ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită plângerea sa împotriva rezoluției inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. C21-577 din 19.04.2021, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 514/A/26.02.2021 emisă în dosarul nr. x, anularea acestora, completarea cercetărilor întrucât situația de fapt stabilită de inspectorii judiciari nu a fost complet clarificată.

Prin sentința civilă nr. 1431 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel București:

- a respins excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtă, ca nefondată;

- a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de fond, reclamantul A. a declarat recurs, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sentința recurată este nelegală.

Contrar susținerilor inspectorilor judiciari, cât și judecătorul fondului, recurentul-reclamant consideră că a demonstrat cu prisosință că a fost tergiversată soluționarea cauzei nr. 9430/94/2019, ce avea ca obiect contestație la executare, având în vedere că nu era o cauză complexă, că de la data înregistrării dosarului (24.12.2020) și până la data dezbaterilor (3.11.2021) au trecut 11 luni și 21 de zile, iar pronunțarea hotărârii s-a făcut după 48 de zile, timp în care pronunțarea a fost amânată de 6 ori.

În opinia recurentului-reclamant, motivele invocate în apărare de magistratul reclamat, care au fost însușite ca atare de instanța de fond , nu sunt justificate, deoarece:

- nu s-a dovedit că în perioada celor 48 de zile, cel de-al doilea membru al completului ar fi lipsit pentru că s-ar fi aflat în concediu medical;

- în perioada stării de urgență, de la 07.04.2020 la 18.05.2020, doar activitatea cu publicul a fost suspendată, timp în care se puteau studia dosarele, fixa timbrajul, pronunța și motiva hotărârile;

- în cadrul procedurii de regularizare din data de 24.12.2019 a omis să stabilească în mod complet cuantumul taxei de timbru pe care o avea de achitat contestatorul;

- media de 3,2 dosare soluționate și motivate în cele 48 de zile la care face referire magistratul respectiv (vezi nota explicativă din 27.01.2021) nu reprezintă un volum împovărător de muncă;

- nu s-a stabilit de către inspecția judiciară câte cauze s-au aflat în procedura de regularizare în data de 24.12.2019 la completul 1A și în câte din acestea timbrajul nu a fost fixat sau a fost incomplet fixat;

- nu s-a stabilit de către aceiași inspectori judiciari, dacă la completul 1A, în perioada 3.11.2020 - 21.01.2021, au mai fost și alte cauze în care pronunțarea a fost amânată de 6 ori.

Toate aceste aspecte ar fi trebuit să-i preocupe din oficiu pe inspectorii judiciari, ca, de altfel, și pe instanța de fond, întrucât numai așa se putea realiza dezideratul urmărit - acela de a se da o soluție corectă contestației sale.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată că, în fapt, recurentul-reclamant critică hotărârea în cauză prin exprimarea dezacordului său față de considerentele reținute de instanța de fond în pronunțarea soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii sale, acestea fiind insuficient probate, în opinia sa.

Or, cererea recurentului-reclamant a fost analizată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor speciale, cu aplicabilitate concretă în cauză, ce reglementează procedura soluționării sesizărilor disciplinare de către Inspecția Judiciară, aceasta constatând în mod corect că rezoluțiile contestate sunt temeinicie și legale.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând contestația formulată împotriva rezoluției Inspectorului-șef nr. 21-577 din data de 19.04.2021 și a rezoluției de clasare nr. 514/A/26.02.2021 emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate, apreciind, în esență, că sunt legale concluziile inspectorului judiciar și cele ale Inspectorului șef, expuse prin cele două rezoluții contestate, în sensul neidentificării în cauză a unor indicii în legătură cu săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, în mod corect dispunându-se clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs formulată se aduc critici hotărârii instanței de fond sub aspectul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Prealabil, se observă că recurentul-reclamant nu a încadrat recursul într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trecând la analiza motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, recurentul-reclamant reluând, în esență, susținerile din sesizare, fiind nemulțumit de soluția de clasare și de soluția pronunțată de prima instanță.

