ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2681/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 24 octombrie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația glioblastom, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința nr. 165/2022 pronunțată la 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

Împotriva sentinței nr. 165/2022 pronunțate la 18 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului a susținut că instanța de fond, în mod eronat, a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat, anterior promovării cererii de chemare în judecată, o cerere adresată și pârâților.

În acest sens, a anexat, în copie, cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal admiterea excepției nulității căii de atac, iar în subsidiar respingerea căii de atac și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. A arătat că instanța de fond a admis în mod corect excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că nu există un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în condițiile în care data sesizării instanței de judecată este aceeași cu data formulării solicitărilor către autoritățile pârâte, respectiv 21.10.2022. Pe fondul cauzei, a reiterat apărările prezentate în fața primei instanțe, prin întâmpinare.

Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, admiterea excepției nulității căii de atac, iar în subsidiar respingerea căii de atac și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de către intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, reclamantul a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cererea de recurs este întemeiată, în drept, pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticându-se de către recurentul-reclamant soluția primei instanțe prin care s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv de casare nu este incident, fiind corectă interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale incidente.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, considerându-se vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a actualiza lista medicamentelor compensate 100%, cu medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația glioblastom.

Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Accesul la instanța de contencios administrativ este condiționat de parcurgerea procedurii administrative prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează caracterul obligatoriu al acestei proceduri, condițiile și termenele în care se exercită, precum și cazurile în care, prin excepție de la regulă, procedura prealabilă nu este obligatorie.

În cauză, instanța de control judiciar constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă, se impune a fi menținută, fiind reținut în mod corect de prima instanță că, la dosarul de fond, lipsește orice dovadă că reclamantul s-ar fi adresat în prealabil autorităților pârâte cu solicitările în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate.

În ceea ce privește înscrisurile atașate cererii de recurs în privința cărora recurentul-reclamant susține că reprezintă dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire a cererilor adresate autorităților pârâte, Înalta Curte constată că acestea nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Aceasta întrucât, dincolo de împrejurarea ilizibilității denumirii destinatarului, din conținutul respectivelor dovezi de comunicare nu se poate determina ce anume acte au fost expediate prin scrisorile recomandate, acestea neavând conținut declarat.

În concluzie, având în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, iar criticile de nelegalitate formulate nu pot atrage casarea sentinței atacate.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 165/2022 pronunțate la 18 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.