ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4755/2023

Nu comentați în numele altor persoane.

Folosiți un limbaj civilizat, fără cuvinte și expresii licențioase

Nu instigați la ură și violența

Nu postați informații personale despre alte persoane și nu colectați sau salvați informații despre ceilalți utilizatori.

Atacurile la persoană, tentativele de intimidare, amenințările sau hărțuirea unor utilizatori, a altor persoane sau a autorilor articolelor sunt interzise. în caz contrar, ne rezervăm dreptul de a pune la dispoziția instituțiilor abilitate, la cerere, informațiile și IP-urile pe care site-ul le stochează." Ca urmare, toți cititorii sunt informați cu privire la regulile de comportament și la limbajul adecvat. In măsura în care redacția este sesizată și constată că prin comentariile postate de cititori se pot crea situații discriminatorii, aceste comentarii sunt înlăturate, și in măsura posibilităților, se blochează ID-ul persoanei care a postat un astfel de comentariu. Or, în ceea ce îl privește pe petent, acesta nu a sesizat redacția cu privire la comentariile cititorilor la articolele publicate pe site-ul www.x.ro, acesta reclamând conținutul comentariilor respective direct către CNCD. Ca urmare, solicită a se avea în vedere faptul că, așa cum reține și CNCD in Hotărârea nr. 22/12.01.2022, recurenta nu este autoarea vreunei fapte cu caracter discriminatoriu fata de petent. Asa cum se reține și in Hotărârea CEDO din 2 februarie 2016, (în Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și lndex.hu Zrt împotriva Ungariei -cererea nr 22947/13-cauza in care s-a pus în discuție responsabilitatea deținătorului unei pagini de internet privind comentariile postate), judecătorii CEDO au decis că există responsabilitate doar în situația în care deținătorul este avertizat asupra unui conținutului nepotrivit al mesajelor și nu ia măsuri (spre exemplu nu șterge mesajele). Or, în cauza de față, premisa factuală reținută și de instanța de fond este reprezentată de comentariile făcute de cititorii ziarului online "D." la anumite știri, comentarii care în considerarea judecătorul fondului au depășit limitele unui comportament echilibrat si nediscriminatoriu, constituindu-se în mesaje de incitare la ură și violență (hate speech) și care impune interferența statului în limitarea libertății de exprimare. Recurenta solicită a se avea în vedere, raportat și la jurisprudenta CEDO mai sus citată, faptul că, având în vedere și perioada în care au fost postate comentariile (respectiv în perioada alegerilor locale, la care petentul a avut calitatea de candidat din partea unui partid politic), cu luarea în considerare a volumului mare de subiecte publicate în perioada respectivă (în legătura cu toate partidele politice si toți candidații), ca nu se putea efectua o verificare completa a tuturor comentariilor. O blocare a tuturor comentariilor cititorilor - în condițiile in care se publicul cititor era fidelizat prin posibilitatea de a împartași agorei opiniile cu privire la subiectele ce fac obiectul publicării - ar fi determinat dezaprobarea acestora și condamnarea publicației pentru limitarea dreptului la opinie. De aceea, așa cum se reține și in Hotărârea CEDO din 2 februarie 2016, consideră că petentul, la momentul când a sesizat apariția unor comentarii pe care le-a considerat discriminatorii la persoana sa, trebuia sa sesizeze administratorul site-ului cu indicarea articolelor și a comentariilor în cauză. Însă petentul a preferat sa stea în pasivitate, și - luând in considerare și un posibil efect negativ al alegătorilor - doar după validarea rezultatului alegerilor locale a ales să se adreseze direct către CNCD, fără a sesiza în prealabil societatea care editează publicația D.. Consideră recurenta că reacția întârziată a acestuia trebuie corelată cu perioada alegerilor, autorii comentariilor exprimându-și în principal nemulțumirea și dezamăgirea fata de activitatea omului politic - astfel încât deși articolele (si comentariile) sunt postate în luna august 2020, plângerea a fost înregistrata direct la CNCD în octombrie 2020 (după validarea rezultatelor alegerilor locale). Ca urmare, față de aceste considerente, ținându-se cont și de jurisprudenta CEDO mai sus citată, recurenta solicită a se avea în vedere că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii. Inclusiv în jurisprudența națională, ICCJ a statuat că "din perspectiva jurisprudenței CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și lndex.hu ZRT contra Ungariei (2 februarie 2016) prin care s-a decis că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii".' Atât instanțele naționale cat si cele europene subliniază faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate și un sistem de ștergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a se realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate. Din aceasta perspectivă, consideră nu se poate solicita reclamantei recurente să instituie măsuri excesive de cenzură a comentariilor cititorilor, în condițiile în care și-a dovedit buna credință iar pârâtul