ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2479/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2479/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Muncii, a solicitat instanței ca prin hotararea ce o va pronunța să dispună imputarea faptelor săvârșite pe raza județului Călărași, obligarea la respectarea legilor și sancționarea conform legii a tuturor vinovaților.
Prin sentința civilă nr. 7282 pronunțată în ședința publică din data de 08 noiembrie 2018, Tribunalul București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17 ianuarie 2019.
I.2. Prin sentința civilă nr. 132 din 01 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de perimare și a constatat perimată acțiunea dedusă judecății privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A..
I.3. Prin decizia civilă nr. 4494 din 06 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 132 din 01 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
I.4. Reclamanul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 4494 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, fiind înregistrat în acest sens dosarul nr. x/2023.
I.5. Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de reclamantul A. a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin adresa comunicată la data de 11 aprilie 2023, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurentul nu au îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 25 aprilie 2024.
Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a fost respinsă prin încheierea din data de 11 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4494 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4494 din 06 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.