ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 28.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând suspendarea Ordinului nr. 485/09.06.2022, ce i-a fost comunicat în data de 15.06.2022, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1342 din 1 august 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.), ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1342 din 1 august 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Instanța de fond a refuzat să judece prezenta cerere de suspendare, sub pretextul că analiza ce i-a fost solicitată ar depăși cadrul procedurii sumare a suspendării actului administrativ, încălcând astfel dispozițiile art, 5 alin. (1) C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În mod greșit, instanța de fond a apreciat că, fiind investită cu cercetarea inaplicabilității vădite în cauză a dispozițiilor pentru care recurenta a fost sancționată, respectiv cu confuzia majoră pe care ANPC o face între dobânda curentă și dobânda penalizatoare, nu poate proceda la o asemenea analiză, întrucât se referă la aspecte de nelegalitate ce nu pot fi dezbătute sau tranșate în procedura sumară a suspendării executării actului administrativ.

Pe cale de consecință reține nelegal prima instanță că analiza situației de fapt și a dreptului aplicabil nu se poate face în procedura sumară a cererii de suspendare. Dacă astfel ar sta lucrurile, procedura suspendării actului administrativ ar fi inutilă/golită complet de conținut, pentru că, în orice ipoteză imaginată, instanța va fi întotdeauna investită cu o cercetare - sumară e adevărat - a unei situații de fapt și a dreptului aplicabil acesteia.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Recurenta susține în esență că motivarea sentinței recurate este contradictorie: pe de o parte se reține că a solicitat constatarea inaplicabilității la speță a dispozițiilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 - temeiul juridic al aplicării sancțiunii, dar, în paragraful imediat următor se reține că nu ar fi invocat niciun motiv de nelegalitate evidentă, cum ar fi întemeierea actului atacat pe texte legale în mod evident neaplicabile - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat următoarele aspecte:

Soluția pronunțată contravine dispozițiilor art. 7 pct. 12, art. 14 alin. i lit. g), art. 46 alin. (1) lit. g) și art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, a dispozițiilor art. 3 lit. k) din Directiva 2008/48, precum și dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 -motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. .1 pct. 8 C. proc. civ., învederează faptul că obiect al sancțiunii principale (contestată pe calea plângerii contravenționale - dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București), dar și al sancțiunii complementare contestate în acțiunea în anulare (dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel București) și a cărei suspendare a solicitat în prezenta cauză, îl constituie nelegala sancționare a societății pentru că art. 4.5 din Contractul de Credit - care reglementează dobânda curentă - încalcă prevederile legale (art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010) care reglementează dobânda penalizatoare.

ANPC nu a sancționat-o și niciuna dintre instanțe (nu au fost investite cu cercetarea legalității perceperii dobânzii curente în forma în care este ea reglementată în contract, respectiv dacă forma din contract respectă sau nu dispozițiile art. 7 pct. 12, art. 14 alin. i lit. g), art. 46 alin. (1) lit. g) și art. 38 alin (2) din O.U.G. nr. 50/2010, a dispozițiilor art. 3 lit. k) din Directiva 2008/48 - care toate se referă la dobânda curentă.

Obiectul sancțiunii principale și a celei complementare îl constituie încălcarea de către dobânda curentă a dispozițiilor legale privind dobânda penalizatoare -ceea ce presupune cu evidență că Ordinul ANPC contestat în prezenta cauză a fost emis cu încălcarea vădită a legii.

Cazul bine justificat, contrar celor reținute de instanța de fond, rezidă în această vădită aplicare nelegală de către intimata ANPC a dispozițiilor art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 dobânzii curente, care, chiar dacă îmbracă forma a 3 rate fixe de dobândă diferite (care se percep alternativ și niciodată cumulativ), totuși ea este și rămâne dobândă curentă, iar nu penalizatoare.

Contractul de credit ca instrumentum probationis cuprinde 3 acorduri diferite de voință, fiind compus din 3 negotium iuris distincte. Fiecare negotium conține anumite condiții contractuale specifice, respectiv posibilitatea achitării unor sume diferite (i.e. suma totală de plată, suma minimă de plată sau mai puțin decât suma minimă de plată) cu consecința aplicării unor rate de dobândă curentă diferite, executarea fiind la opțiunea consumatorului care nu se află în întârziere în niciuna dintre cele 3 ipoteze. Neaflându-se în nicio culpă contractuală (ci dimpotrivă), nu se calculează nicio dobândă penalizatoare.

Părțile aveau libertatea de a alege să încheie și 3 instrumentum-uri diferite, putând fi înmânate consumatorului 3 carduri A., fiecare corespunzător tipului de dobândă curentă pe care acesta o prefera.

În măsura în care astfel ar fi stat lucrurile, cu certitudine ANPC nu ar mai fi suspectat că alegerea de către consumator de a folosi un card în detrimentul altuia ar constitui vreo încălcare a normelor privind dobânda penalizatoare .

În realitate nimeni și nimic nu poate limita opțiunea părților la contractul de credit de a reglementa în cadrul aceluiași instrumentum 3 contracte diferite (3 negotium-uri), înscrisul probator (instrumentum) prevăzând toate cele 3 obligații alternative la alegerea consumatorului, neexistând niciun temei legal care să interzică o atare reglementare contractuală (astfel cum am arătat și în răspunsul transmis ANPC nr. 43262/31.05.2022).

Contractul de credit, chiar dacă este încheiat cu un consumator, nu iese din sfera de reglementare a dreptului privat, regulile de interpretare a normei juridice existente în dreptul civil român nefiind înlăturate de dreptul european al consumatorilor decât în măsura în care acestea ar aduce atingere principiilor echivalenței și efectivității, ceea ce evident că nu este cazul în speță.