B. a înțeles să sesizeze autoritatea de stat care acționează în domeniul discriminării doar după trecerea unei perioade de timp care sa îi confere un confort politic în raport cu alegatorii. Dimpotrivă, recurenta susține că și-a atenționat cititorii atât cu privire la responsabilitatea pentru comentariile postate cât și cu privire la consecințele postării unor comentarii care au caracter discriminatoriu. In același timp, petentul B., deși a cunoscut conținutul acestor comentarii, nu a solicitat în prealabil administratorului site-ului pe care au apărut comentariile respective să efectueze îndepărtarea cometariilor pe care le considera denigratoare. In concluzie, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru sancționarea sa contravențională, întrucât nu este autoarea comentariilor sancționabile și nu a avut cunoștință de existenta acestora, petentul omițând să sesizeze în prealabil societatea cu solicitarea de a șterge comentariile respective. Ca urmare, solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o noua judecată instanței de fond. Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L. doar intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul, pentru neîncadrarea motivelor expuse în motivele de casare prevăzute de lege și, în subsidiar, ca nefondat, arătând că, prin neștergerea comentariilor nici după ce a aflat că acesta le consideră discriminatorii, recurenta a avut un comportament pasiv care, prin efectele pe care le-a generat, l-a supus unui tratament injust, degradant, iar acest tip de afirmații nu sunt protejate de dreptul la libera exprimare. Răspunsul la întâmpinare Recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a combătut apărările intimatului - pârât B. din cadrul întâmpinării printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 470 1 alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ, deși întâmpinarea acestuia i-a fost comunicată în termenul legal. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 05.09.2022 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, după soluționarea cu prioritate a excepției nulității, invocată de intimatul - pârât B., în cadrul întâmpinării, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, luând act de solicitarea recurentei - reclamante, de judecare a cauzei în lipsa sa, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate, dar și prin raportare la apărările intimatului B., la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru argumentele în continuare arătate. Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 20 alin. (9) din Legea audiovizualului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, relublicată, Hotărârea nr. 22/12.01.2022 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 10.000 RON, reținându-se că faptele acesteia reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4), art. 2 alin. (6) coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Totodată s-a instituit în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. obligația de a publica un rezumat al hotărârii pe propria pagină de internet, cu link de pe prima pagină, timp de 3 luni, conform art. 26 alin. (1) fin O.G. nr. 137/2000, precum și recomandarea ca, pe viitor, să monitorizeze comentariile și să le șteargă pe cele cu caracter discriminatoriu. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de petentul B. care reclamă publicarea în cotidianul on-line " Republica de Constanța" a unor articole la care au fost efectuate comentarii discriminatorii referitoare la persoana sa cu referire la apartenența grupului etnocultural din care face parte (macedonian-aromân). În esență, intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin hotărârea contestată faptul că în prezenta cauză comentariile analizate sunt de natură să vizeze atingerea demnității, să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare, îndrepată împotriva petentului pe criteriul originii etnice, apartenenței politice, respectiv al aspectului fizic și care au avut ca scop și efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la demnitate. Astfel, societatea reclamată, prin neștergerea comentariilor, a avut un comportament pasiv care, prin efectele pe care le-a generat, a supus petentul unui tratament injust, degradant. Curtea de apel a analizat detaliat situația de fapt relevată de comentariile postate în varianta on-line a publicației Republica de Constanța, ajungând la concluzia că sancțiunea aplicată este legală. Concluzia curții de apel este corectă, fiind însușită de instanța de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării. Prin recursul exercitat, într-o primă critică recurenta susține că soluția pronunțată de prima instanță este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta altuia, dat fiind faptul că pe site-ul www.republicaonline. Ro sunt postate cu caracter permanent regulile privind modul de comunicare protejat și regulile de comunicare, menționându-se faptul că responsabilitatea juridică pentru postarea de comentarii aparține autorilor acestora. Această critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, care