Decizia nr. 1439/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 217/2022 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii deduse JUDECĂȚII Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Nivolumab (denumire comercială Opvio) și Capecitabină, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 217 din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății. S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. S-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: - în ceea ce privește condiția urgenței, aceasta este îndeplinită reclamanta suferind datorită imposibilității de a-și asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt care îi afectează dreptul la viață; - actele medicale de la dosar, fac dovada prescrierii tratamentului de către medicul specialist, ca urmare a agravării stării de sănătate a recurentei - reclamante; - prin refuzul pârâților de a actualiza Lista cuprinzând denumirile comune internaționale, se restrânge accesul pacienților la noile terapii medicale, fiind afectat dreptul la viață (cauza D vs. United Kingdom nr. 30240/1996); - și condiția aparenței de drept este îndeplinită, existând numeroase hotărâri judecătorești care au putere de lucru judecat cu privire la prescripția "off label" a unui medicament prin care pârâții din această cauză au fost obligați să-l evalueze. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A apreciat că deținătorul de APP nu a depus solicitare de evaluare a celor două medicamente pentru afecțiunea de care suferă reclamanta, astfel că nici la nivel de aparență nu poate fi reținut un refuz nejustificat au autorităților pârâte. Intimata - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat, de asemenea, nulitatea recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe, prin care s-a realizat o corectă apreciere a cererii raportat la condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. Intimatul - pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta a fost diagnosticată cu colangiocarcinom. De la data stabilirii diagnosticului, reclamanta a suferit intervenții chirurgicale pentru extirparea tumorilor și a urmat tratament specific cu chimioterapie, iar medicul curant a recomandat tratament cu combinația Nivolumab (denumire comercială Opvio) și Capecitabină. În prezent, medicamentul Nivolumab (denumire comercială Opvio) este inclus pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, iar pacienții beneficiază de compensare 100% (gratuit), pentru următoarele indicații terapeutice oncologice: melanom malign, cancerul bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non-small cell lung cancer), carcinomul renal avansat, limfom Hodgkin (LH) clasic recidivat sau refractar după transplant autolog de celule stern (TCSA) și tratament cu brentuximab vedotin, iar medicamentul Capecitabina este indicată pentru indicațiile terapeutice oncologice de: cancer de colon, cancer gastric și cancer mamar. Temeiul de drept al cererii îl constituie dispozițiile art. 997 C. proc. civ. conform cărora instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege, care trebuie îndeplinite cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii, urgența și neprejudecarea fondului. Referitor la condiția vizând aparența dreptului în favoarea reclamantei, intimații - pârâți invocă cadrul normativ reprezentat de H.G. nr. 720/2008, astfel cum a fost reținut și prin sentința atacată, din care rezultă că în favoarea reclamantei nu există această aparență, întrucât indicația pentru care a solicitat tratamentul nu se regăsește în protocolul terapeutic corespunzător administrării și monitorizării tratamentului. Înalta Curte constată că medicamentele în discuție nu au indicație terapeutică pentru afecțiunea de care suferă reclamanta, potrivit reglementărilor în vigoare, dar reține că din referatul medical rezultă că reclamanta suferă de o boală gravă - Colangiocarcinom - iar medicul curant i-a prescris tratament cu combinația de medicamente Nivolumab și Capecitabină. Reține Înalta Curte că intimatul pârât Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de ordin privind decontarea medicamentelor prescrise off-label, astfel că acesta recunoaște situația medicamentelor prescrise de medici unor pacienți pentru indicații terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, așa-zisa prescriere off-label, și intenționează să o reglementeze. Constată Înalta Curte că nu este vorba în cauză despre un tratament preferențial acordat unui cetățean în defavoarea altui cetățean, cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii, fără discriminări și fără privilegii, respectiv drepturi egale pentru toți asigurații din sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci despre îndeplinirea obligației de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților, obligație la care face referire și jurisprudența CEDO citată în considerentele sentinței recurate. În condițiile în care aparența dreptului este în favoarea reclamantei, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului care a avut efecte pozitive, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la data pronunțării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viață al reclamantei, drept consacrat atât de art. 22 din Constituția României, cât și de art. 2 din Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligația corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea măsurilor necesare în acest sens. Condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios este de asemenea îndeplinită, aceasta decurgând, atât din caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. Într-adevăr, măsura solicitată de reclamantă este o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, și constă în recunoașterea de către pârâți a dreptului său de a beneficia de decontare integrală pentru medicamentele utilizate în tratarea afecțiunii de care suferă. Sub aspectul caracterului provizoriu, se reține că, fiind o obligație pecuniară, evaluabilă în bani, nu are caracter definitiv, existând posibilitatea întoarcerii executării în cazul unor astfel de obligații, în condițiile legii. Nu se poate considera că ar avea loc o prejudecată a fondului dreptului câtă vreme instanța de recurs analizează strict condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale urmând să dispună o măsură provizorie, asupra fondului urmând să decidă instanța învestită cu cererea de obligare a pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru afecțiunea de care suferă. Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 997 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va admite cererea de ordonanță președințială.