ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2024

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale:

- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Nivolumab (denumire comercială Opvio) și Capecitabină pentru indicația terapeutică colangiocarcinom;

- în subsidiar, la obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința nr. 39 din 08 martie 2023 CurTEA de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și pârâta Ministerul Sănătății.

Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România invocată de către această pârâtă.

Respinge ca nefondată excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate invocată de către această pârâtă.

Respinge ca nefondată excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Sănătății invocată de către această pârâtă.

Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității (prematurității) invocată de către pârâta Guvernul României.

Respinge ca nefondată excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâta Ministerul Sănătății.

Respinge ca nefondată excepția lipsei plângerii prealabile invocată de către pârâta Ministerul Sănătății.

Respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește asigurarea medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) invocată de către pârâta Ministerul Sănătății.

Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

Respinge ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România."

Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a admis, în mod eronat, excepția inadmisibilității acțiunii, deși anterior promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta s-a adresat pârâților cu o solicitare conținând cele două petite ale acțiunii deduse judecății.

Anexat cererii de recurs, recurenta a depus copii ale cererii adresate pârâților și ale dovezilor de comunicare prin poșță, cu confirmare de primire.

Intimații-pârâți Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia îi pot fi subsumate aspectele invocate de recurenta-reclamantă A. referitoare la parcurgerea procedurii prealabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al deciziei, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta din prezenta cauză a fost generată de refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, reținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada faptului că anterior formulării acțiunii s-a adresat autorităților publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile și interesele pretinse în cauza de față, iar aceste autorități au refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea sau nu i-au răspuns în termenul legal.

Este adevărat că recurenta-reclamantă nu a depus în fața instanței de fond dovada faptului că, anterior sesizării instanței, s-a adresat autorităților pârâte cu solicitările ce fac obiectul prezentului dosar, pentru a putea fi verificată existența unui refuz de soluționare din partea autorităților pârâte, deși reclamantei îi incumba această obligație conform art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, potrivit înscrisurilor anexate cererii de recurs în condițiile art. 492 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă s-a adresat autorităților pârâte cu o cerere administrativă în sensul anterior menționat, astfel încât sancțiunea constatării inadmisibilității cererii de chemare în judecată apare ca fiind nelegală, dar și disproporționată prin raportare la poziția procesuală a pârâților rezultată din documentele depuse la dosar.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul B., va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 39 din 08 martie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.