amintește în prealabil că articolele 483 și art. 488 C. proc. civ., permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie. Susținerile reclamantei în sensul că nu ar răspunde și pentru faptele comentatorilor săi la articolele postate în ediția online a publicației sunt găsite neîntemeiate de Înalta Curte, în considerarea faptului că, o conduită conformă principiului nediscriminării presupune, în privința furnizorilor de servicii al societății informaționale, o diligență sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor umilitoare, ofensatoare, care incită la ură și violență sau exprimă o atitudine care vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, diligență ce presupune nu numai abținerea de la propria faptă de discriminare dar și luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea comentariilor ce pot conduce la proliferarea urii față de alte etnii. Judicios a reținut prima instanță că legea sancționează nu doar comportamentul activ discriminatoriu, ci și comportamentul pasiv, iar atitudinea permisivă a publicației față de conținutul comentariilor a favorizat comportamentul activ al cititorilor săi în exprimarea unor comentarii de genul "cimpanzeii de makedoni"; "cretinoid de machedon, așa cum sunt toți machedonii; rasă de parveniți; ciobani inculți plini de aere de superioritate; hoți"; "singurii machedoni de treabă și cinstiți sunt cei morți;" B. este un jeg makidonesc Cipan primitiv, makidon sadea"; "afara cu makidonii din Dobrogea" Makidonii… sunt ca o plagă" și dezvoltarea unui adevărat discurs al urii atât față de intimatul - pârât B., determinat de etnie, dar și față de comunitatea aromână. Aceste comentarii, reprezentând un comportament manifestat în public, sunt de natură să vizeze atingerea demnității, să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilioare, ofensatoare îndreptată împotriva petentului pe criteriul originii etnice, apartenenței politice, respectiv al aspectului fizic. Sub acest aspect, reclamanta în cauză putea si trebuia să cenzureze, să elimine asemenea comentarii cu un conținut degradant, umilitor si ofensator, atât față de intimatul - pârât B., dar și față de comunitatea aromână. În calitatea sa de deținător si, simultan, administrator al publicației online, reclamanta avea obligația să verifice conținutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, prin punerea la dispoziția publicului a acestei rețele de natura unei platformei online (pârghia publicării online a respectivelor comentarii), astfel încât publicarea acestora să fie permisă/menținută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării. Or, prin decizia de a permite/menține publicarea/postarea respectivelor comentarii pe pagina online a publicației, reclamanta, în calitate de deținător si administrator al acestei pagini online proprii, și-a însușit pe cale implicită sensul defăimător, ofensator si degradant pe criteriul apartenenței la comunitatea aromână. Reclamanta deține obligația controlului a priori atât în privința avizării publicării materialelor proprii pe pagina online, cât și a verificării comentariilor cu caracter discriminatoriu, cărora le creează sub asumare proprie posibilitatea tehnică de postare/publicare, prin punerea la dispoziție a paginii/platformă online, pentru prevenirea atingerii drepturilor si libertății persoanelor. Este de precizat că orice utilizator al unor asemenea pagini/platforme online, prin intermediul cărora publică materiale informative, analitice, politice, etc, de interes public, cu scopul de a obține un feedback de la cititori sub forma comentariilor la adresa acestor materiale, deține pe cale implicită obligația verificării și moderării conținutului acestor comentarii, cenzurându-le/înlăturându-le pe cele care dețin caracter discriminatoriu, sub consecința răspunderii juridice izvorâte din nerespectarea legislației interne si internaționale antidiscriminare. Este lipsit de relevanță faptul că reclamanta nu ar fi avut un rol activ, respectiv că articolele înseși nu au un caracter ofensator, sau instigator, ci doar unul pasiv, deoarece, prin acțiunea reclamantei constând în permiterea postării/publicării unor comentarii discriminatorii și menținerea acestora, reclamanta participă personal, direct sau indirect, în ultimă instanță prin acțiunea sa pasivă, permisivă, la săvârșirea faptei de discriminare, favorizând comportamentul activ al cititorilor săi în exprimarea unor comentarii cu caracter discriminatoriu și dezvoltarea unui adevărat discurs al urii (hate Spreech) atât față de intimatul - pârât B., determinat de etnie, dar și față de comunitatea aromână. Este lipsit de relevantă juridică si aspectul că respectivele comentarii nu-i aparțin, întrucât responsabilitățile reclamantei, în calitatea sa de deținător si administrator implicit al online, se nasc, sub consecința răspunderii juridice, inclusiv fată de terții (adică vizitatorii) cărora le pune la dispoziție o veritabilă platformă online proprie, în scopul vizitării si postării unor asemenea comentarii, urmărite ca feedback la adresa