ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2256/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2021, reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare, a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 1556/2021 din data de 27.05.2021, Tribunalului Alba, secția Civilă 1 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare și, în consecință, a declinat soluționarea cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 175 din data de 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare.

Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii introductive, precum și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, recurenta-reclamantă a apreciat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea eronată a prevederilor legale incidente. În acest sens, a arătat că, a formulat cerere în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilului preluat abuziv de către regimul comunist și restituirea în natură a imobilelor casă, curte, biserică și grădină, situate în județul Alba, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. topo x și a imobilului casă, curte și grădină în suprafață de 3561 mp, situat în județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. topo x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring, nr. topo. x.

Cererea sa a fost respinsă însă de către prima instanță, pe motiv că imobilele solicitate nu cad sub incidența O.U.G. nr. 94/2000, întrucât au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Recurenta-reclamantă a susținut că nu i-au fost restituite imobilele preluate abuziv de către statul totalitar și nici nu a primit vreo despăgubire pentru aceste imobile, acestea trecând în proprietatea altor persoane fizice.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă a apreciat că recursul dedus judecății este unul formal, criticile de nelegalitate a sentinței recurate limitându-se la sintagma "instanța de fond în mod greșit a aplicat prevederile incidente".

După o reluare succintă a considerentelor sentinței recurate, intimata-pârâtă a susținut că instanța de fond în mod temeinic și legal a respins contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 9368/09.10.2020, emisă de C.S.R., dând eficiență normelor speciale în vigoare în materia restituirii proprietăților și acordării de măsuri reparatorii, respectiv dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ și ale art. 21-26 din Legea nr. 165/2013, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Analizând înscrisurile depuse de către solicitantă la dosarul aferent cererilor de retrocedare x/11.02.2003 și nr. y/23.01.2006, C.S.R. a constatat că, pentru imobilul identificat cu nr. top. x s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unei persoane fizice, în temeiul legilor fondului funciar, conform Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996, iar potrivit punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu intră sub incidența actului normativ imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

În consecință, Comisia specială de retrocedare a emis Decizia nr. 9368/29.10.2020 prin care a respins cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 și nr. y/23.01.2006 cu privire la restituirea imobilului, casă, curte și grădină în suprafață de 3561 m.p., situat în județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring, nr. top. x, având în vedere faptul că imobilul solicitat nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. Totodată, în decizia menționată anterior este precizat faptul că pentru imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localității Vingard, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, Comisia specială de retrocedare va emite altă decizie.

Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat faptul că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative pentru admiterea unei cereri de retrocedare.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat neîntemeiată solicitarea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, având în vedere că imobilul solicitat nu face obiectul ordonanței în temeiul cărora au fost depuse cererile de retrocedare. Nu în ultimul rând, din economia dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că regula o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, iar propunerea acordării de măsuri compensatorii in echivalent reprezintă excepția.

Acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se aplică numai pentru imobilele aflate în proprietate privată și înstrăinate legal de către statul român după data de 22 decembrie 1989 (prin contract de vânzare - cumpărare, privatizare, donație, schimb, orice alt act juridic din care să reiasă transferul de proprietate). Or, imobilul identificat cu nr. top. x a intrat în proprietatea unei persoane fizice, astfel cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei, potrivit Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996 eliberat în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alba, cu titlu de reconstituire, și nu printr-o înstrăinare realizată legal de către statul român după data de 22 decembrie 1989.

Totodată, pentru a fi aplicabil art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare era necesar ca toate condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din același act normativ să fie întrunite cumulativ, deci inclusiv cerința ca bunurile în litigiu să se fi aflat în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, cerință neîndcplinită de altfel, imobilul respectiv fiind în prezent în proprietatea unei persoane fizice.

Cu privire la imobilele înscrise în C.F. nr. x a localității Vingard înscrise inițial în C.F. nr. x a localității Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, pentru care C.S.R. a stabilit că va emite o altă decizie, a arătat că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală având în vedere că a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluții de către Comisie, însă nu a primit relațiile solicitate din partea Primăriei Comunei Șpring și a Eparhiei Reformate din Ardeal.

În ceea ce privește întocmirea în probațiune a unei expertize topografice de evaluare, subliniază caracterul inadmisibil al unei asemenea expertize, raportat la atribuțiile C.S.R. La momentul soluționării cererii de retrocedare, aceasta emite o decizie prin care doar propune acordarea de măsuri compensatorii. Ulterior emiterii deciziei, dosarul administrativ aferent cererii de retrocedare, se transmite pe bază de proces-verbal de predare primire către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor care invalidează sau validează, în tot sau în parte, decizia emisă de C.S.R. și dispune acordarea de măsuri compensatorii (în eventualitatea unei validări totale sau parțiale). Procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează cu validarea sau invalidarea de către C.N.C.I. a deciziei entității învestite de lege (prin care a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii).

Or, dosarul aferent cererilor de retrocedare s-a finalizat, în procedura administrativă, prin emiterea de către C.S.R. a Deciziei de respingere nr. 9368/29.10.2020.

Din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reiese că obiectul acțiunii formulate în baza legii speciale poate să fie sau anularea deciziilor C.S.R., sau obligarea acesteia la emiterea unei decizii, însă nu și soluționarea pe fond a cererii de retrocedare, prin substituirea instanței în locul Comisiei Speciale de Retrocedare.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii recurentei-reclamante privind cheltuielile de judecată, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, precum și de apărările formulate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia este fondat, pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia a formulat cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003 privind restituirea imobilelor casă, curte, biserică și grădină, situate în Vingard, comuna Șpring, județul Alba, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard nr. top. x, precum și cererea de retrocedare nr. x/23.01.2006 având ca obiect restituirea imobilului casă, curte și grădină în suprafață de 3561 mp, situat în județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring nr. top x.

