ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2024

Ședința publică din data de 30 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F. și G., anularea certificatelor seria x, aparținând lui A., seria x, aparținând lui B., seria x, aparținând lui C., seria x, aparținând lui D., seria x, aparținând lui E., seria x, aparținând lui F. și seria x, aparținând lui G..

2.1. Prin sentința civilă nr. 50 din data de 31.01.2024, Tribunalul Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și pe pârâții A., B., C., D., E., F. și G. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În considerentele sentinței, Tribunalul Caraș - Severin a argumentat, în esență, în sensul incidenței, în cauza pendinte, a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu a prevederilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, apreciind că legiuitorul a înțeles să deroge de la norma generală de competență în materia contenciosului administrativ numai în ceea ce privește acțiunile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, adică în cazul acelor acțiuni în care Secretariatul de Stat are calitatea de pârât în dosar. În acest sens, Tribunalul Caraș - Severin a opinat că, în cazul în care acțiunilor nu sunt formulate de persoana care se consideră vătămată, ci de Secretariatul de Stat, nu își mai găsesc aplicarea prevederile speciale de competență, reglementate de Legea nr. 341/2004, ci cele generale, prevăzute de Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, întrucât certificatele a căror anulare se solicită, au fost emise de o autoritate a administrației publice centrale, competența materială de soluționare a cauzei ar reveni curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Caraș - Severin a reținut că reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar, întrucât toți pârâții au domiciliile în circumscripția teritorială a Curții de Apel Timișoara, ar reveni secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe competența de a soluționa cauza.

2.2. Prin sentința civilă nr. 235 din data de 27.03.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța hotărârea indicată mai sus, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că reclamantul a invocat, drept temei al acțiunii sale, dispozițiile Legii nr. 341/2004, iar din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (7) cu cele ale art. 25 (la care textul și face trimitere) și art. 26 din acest act normativ, ar reieși că inclusiv în cazul unei acțiuni precum cea pendinte, legiuitorul a menținut aceeași derogare în ceea ce privește competența de soluționare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, în sensul că aceasta revine tribunalului și nu curții de apel. În susținerea argumentației expuse, Curtea de Apel Timișoara a făcut trimitere la scopul edictării Legii nr. 2/2013 și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de legea incidentă în determinarea acesteia.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în Perioada 1945 - 1989 în contradictoriu cu pârâții indicați în punctul 1 al prezentei hotărâri, prin care reclamantul a solicitat anularea certificatelor preschimbate de luptător remarcat pentru fapte deosebite emise pe numele pârâților.

În susținerea solicitării de anulare a acestor certificate, reclamantul a invocat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că o condiție care trebuie îndeplinită în mod obligatoriu pentru deținerea certificatelor de Luptător cu Rol Determinant este cea a deținerii titlului de revoluționar, emis prin Decret al Președintelui României, arătând că pârâții nu dețin o hotărâre judecătorească definitivă de obligare a instituției reclamante la acordarea certificatelor LRD.

Totodată, reclamantul a evocat, drept motiv de nelegalitate a certificatelor de Luptător cu Rol Determinant atacate, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, întrucât în orașul Reșița nu au existat persoane rănite, ucise sau reținute până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, circumscris cauzei juridice a demersului judiciar, Înalta Curte reține că litigiul pendinte este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)"

Așadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorității emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

În cauza pendinte, însă, se constată incidența unei norme speciale, reprezentate de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ce prevăd altfel decât dispozițiile normei generale, în sensul că:

"Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel."

Referirea din textul legal în discuție la situația formulării acțiunii în contradictoriu cu Secretariatul de Stat nu poate fi interpretată în sensul că derogarea de la norma generală de competență ar viza doar acțiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, iar nu și acțiunile formulate de Secretariatul de Stat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, întrucât este de neconceput ca, în situația în care se schimbă calitatea părților, aceeași categorie de litigii să fie soluționate de instanțe de grad diferit, în condițiile în care soluționarea litigiului vizează verificarea respectării acelorași dispoziții legale.

Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin art. V din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 a fost cel evidențiat în titlul său, mai precis degrevarea instanțelor judecătorești. În acest scop, prin textul sus indicat, a fost instituită o derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine tribunalului, ca instanță de fond de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzelor legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004 ce au drept parte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, chiar dacă acestea au calitatea de autoritate publică centrală, raționamentul neputând fi diferit în funcție de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.

Totodată, se observa că Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin Legea nr. 242/2021, publicată la data de 8.10.2021, iar potrivit art. II alin. (1), în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Secretariatul de Stat va finaliza verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, de către toți titularii de titluri și de certificate obținute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. Persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Președintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și cu respectarea competenței prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, legiuitorul a menținut aceeași derogare în ceea ce privește competența de soluționare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, prin toate modificările aduse actului normativ special din anul 2013 și până în prezent, motiv pentru care, competența de soluționare a cauzelor revine tribunalului și nu curții de apel, neprezentând nicio relevanță faptul că este învestită instanța cu acțiune în anulare a unui certificat, care se pretinde că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, acțiunea în instanță fiind promovată în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a intrat în circuitul civil, fără a mai putea fi revocat.

În concluzie, Înalta Curte constată că revine tribunalului în a cărui rază teritorială au domiciliul pârâții competența materială de soluționare a cauzei, date fiind prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului". Având în vedere că pârâții au domiciliul în circumscripția Tribunalului Caraș - Severin, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F. și G., în favoarea Tribunalului Caraș - Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.