materialelor proprii publicate pe aceeași pagină online. In atare împrejurare, deținătorul si administratorul implicit al unei asemenea pagini online are obligația implicită să verifice conținutul comentariilor cărora le creează asumat pârghia postării/publicării online, astfel încât postarea/publicarea acestora să fie acceptată/menținută doar în măsura în care corespunde inclusiv cu normele juridice în materie de nediscriminare. Per a contrario, prin decizia de a accepta/menține atare comentarii vexatorii pe pagina online proprie, deținătorul si administratorul online își însușește pe cale implicită caracterul acestora. În speță, se poate reține chiar și o răspundere directă a recurentei - reclamante pentru fapta proprie a deținătorului/administratorului publicației online, în virtutea obligației implicite de a verifica/cenzura comentariile cu un conținut ilicit/discriminatoriu, în scopul preîntâmpinării efectelor lezatoare a unor drepturi precum dreptul la demnitate personală, în contextul menținerii pe platforma online deținută și administrată de către reclamantă, a comentariilor care incitau la ură și violență, pe criteriul apartenenței etnice. Activitatea de administrare implicită a unor spatii online, indiferent de natura si denumirea acestora, dar analoage ca scop și obiectiv (publicarea unor materiale creative, informaționale, analitice, jurnalistice etc., inclusiv din perspectiva deciziei de a accepta/publica pe aceste pagini comentariile vizitatorilor/cititorilor), nu poate fi folosită sau tolerată în scopuri potrivnice ordinii de drept statornicite prin Constituție si prin legi speciale (precum cele în domeniul nediscriminării) ori în scopuri potrivnice drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice. În apărarea intereselor societății si persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de publicare online si chiar de exprimare prin intermediul unor astfel de pagini online, este interzisă publicarea si difuzarea prin spațiul virtual a materialelor de orice natură: opinii analitice, informaționale, comentarii ale vizitatorilor, cititorilor etc., cu caracter discriminatoriu. În acest sens, Înalta Curte face trimitere la jurisprudența CEDO în această problematică, reținând considerentele exprimate de instanța europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menționează că, o publicație online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicației online pot și trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativității că utilizatorii să se înregistreze și doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicației să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate). Totodată, în cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și Index.hu Zrt contra Ungariei, instanța a statuat că un sistem de disclaimer și de eliminare la cerere a comentariilor ofensatoare constituie instrumente adecvate pentru păstrarea echilibrului între libertatea de exprimare și dreptul la reputație al persoanelor vizate de mesajele calomnioase ale cititorilor. Cu toate acestea, în această din urmă cauză, s-a consacrat o excepție de la regulă instituită în jurisprudența recentă a CEDO, excepție aplicabilă în situația în care comentariile cititorilor intră în categoria limbajului urii sau în categoria mesajelor care incită la violență. În paragraful 64 din hotărârea CEDO se arată în mod implicit că, în cazul în care, comentariile cititorilor intră în categoria așa-numitului limbaj al urii sau în categoria mesajelor care incită la violență, măsurile de cenzură a acestui tip de mesaje trebuie să fie unele sporite. (paragraful 64 Hotărârea CEDO din 2.02.2016). Înalta Curte amintește că Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului au calitatea de izvor de drept, deoarece potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declarația universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. Iar conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care normele dreptului intern sunt mai favorabile. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Constituție, tratatele internaționale la care România este parte constituie drept intern. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind instanța supranațională care garantează respectarea drepturilor omului de către organele jurisdicționale aparținând statelor parte la Convenția Europeană în materie, pronunță hotărâri obligatorii pentru instanțele si autoritățile naționale. Argumentul recurentei - reclamante, în sensul că s-ar fi disociat de orice comentarii ofensatoare prin aceea că a anunțat comentatorii cu privire la faptul că aceștia ar fi singurii responsabili de conținutul comentariilor respective, nu poate fi reținut, în considerarea faptului că maniera în care a procedat (și procedează), nu o exonerează de răspundere și nu indică diligențe de factură tehnică care să respecte rigorile trasate de către C.E.D.O., întrucât scopul stabilit public si oficial asumat, inclusiv pe cale procesuală, de către reclamantă procedeului său nu este acela de a elimina comentariile ofensatoare (astfel