Decizia nr. 1665/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.12.2021, sub dosar nr. x/2021 pe rolul pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II de contencios administrativ și fiscal, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI C. - PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, și D. - PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ, suspendarea executării Hotărârii nr. 6/29.06.2021 a Comitetului de Privatizare, Concesionare și Arendare a Agenției Domeniilor Statului până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării Contractului de concesiune nr. x/26.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. C. până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării Contractului de concesiune nr. x/29.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. D. până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării și a efectelor Proceselor-verbale de punere în posesie aferente Contractelor de concesiune nr. x/26.07.2021 și y/29.07.2021 și a tuturor actelor subsecvente contractelor până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării și a efectelor Notificărilor nr. x/08.09.2021 și y/03.09.2021 comunicate pe e-mail în data de 10.09.2021, prin care le era adusă la cunoștința reducerea suprafeței arendate cu suprafața de 259 ha în cazul primei reclamante și cu suprafața de 14,95 ha în cazul celei de-a doua reclamante, până la pronunțarea instanței de fond; cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamantele au formulat o modificare de acțiune prin care au învederat că înțeleg să modifice petitul I al acțiunii și să completeze acțiunea introductiva, după cum urmează: - în ceea ce privește petitul 1 solicită să se dispună suspendarea parțială a executării Hotărârii nr. 6/29.06.2021 a Comitetului de Privatizare, Concesionare si Arendare a Agenției Domeniilor Statului, strict în ceea ce privește art. 1 si art. 2 și suplimentar să se dispună suspendarea executării notelor de informare și a Deciziilor nr. 87163/18.06.2021 și nr. 87164/18.06.2021 privind aprobarea solicitării de concesionare prin atribuire directă a PFA D. și PFA C. până la pronunțarea instanței de fond; Suplimentar față de acțiunea introductivă, solicită să se dispună și: - suspendarea executării si a efectelor actelor adiționale încheiate între reclamante și pârâta de rang 1, respectiv actul adițional nr. x/16.12.2021 la Contractul de arendă nr. x/2015, dar și a tuturor actelor subsecvente notificărilor de diminuare a suprafeței pana la pronunțarea instanței de fond; - suspendarea executării și a efectelor Declarațiilor de constituire a patrimoniului de afectațiune autentificate sub nr. x și 395/18.05.2020 de către Societatea profesională notarială "E. până la pronunțarea instanței de fond; Solicită totodată introducerea în cauză în calitate de pârâți și a numiților D. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al PFA D., respectiv C. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al PFA C.. Pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, solicitând admiterea excepției și, în consecință, declinarea soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 100/2022 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul acestei din urmă instanțe cauza fiind înregistrată la data de 24.03.2022, sub același număr de dosar.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 147 pronunțată la 22 iunie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Domeniilor Statului, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a următoarelor acte: Contractul de concesiune nr. x/26.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. C.; -Contractul de concesiune nr. x/29.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. D.; - Procesele-verbale de punere în posesie aferente Contractelor de concesiune nr. x/26.07.2021 și y/29.07.2021 și a tuturor actelor subsecvente contractelor;- Notificările nr. x/08.09.2021 și y/03.09.2021; - Deciziile nr. 87163/18.06.2021 și nr. 87164/18.06.2021; - actul adițional nr. x/16.12.2021 la Contractul de arenda nr. x/2015, dar și a tuturor actelor subsecvente notificărilor de diminuare a suprafeței; - Declarațiile de constituire a patrimoniului de afectațiune autentificate sub nr. x și 395/18.05.2020 și a respins ca nefondată cererea de suspendare a art. 1 și art. 2 din Hotărârea nr. 6/29.06.2021 a Comitetului de Privatizare, Concesionare si Arendare a Agenției Domeniilor Statului formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului, C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al PFA C., D., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al PFA D.."