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a emis Decizia nr. 9368/29.10.2020, prin care a respins cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 și nr. y/23.01.2006, formulate de reclamantă, cu privire la restituirea imobilului casă, curte și grădină în suprafață de 3561 m.p., situat în județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring, nr. top. x.

În motivarea acestei decizii, a reținut că imobilul solicitat nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000, întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator. Cu privire la imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localității Vingard, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, solicitate prin cererea de retrocedare nr. x/11.02.2003, Comisia specială de retrocedare a precizat că va emite o altă decizie.

Învestită cu anularea Deciziei nr. 9368 din data de 29 octombrie 2020 emisă de către pârâtă, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice dintre cele menționate de lege, pentru a se putea dispune retrocedarea.

Împotriva soluției primei instanțe, a declarat recurs reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând aplicarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, în cauza de față.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

Înalta Curte observă că, în speța de față, nu sunt disputate aspecte ce țin de dreptul anterior de proprietate al reclamantei asupra imobilului sau de preluarea abuzivă a acestuia de către Statul Român, în perioada de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ci chestiunea litigioasă vizează strict aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, respectiv a disp. art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, referitoare la solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii, coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care au stat la baza respingerii acțiunii în anulare a deciziei nr. 9368/29.10.2020 emise de pârâtă.

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 "(1) În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)".

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România arată că: "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

De asemenea, conform art. 3 alin. (6) teza I din același act normativ: "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială".

Art. 1 teza I din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1.164/2002, statuează că: "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referință, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării".

Față de circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a concluzionat în mod eronat că, în litigiul pendinte, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 care impuneau ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea imobilelor.

Pentru a statua astfel, Înalta Curte reține că această din urmă ipoteză, a înstrăinării imobilelor după data de 22 decembrie 1989, este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 care prevăd posibilitatea ca titularii cererilor de retrocedare să opteze pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5) din același act normativ.

Așadar, în măsura în care nu mai este posibilă restituirea imobilului în natură, legiuitorul a prevăzut modalitatea de restituire prin echivalent, condiția premisă fiind reprezentată de preluarea abuzivă, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice menționate în textul de lege, în perioada 1945-1989, a imobilului, aspect ce nu a fost contestat însă de către niciuna dintre părți în cauza de față.

Drept urmare, nu poate reprezenta un fine de neprimire a acțiunii în anulare emiterea Titlului de proprietate nr. x/17.12.1996 asupra imobilului, prin reconstituire conform Legii nr. 18/1991, în favoarea persoanei fizice A.. Împrejurarea că imobilul nu se mai află în proprietatea Statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice dintre cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000 nu afectează eventualul drept al reclamantei la restituirea prin echivalent a imobilului ce face obiectul cauzei.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că instanța de fond, reținând că imobilul nu intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, devenind proprietatea numitului A., în temeiul Legii nr. 18/1991, a aplicat în mod eronat dispozițiile punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, întrucât acestea vizează înșiși titularii cererilor de retrocedare și nu terțe persoane care au dobândit dreptul de proprietate ulterior. Or, în cauza de față, nu s-a făcut dovada luării față de reclamantă a vreunei măsuri cu caracter reparator.

În acest context, având în vedere că cererea de retrocedare a fost respinsă exclusiv prin reținerea neîndeplinirii condiției ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de lege, Înalta Curte constată că se impune anularea deciziei contestate și soluționarea de către Comisia specială de retrocedare a cererii de retrocedare, în urma analizării celorlalte condiții prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, instanța neputându-se substitui acesteia, întrucât și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.

În ceea ce privește imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localității Vingard, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, Înalta Curte observă că, prin Decizia nr. 9368/29.10.2020, Comisia specială de retrocedare a precizat că acestea urmează să facă obiectul unei analize și soluții separate, printr-o altă decizie. Drept urmare, întrucât cererea de retrocedare referitoare la aceste imobile nu a fost soluționată, iar prin recurs nu au fost formulate critici în acest sens, aceasta nu poate face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula Decizia Comisiei Speciale de Retrocedare nr. 9368 din data de 09.10.2020, obligând pârâta la soluționarea cererilor de retrocedare nr. x/11.02.2003 și nr. y/23.01.2006 a imobilului casă, curte și grădină, în suprafață de 3561 mp, situat în Județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring, nr. top x, în urma analizării celorlalte condiții pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va obliga intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea recurentei - reclamante, în sumă de 5000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii depuse la dosar, sumă pe care instanța o consideră proporțională cu munca depusă de avocat și complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 175 din data de 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Reformată Alba Iulia în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare.

Anulează Decizia Comisiei speciale de retrocedare nr. 9368 din data de 09.10.2020.

Obligă pârâta Comisia specială de retrocedare să soluționeze cererile de retrocedare nr. x/11.02.2003 și nr. y/23.01.2006 privind restituirea în natură a imobilului casă, curte și grădină, în suprafață de 3561 mp, situat în Județul Alba, înscris inițial în cartea funciară nr. x a localității Vingard, nr. top. x, transcris în cartea funciară nr. x a localității Vingard, convertită în cartea funciară electronică nr. x a localității Șpring, nr. top x.

Obligă intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 RON către recurenta-reclamantă Parohia Reformată Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.