cum solicită instanța europeană), ci exclusiv acela de a se deresponsabiliza, anunțând public că "responsabilitatea juridică pentru postarea de comentarii aparține autorilor acestora". Or, argumentul C.E.D.O. în sensul stabilirii unui instrument care să impună cu rigurozitate implicarea activă include eo ipso o responsabilizare a deținătorului și administratorului paginii online, de natura obligației (concretizate prin "luarea unor măsuri de cenzură sporite" de către deținător/administrator, astfel cum precizează expressis verbis instanța europeană) de a elimina/șterge comentariile ofensatoare și astfel, a opri dezvoltarea unui adevărat discurs al urii. Iar comentariile postate pe o pagină online, care prin conținutul lor ofensează atât comunitatea aromână cât și pe intimatul - pârât B. (devenind, astfel, incidente dispozițiile art. 15 raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000), sunt încadrate implicit în categoria "limbajului urii", întrucât un comportament public constând în emiterea unor opinii, comentarii ofensatoare fată de o anumită etnie reprezintă implicit afișarea unei atitudini ostile, răuvoitoarea și a unui sentiment de ură/dușmănie, elemente caracteristice "limbajului urii". Astfel, așa cum a reținut CNCD în hotărârea contestată, comentariile analizate aveau un caracter discriminatoriu ostil si degradant, creând o atmosferă de intimidare, umilitoare, ofensatoare, îndreptată împotriva intimatului -pârât pe criteriul originii etnice, apartenențri politice, dar și aspectului fizic, iar instanța constată că se încadrau in categoria limbajului urii potrivit art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora " (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale." Contrar susținerile recurentei - reclamante, fapta de discriminare a existat și a fost săvârșită de aceasta, care nu a șters respectivele comentarii, raportat la caracterul discriminatoriu ostil si degradant al acestora, deși în calitate de editor al publicației on-line era răspunzătoare de conținutul comentariilor. Din probele administrate în fața Consiliului, instanță constată că reclamanta nu a intervenit rapid pentru eliminarea respectivele comentarii, aceasta nefăcând dovada afișării modalității de ștergere la cerere a mesajelor considerate ofensatoare, sau a unui mecanism simplu de raportare și eliminare a acestora, prin care orice persoană să poată sesiza un comentariu nepotrivit prin simpla apăsare a unui buton virtual dedicat. Or, așa cum a reținut CNCD în hotărârea contestată, corect menținută de prima instanță, mesajele analizate aveau un caracter discriminatoriu ostil si degradant, pe criteriul etniei, iar Înalta Curte constată că se încadrau in categoria limbajului urii potrivit art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000. Judicios a reținut instanța de fond că reclamanta nu a adoptat măsuri rapide, suficiente și efective pentru a cenzura și a împiedica publicarea respectivelor comentarii. Nici argumentul în sensul că intimatul - pârât B. nu a sesizat în prealabil societatea care editează publicația cu o solicitare de eliminare a comentariilor și a postărilor incriminate, ci a ales să se adreseze direct către CNCD, nu poate fi primit, în condițiile în care legea (art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000) îi oferea posibilitatea sesizării CNCD, necondiționat de sesizarea prealabilă a publicației. Pe de altă parte, acest aspect este irelevant pentru analiza legalității hotărârii contestate, neputând fi afectată soluția de "constatare a faptei de discriminare" prin hotărârea contestată, atât timp cât se reține caracterul discriminatoriu al comentariilor (necontestat, de altfel, nici de către reclamantă), care au produs efecte, creând o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare, îndreptată atât împotriva intimatului - pârât B., cât și împotriva comunității aromâne. Nu poate fi pusă în discuție legitimitatea petiționarii unei fapte de discriminare în fata organismului național CNCD competent pentru a constata și sancționa toate formele de discriminare săvârșite pe teritoriul României, în contextul în care dreptul la petiționare nu este si nu poate fi condiționat legal de o astfel de sesizare în prealabil a deținătorului si administratorului unei asemenea publicații online. Prin urmare, absența unei astfel de sesizări prealabile nu înlătură responsabilitățile deținătorului si administratorului unei asemenea pagini online de a verifica conținutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, prin punerea la dispoziția publicului a acestei rețele de natura unei platformei online, astfel încât postarea/publicarea acestor comentarii să fie permisă/menținută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării . În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor cuprinse în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, criticile recurentei - reclamante nefiind apte să conducă la reformare acesteia. Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat și, în consecință, va menține sentința de fond atacată, ca legală.