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 147 pronunțată la 22 iunie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs S.C. B. S.R.L. și S.C A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, întrucât prima instanta a soluționat procesul fără a intra in judecata fondului in ceea ce privesc petitele vizând acte considerate ca nefiind administrative si față de care a admis excepția inadmisibilității, iar în subsidiar, în rejudecare, respingerea exceptiei inadmisibilitatii partiale a actiunii, admiterea în tot a cererii formulata si modificată si suspendarea executarii actelor administrative. În susținerea cererii de recurs reclamantele, după expunerea istoricului speței și a legislației incidente, arată următoarele: - în mod eronat prima instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare cu referire la o parte dintre actele indicate in petitele cererii, mai ales in contextul in care, anterior, a respins exceptia necompetentei materiale a instantei, exceptie invocata de către aceeași parata, considerând ca cererea de suspendare in integralitatea sa este de competenta instanței de contencios administrativ; - instanța ar fi trebuit sa pună in discutia partilor si sa procedeze la disjungerea petitelor prin care solicitam suspendarea executarii unor acte pe care le-a considerat ca nefiind administrative si declinarea competentei de solutionare in favoarea instantei civile competente, În aceste condiții, Curtea de Apel nu a mai procedat la verificarea pe fond a îndeplinirii condițiilor necesare in vederea suspendării actelor in discutie, aspect mentionat de altfel în concret in considerentele hotararii atacate. - pe fondul cererii de suspendare, va solicitat să se concluzioneze ca prima instanța a interpretat eronat si a aplicat greșit normele legale in vigoare, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 atunci când a considerat ca nu s-a făcut dovada incidentei unui caz bine justificat. - solicită a se observa că din actele existente la dosar, cele doua entități beneficiare ale contractelor de concesiune prin atribuire directa nu dețineau si nici nu detin in proprietate active care sa putut justifica încheierea in condiții de legalitate a contractelor în cauza. Respectiv nu dețineau active care să fi putut sa fie avute in vedere in sensul obținerii terenului agricol în concesiune prin metoda atribuirii directe si implicit sa îndeplinească totodată criteriile de eligibilitate care asttel sa fi putut genera viabilitatea incheierii in conditii de legalitate a contractelor. - prin executarea imediata a actelor administrative a căror suspendare o solicită a suportat deja un prejudiciu material prin pierderile unor suprafețe de teren mai mult decât consistente. Astfel, în ceea ce privește societatea A. S.R.L., suprafața totala arendata a fost diminuata cu 259 ha, astfel că suprafața ramasă in exploatare a fost de 219,47 ha, în cea mai mare parte suprąfata neproductiva. In ceea ce priveste Societatea B. S.R.L., suprafata totala arendata a fost diminuata cu suprafata de 14,95 ha, iar suprafata rămasa in exploatare a fost de 10,21 ha. - nu se află nici în situația ipotetică în care ar exista posibilitatea ca paguba astfel generată și care se produce deja patrimoniul reclamantelor sa fie recuperată în final, întrucat nu numai ca nu pot utiliza terenurile conform destinației acestora, dar nu mai beneficiază nici de subventia aferenta deținerii si utilizării lor.

Apărări formulate în cauză Intimații-pârâți C., în nume propriu și în calitate de reprezentant al lui C. PFA și D., în nume propriu și în calitate de reprezentant al lui D. PFA au depus întâmpinare prin care au solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului (cf.art. 489 C. proc. civ.), iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată câte 2380 RON pentru fiecare persoană fizică semnatară a cererii;

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția nulității recursului aceasta este nefondată și va fi respinsă ca atare. Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimații-pârâți C., în nume propriu și în calitate de reprezentant al lui C. PFA și D., în nume propriu și în calitate de reprezentant al lui D. PFA, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți, prin cererea de recurs, a formulat critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține neîncadrarea în motivele de casare în sensul prevederilor art. 489 C. proc. civ. Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C A. S.R.L. au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 6/29.06.2021 a Comitetului de Privatizare, Concesionare și Arendare a Agenției Domeniilor Statului până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării Contractului de concesiune nr. x/26.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. C. până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării Contractului de concesiune nr. x/29.07.2021 încheiat între ADS și P.F.A. D. până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării și a efectelor Proceselor-verbale de punere în posesie aferente Contractelor de concesiune nr. x/26.07.2021 și y/29.07.2021 și a tuturor actelor subsecvente contractelor până la pronunțarea instanței de fond; suspendarea executării și a efectelor Notificărilor nr. x/08.09.2021 și y/03.09.2021 comunicate pe e-mail în data de 10.09.2021, prin care le era adusă la cunoștința reducerea suprafeței arendate cu suprafața de 259 ha în cazul primei reclamante și cu suprafața de 14,95 ha în cazul celei de-a doua reclamante, până la pronunțarea instanței de fond . Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond. Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentelor-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea de Apel Timișoara a soluționat fondul acțiunii în anulare prin sentința nr. 215/19.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actului administrativ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul declarat de S.C. B. S.R.L. și S.C A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 147/2022 pronunțate la 22 iunie 2022 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurentele la plata sumei de 4760 RON către intimații-pârâți C. și D. (câte 2380 RON fiecare), cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.