ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 15.10.2012, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea Deciziei nr. 82/29.08.2012 emise de pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 824/16.09.2010 emise de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, și recunoașterea dreptului de a beneficia de despăgubiri pentru bunurile deținute în proprietate de autorii B. și C., abandonate și sechestrare ca urmare a refugiului.

Prin sentința civilă nr. 2300 din 31 martie 2015, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 06.05.2015, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 552 din 10 mai 2018, Tribunalul a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea în întregime a sentinței primei instanțe constatând că aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului în mod corespunzător și cu respectarea tuturor garanțiilor referitoare la respectarea dreptului la un proces echitabil. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, modificarea în tot a hotărârii pronunțate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

1.3. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 26.09.2018, sub nr. x/2015.

Prin Decizia nr. 3837 din 19 decembrie 2018, Curtea a admis recursul reclamantului A., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor.

1.4. Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.02.2019, sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 254 din 15 martie 2021, Tribunalul a admis contestația formulată de reclamantul A., a anulat Decizia nr. 85/29.08.2012 și Hotărârea nr. 824/16.09.2010, a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 290/2003 și a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 290/2003.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 1616 din 21 decembrie 2021, Curtea a admis recursul recurentei-pârâte ANRP, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins contestația reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2022.

Revizuentul a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.

A susținut revizuentul, în esență, că decizia ce face obiectul revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei de casare nr. 3837 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în recurs în aceeași cauză, în primul ciclu procesual, fiind potrivnică față de considerentele decizorii ale hotărârii anterioare.

A prezentat revizuentul motivele pentru care apreciază că este întemeiată cererea de revizuire, concluzionând că instanța de recurs, în rejudecarea fondului, a nesocotit în mod nelegal dezlegările date de curtea de apel în decizia pronunțată în primul ciclu procesual, deși era obligată să le respecte, conform art. 501 C. proc. civ., încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ulterior, la data de 17.02.2022, revizuentul a depus precizare a cererii de revizuire.

Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, apreciind că decizia atacată, nr. 1616 din 21.12.2021, ce se solicită a fi anulată, cât și Decizia nr. 3837 din 19.12.2018, pe care se întemeiază cererea de revizuire, au fost pronunțate în același dosar, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii.

II. Decizia Înaltei Curți asupra revizuirii

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.07.2022.

Examinând cererea, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent, "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

(...)

(...)".

În cauza de față, după cum rezultă și din motivarea cererii de revizuire, un prim ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia nr. 3837 din 19 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Ploiești a admis recursul reclamantului A., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În același dosar, în rejudecare după casare cu trimitere, al doilea ciclu procesual a fost soluționat prin Decizia nr. 1616 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire se solicită.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Înalta Curte reține că fundamentul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Deci, pentru ca acest caz de revizuire să fie admisibil, este necesar ca hotărârile care conțin dispoziții contrare să fie pronunțate în dosare diferite, însă cu identitate de părți, obiect și cauză, și ca, în al doilea proces, să nu se fi discutat și înlăturat excepția autorității de lucru judecat.

În cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite faze procesuale sau în cicluri procesuale succesive, rezultate în urma soluționării unor căi de atac extraordinare, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței unei autorități de lucru judecat.

De altfel, problema existenței unor hotărâri potrivnice se poate ivi numai atunci când hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite, rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constând tocmai în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare.

În astfel de situații, executarea hotărârilor potrivnice nu este posibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, neputându-se soluționa această situație decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul puterii de lucru judecat.

Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în același proces, chiar dacă, după casarea unei hotărâri, rejudecându-se fondul, se revine asupra soluției inițiale pronunțate, pentru că, în cadrul aceluiași dosar, nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Prin urmare, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat, hotărârile pretins potrivnice nefiind contradictorii, întrucât au fost pronunțate în același dosar, iar nu în dosare diferite.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1616 din 21 decembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.