ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2023

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.09.2020 și precizată la data de 06.10.2020, sub dosar nr. x/2020 pe rolul Tribunalul Sibiu, secția I civila, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., ministrul finanțelor publice din România și Ministerul Finanțelor Publice, să constate și să se recunoască faptul că a fost vătămat în dreptul său de mărire a punctului de pensie de la 40%, conform art. 89 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 la doar 14%, și să se dispună ca punctul de pensie să-i fie mărit de la 01.09.2020 cu 40%, adică de la 1265 RON la 1775 RON. Prin sentința civilă nr. 60/2021, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu, secția I Civilă invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 18.02.2021 sub dosar nr. x/2020.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 138/2021 pronunțată la 23 iunie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., Ministrul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice invocată de pârâți prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., Ministrul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 138/2021 pronunțată la 23 iunie 2021 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii ca nelegală și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. În cuprinsul cererii de recurs reclamantul a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată, a enumerat o serie de prevederi legale, pe care le-a apreciat incidente și a menționat că a dat în judecată pârâții întrucât statul a dat pensionarilor o pensie de subzistență și nu a mărit pensia cu 40% așa cum a promis. Astfel, având în vedere că i-au fost încălcate drepturile a chemat în judecată pârâți B. și Ministerul Finanțelor pentru a primi banii cotizați timp de 46 de ani și 2 luni la fondul de pensii. A menționat că legea pensiilor este o lege organică, iar guvernul nu se poate substitui legiuitorului.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului (cf.art. 489 C. proc. civ.), iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 23 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către C., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.). Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din C. proc. civ. Astfel, recurentul-reclamant a enumerat și enunțat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, art. 15 din C. civ., art. 246 din C. pen. și art. 219 noul C. civ. A susținut că "statul a dat pensionarilor o pensie de subzistență și nu a mărit pensia cu 40% așa cum a promis" aspect ce îi afectează drepturile, context în care a chemat în judecată pârâți B. și Ministerul Finanțelor pentru a primi banii cotizați timp de 46 de ani și 2 luni la fondul de pensii. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Înalta Curte are în vedere faptul că prin cererea de recurs nu sunt formulate critici cu privire la motivele care au determinat soluția de respingere a acțiunii, respectiv lipsei calității procesuale a pârâților. Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de C. împotriva sentinței civile nr. 5 din 10 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.