dirijată astfel încât să semnaleze orice comentariu critic referitor la starea de lucruri din țară, în special la situația economică și socială, orice referire depreciativă la conducerea politică a României, cu deosebire la adresa familiei B., orice comparație devaforabilă cu situația din alte țări, inclusiv comuniste. Ofițerii de Securitate și Miliție, indiferent de profilul de muncă al unității sau compartimentului în care își desfășurau activitatea, aveau obligația să solicite surselor note informative referitoare la "starea de spirit" din mediile sau din grupurile de persoane cu care acestea intrau în contact. Așadar, monitorizarea permanentă a "stării de spirit a populației" a constituit un obiectiv principal al activității aparatului represiv al Securității și Miliției, în scopul exercitării controlul informativ total asupra populației. România comunistă nu a fost doar o țară închisă, în care libertatea de circulație era îngrădită, ci și o țară ai cărei cetățeni erau urmăriți pentru a li se cenzura opiniile, afirmațiile, credințele religioase etc. Libertatea opiniei și libertatea de expresie, drepturi prevăzute de art. 28 din Constituția RSR din 1965, erau încălcate chiar prin instrumentarea acțiunilor de urmărire informativă care aveau ca obiect supravegherea stării de spirit. În raport de aceste aspecte, recurentul - reclamant a făcut trimitere la amplitudinea și profunzimea acțiunilor de supraveghere informativă instrumentate de Securitate referitoare la problema "ETERUL", menționată în Raportul cu propunere de recrutare în calitate de informator a numitului A., din C., datat 09.07.1985, întocmit de serg. maj. R.I., din cadrul I.J.S. Satu Mare. Problema "ETERUL", pentru care, în anul 1981, s-a constituit o Grupă Operativă Specială în cadrul conducerii DSS, a fost coordonată la nivel național și a avut ca scop identificarea și urmărirea informativă a cetățenilor care audiau, răspândeau știri sau comentarii preluate de la posturile de radio străine, în special de la postul de radio "D.". În consecință, a fost emis Ordinul nr. 00140, prin care ofițerii de Securitate și Miliție au primit sarcina de a crea rețele informative la toate nivelurile, inclusiv în mediul rural, pentru identificarea tuturor persoanelor care erau considerate un potențial "pericol" pentru stabilitatea regimului comunist. În sus indicatul raport s-a consemnat că intimatul - pârât "este sincer și combativ față de unele persoane din comună/.. ./astfel a procedat în cazul numiților E. și F.., care au sustras lemne din pădure și G.., care în mod repetat consumă băuturi alcoolice în mod abuziv, este preocupat de audierea unor emisiuni la posturile de radio străine. Atitudinea deschisă adoptată în relație cu organele noastre ne face să credem că și în viitor va proceda la fel." A mai arătat recurentul - reclamant că, din Nota informativă datată 13.07.1985, ar rezulta că pârâtul a furnizat subofițerului de legătură de la Postul de Miliție Valea Vinului, jud. Satu Mare, sub numele conspirativ "H.", asumat printr-un înscris olograf, informații despre "starea de spirit necorespunzătoare" și problemele existente în cadrul CAP, nemulțumirile privind faptul că cetățenii nu au putut să-și transporte fânul, iar CAP-ul nu i-a sprijinit. În aceste condiții, recurentul a apreciat că este îndeplinită prima condiție reglementată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității, mai precis furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist. A mai arătat recurentul că semnalarea unor aprecieri negative la adresa stării de lucruri din tară, a situației economice sau a funcționării structurilor social-politice ale statului comunist era asimilată de Securitate și Miliței cu "manifestările ostile" la adresa regimului, fiind, astfel, sinonimă cu sintagma "atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist" din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Totodată, recurentul - reclamant a arătat că, potrivit notei subofițerului de poliție "Nota informativă a fost dată cu ocazia recrutării sursei. Informatorului i-au fost trasate în continuare sarcini cu caracter general. Nota a fost exploatată la dosarul candidatului". Prin alt set de argumente, recurentul - reclamant a arătat că informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reținute prin sentința recurată, îngrădirea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului. În opinia recurentului, și această condiție este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Pârâtul nu putea să cunoască, în momentul furnizării informațiilor, dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care acesta urma să le denunțe. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, în opinia recurentului, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată și libertatea cuvântului, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale. A mai arătat recurentul că îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați. Recurentul a mai apreciat și că este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. De asemenea, recurentul a învederat că beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Modul în care ofițerii de Securitate înțelegeau să reacționeze ulterior momentului primirii informațiilor era în afara controlului denunțătorului. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat - reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste. Nu în ultimul rând, recurentul a subliniat că niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative citate în cuprinsul acțiunii introductive. În atare condiții, recurentul - reclamant a apreciat, contrar celor reținute prin sentința recurată, că toate condițiile legale impuse de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator, sunt îndeplinite, astfel că se impune admiterea căii de atac

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 17 octombrie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate că intimatul - pârât A. a fost colaborator al fostei Securități, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății cu motivarea că, din niciun mijloc de probă nu rezultă că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtului, condițiile cumulative pentru a se reține calitatea sa de colaborator al fostei Securități, întrucât notele nu conțin informații care să fie considerate denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar art. 483 C. proc. civ. prevede că "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.]. În cauză, partea recurentă-reclamantă a invocat motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Astfel, noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat. Obiectul cererii recurentului-reclamant îl constituie informațiile furnizate de către intimatul-pârât sub numele conspirativ "H." (nume conspirativ atribuit după semnarea unui angajament la data de 13.07.1985- filele x ale dosarului de fond) în baza notei informative din 13.07.1985, semnată olograf . Astfel cum reiese din analiza notei informative amintite mai sus, potrivit situației de fapt stabilite de curtea de apel, pârâtul a învederat exclusiv faptul că în rândul certățenilor există o stare de spirit necorespunzătoare datorită faptului că mai mulți cetățeni au cosit fân la CAP, iar din cauza timpului nefavorabil acest fân nu a putut fi transportat de către CAP, iar dacă CAP-ul nu a transportat fânul nici cetățenii nu au putut să transporte fânul acasă. În nota în discuție nu este nominalizată expres nicio persoană, referirile fiind generale referitoare la condițiile meteorologice ce au afectat procedura de transport a fânului. Prin urmare, niciuna dintre informațiile comunicate nu vizează activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar au reprezentat o raportare a unei situații de fapt, nefiind oferite Securității informații care să poată fi considerate o denunțare a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, Înalta Curte constată că dispozițiile legii sunt de natură imperativă și neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activități și atitudini potrivnice regimului comunist, concluzie ce nu poate fi reținută cu privire la nota informativă în discuție, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu poate fi reținută calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Altfel spus, deși este îndeplinită condiția furnizării de informații, nu rezultă a fi îndeplinită și condiția privind calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În ceea ce privește ultima condiție prevăzută de textul de lege, anume îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte reține că aceasta se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informațiilor furnizate. Or, cum în cauză informațiile furnizate nu au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, o eventuală îngrădire a drepturilor și libertăților nu prezintă relevanță, în contextul în care această îngrădire trebuie, cu necesitate, să fie consecința denunțării unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ceea ce în speță recurentul-reclamant nu a reușit să demonstreze. Așa fiind, raportat la situația de fapt stabilită de prima instanță, rezultă că activitatea intimatului-pârât nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât îi lipsesc elemente esențiale, respectiv ca informațiile furnizate să fi vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. În raport de considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare/nelegalitate a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.