Interpretarea din dreptul civil român potrivit căreia unde legea nu interzice, înseamnă că ea permite o anumită conduită, nu contravine dreptului european al consumatorilor, reglementarea contractuală a unor obligații alternative de rambursare cu dobânda fixă aferentă acestora fiind în realitate în favoarea consumatorului și fiind expres permisă de Directiva 2008/48 (art. 3 lit. k):"rata fixă a dobânzii aferente creditului" înseamnă că în contractul de credit creditorul și consumatorul convin asupra unei rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durată a contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru termene parțiale aplicând exclusiv un procentaj fix stabilit. în) cazul în care nu sunt fixate toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru termenele parțiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit.

Dobânda curentă este distinctă, respectă prevederile O.U.G. nr. 50/2010 și nu se confundă cu dobânda penalizatoare, consumatorii nefiind duși în eroare de această modalitate triptică de reglementare a obligațiilor contractuale de plată, dovadă în acest sens fiind chiar modalitatea sesizării ANPC .

Aparența legalității informării mai bune a consumatorilor prin Condițiile Speciale de Creditare decât prin Informațiile Standard la Nivel European. încălcarea dezlegărilor obligatorii ale CJUE din Hotărârea pronunțată în cauza C-375/15 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Legea 554/2004 nu impune pentru admiterea cererii de suspendare cuantificarea exactă a pagubei iminente și probarea acesteia cum greșit a reținut instanța de fond, acestea fiind imposibil obiectiv de realizat în ipoteza legii - pentru prevenirea unei pagube iminente - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În privința prejudiciului material viitor și previzibil pe care recurenta l-ar suporta ca urmare a executării actului administrativ contestat, legea nu impune dovedirea acestuia, ci doar afirmarea lui, judecătorul urmând a aprecia dacă este rezonabil ca el să se producă, în măsura în care se execută actul administrativ.

În ceea ce privește prejudiciul, recurenta susține că este de domeniul evidentei ca orice instituție financiar-bancara folosește - contra cost - un sistem informatic de gestiune a contractelor de credit si a costurilor aferente - dobânzi, comisioane, penalități de întârziere etc, dar si ca orice modificare a structurii de costuri impune modificarea sistemului informatic, ceea ce nu se face in mod gratuit, ci este supus unor costuri de programare si implementare.

În fine, recurenta arată că notificarea tuturor clienților asupra modificărilor intervenite - fie ca se face prin posta cu confirmare de primire, fie ca se face pe alte cai - telefon, sms, e-mail -presupune costuri, care, chiar daca individual luate nu par semnificative, având in vedere intregul portofoliu de clienți ele in mod cert sunt semnificative.

Intimata-pârâtă a depus note scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 485/09.06.2022 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor deciziei de impunere nr. x/22.01.2018.

Prin Ordinul nr. 485/09.06.2022 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în temeiul art. 89 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, s-a dispus în sarcina reclamantei A. S.A. măsura complementară de aducere a tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale în termen de 30 zile.

În art. 2 al ordinului s-a prezentat situația de fapt reținută de agenții pârâtei și s-a arătat că, față de aceasta, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 50/2010 și s-a aplicat sancțiunea amenzii de 10.000 RON, în conformitate cu art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2010, precum și sancțiunea complementară prevăzută de art. 89 alin. 1lit. b) din O.U.G. nr. 50/2010 de aducere a tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale în termen de 30 de zile.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând în esență, că argumentele reclamantei implică o analiză aprofundată a condițiilor în care trebuie efectuată informarea consumatorilor cu privire la consecințele neefectuării plăților, conform art. 11 lit. o) din O.U.G. nr. 50/2010, iar cerința imperativă a prevenirii unei pagube iminente nu a fost dovedită.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ, sub acest aspect fiind fondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului.

În sensul legii, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că sunt fondate argumentele reclamantei privitoare la îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, având în vedere că, în cauză, există o îndoială în ceea ce privește incidența prevederilor legale referitoare la dobânzile penalizatoare practicate de reclamanta-creditoare, în condițiile în care acestea nu sunt definite ca fiind dobânzi penalizatoare.

Așadar, instanța de control judiciar constată că prevederile ordinului atacat prin care se constată încălcarea de către dobânda curentă a dispozițiilor legale privind dobânda penalizatoare, în lipsa definirii dobânzii penalizatoare, creează îndoieli asupra legalității actului administrativ contestat, ce se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat", prevăzut de lege.

Prin urmare, în cauză, suntem în prezența unor împrejurări de fapt și de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucura actul administrativ în discuție, aparența dreptului fiind în favoarea reclamantei, astfel că susținerile reclamantei sunt întemeiate sub aspectul existenței cazului bine justificat.

Se constată, de asemenea, că s-a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că prin executarea ordinului contestat s-ar produce consecințe care ar avea și o componentă materială dificil de estimat și, totodată, dificil de recuperat.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, măsura provizorie solicitată de reclamantă fiind întemeiată pe existența în cauză a unor cazuri bine justificate, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative și pe împrejurarea că punerea în executare a acestora ar crea reclamantei un prejudiciu iminent. Prin urmare, admiterea cererii de suspendare apare ca perfect justificată și în concordanță cu dispozițiile legale.

Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea criticile invocate de recurenta-reclamantă în susținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., în condițiile în care motivarea instanței de fond a fost înlăturată în totalitate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va dispune suspendarea executării Ordinului nr. 485/09.06.2022 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1342 din 1 august 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare, admite cererea.

Suspendă executarea Ordinului nr. 485/09.06.2022 până la pronunțarea instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.