ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10 februarie 2023, sub numărul x/2023, creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Română de Televiziune (SRTV), a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale stabilite de către instanță la data pronunțării, în conformitate cu prevederile sentinței civile nr. 8112 din 06 octombrie 2022, motivat de faptul că debitoarea nu și-a executat obligația din sentința civilă nr. 3699 din data de 13 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 8670 din 28 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de către pârât, prin întâmpinare și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că unicitatea instanței de executare se impune pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora, neputând fi acceptată concluzia că instanța de executare este atât Judecătoria Sectorului 1 București, cât și Curtea de Apel București.
Având în vedere că, fiind învestită cu soluționarea cererii de aplicare penalități, instanța de contencios administrativ și fiscal a reținut că este instanța de executare, raportat și la titlul executoriu indicat, pronunțat în materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel București este instanța compententă material să soluționeze cauza dedusă judecății.
2.2. Prin sentința civilă nr. 197 din 09 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de compentență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.
În motivarea sentinței de declinare s-a arătat, în esență, că, deși Curtea de Apel București a fost instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 3699/13.10.2017, cea care constituie titlul executoriu pentru realizarea căruia s-a pornit executarea silită în dosarul BEJ nr. x/2020, această instanță nu a fost sesizată de către creditoare cu cererea de aplicare sancțiune neexecutare hotărâre, așa cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, având în vedere că există deja o încheiere de aplicare a penalităților pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute de sentința civilă nr. 3699/2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 ca instanță de executare, curtea nu este competentă să stabilească suma definitivă a penalităților aplicate de acea instanță.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
În speță, cauza are ca obiect stabilirea în temeiul dispozițiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ. a sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere ce au fost aplicate prin sentința civilă nr. 8112/2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin această sentință a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea SRTV, debitoare în prezenta cauză, împotriva încheierii din 06 decembrie 2021 de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, a adresei din 06 decembrie 2021 prin care s-a solicitat să se comunice de debitoare modalitatea de aducere la îndeplinire a obligației prevăzute în titlul executoriu, anularea adresei de înștiințare poprire din 06 decembrie 2021 și anularea încheierii din 16 decembrie 2021 de eliberare sume rezultate din executarea silită în dosarul de executare nr. 201/2020.
În plus, a fost admisă în parte cererea de aplicare penalități de întârziere formulată de intimată și obligată contestatoarea să plătească intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 906 alin. (1) și (2) C. proc. civ., o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere ce urmează a se calcula de la data pronunțării prezentei hotărâri până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința civilă nr. 3699/13.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr 3699/22.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așadar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 906 C. proc. civ., în condițiile în care este deja în curs o procedură de executare silită, nu s-ar putea admite ca procedura de executare silită începută și desfășurată potrivit dreptului comun în dosarul de executare nr. 201/2020 al BEJ B. poate fi continuată de la un anumit act de executare silită prin procedura de executare prevăzută în art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la faptul că există deja o încheiere de aplicare a penalităților pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute de sentința civilă nr. 3699/2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 ca instanță de executare, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe din urmă.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind creditor A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Română de Televiziune, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.