În atare situație, analiza criticilor recurentului-reclamant se va efectua prin raportare la textul de lege invocat ca fiind în mod eronat interpretat și aplicat, dar și prin raportare la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Hotărârea nr. 1027/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară în conformitate cu care:

"(1) În situația în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluție, clasarea sesizării", precum și la dispozițiile art. 14 alin. (2) din același act normativ în conformitate cu care:

"(2) Verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate. Inspectorii judiciari pot însă constata, cu ocazia efectuării verificărilor, orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, situație în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condițiile art. 10 alin. (6)."

Înalta Curte va reține, de asemenea, și incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care:

"(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare. Rezoluția de clasare este supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor".

Înalta Curte constată, în raport cu dispozițiile art. 18 din Hotărârea nr. 1027/2012, precum și cu dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 că obiectul inspecției judiciare îl constituie verificarea sesizărilor sub aspectul identificării indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare.

În cauză, referatul de clasare și referatul Inspectorului-Șef au respectat aceste dispoziții legale, fiind efectuată verificarea sesizării recurentului-reclamant, nefiind identificat niciun indiciu privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Conform dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004:

"Constituie abateri disciplinare:

h) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Norma art. 99 din Legea nr. 303/2004 enumeră, în mod limitativ, care sunt abaterile disciplinare, pe de o parte, iar pe de altă parte stabilește conținutul juridic al fiecărei abateri disciplinare în parte.

Abaterea disciplinară reprezintă acea încălcare, cu vinovăție, a obligațiilor de serviciu constând într-o acțiune sau omisiune, săvârșită de către o persoană subiect al unui raport de muncă.

Și angajarea răspunderii disciplinare, fiind o formă a angajării răspunderii civile, este supusă cerinței îndeplinirii cumulative a condițiilor generale referitoare la faptă, vinovăție, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs. În ce privește vinovăția aceasta trebuie constată în mod cert pe baza probatoriului administrat în cauză.

Pentru a constitui abatere disciplinară în modalitatea expusă de textul de lege în discuție, se reține că nu este suficientă doar nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, ci aceasta trebuie să se produsă în mod repetat. Așadar, caracterul repetat al faptelor săvârșite reprezintă o condiție pentru reținerea abaterii reglementate de art. 99 lit. h).

Având în vedere interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, enunțate anterior, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, instanța de fond interpretând și aplicând în mod corect aceste dispoziții în raport cu situația de fapt reținută în cauză.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii judecătorești atacate, instanța a reținut că dosarul nr. x/2019 a fost înregistrat la 20.12.2019, la 24.12.2019 a fost demarată procedura de regularizare, iar la data de 12.02.2020 a fost fixat primul termen de judecată, respectiv la data de 07.04.2020. Având în vedere instituirea stării de urgență în contextul pandemiei cu virusul Covid 19, activitatea în instanțe a fost suspendată parțial, soluționându-se doar cereri urgente în materie penală sau privitoare la starea de urgență/măsurile de carantinare. După reluarea activității, termenul în dosar a fost preschimbat pentru data de 07.07.2020, termen ce a fost fixat prin raportare la toate dosarele aflate pe rolul completului de judecată 1 A.

Raportat la aceste rețineri, recurentul nu aduce niciun fel de critică concretă iar susținerile generice cu privire la faptul că magistrații nominalizați în sesizare nu au soluționat cu celeritate cererea acestuia, nu își găsește corespondent în probatoriul administrat și nu vizează considerentele soluției pronunțate de instanța de fond.

Instanța de control judiciar observă, totodată, că judecătorul fondului a reținut în mod corect, contrar susținerilor recurentului, că, pentru modul de fixare a cuantumului taxei judiciare de timbru există reglementări specifice de contestare, iar analiza de determinare a taxei este grefată pe raționamentul juridic al magistratului, sens în care nu se poate vorbi de o pasivitate a inspectorului în cercetare, ci de respectarea limitelor acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1431 din 15 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.