ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2024

Ședința publică din data de 22 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 16.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, A., solicitând anularea Deciziei nr. 5/14.04.2015 și a Procesului-verbal nr. x/2886/14.04.2015.

2.1. Prin sentința nr. 624 din 30.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu cele ale art. 26 din Legea nr. 341/2004, apreciind că litigiul dedus judecății nu reprezintă o acțiune legată de aplicarea dispozițiilor acestei din urmă legi, ci un litigiu de contencios administrativ prin care o autoritate centrală urmărește obținerea anulării unor acte administrative pe care le-a emis anterior și care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Astfel, constatând că actele administrative a căror anulare se solicită în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 au fost emise de o autoritate centrală, a considerat că în prezenta cauză competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

2.2. Prin sentința nr. 256 din 06.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

A reținut instanța că nu îi aparține competența materială de soluționare a cauzei întrucât litigiul de față este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, având în vedere că actul administrativ contestat s-a aflat la baza eliberării certificatelor de luptător cu rol determinant pentru un număr de 89 de persoane, astfel cum s-a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În concluzie, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de competență materială stabilită prin Legea nr. 554/2004.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Demersul judiciar al reclamantului în cauza pendente vizează anularea Procesului-verbal nr. x/2886/14.04.2015, încheiat la sediul acestuia, precum și a Deciziei nr. 5/14.04.2015, prin care Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9

2

din Legea nr. 341/2004, constituită prin Ordinul nr. 30/2015, a dispus introducerea orașului Târgoviște în categoria localităților din care au rezultat persoane ucise, reținute sau rănite.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei din perspectiva aplicării normei generale de competență materială reprezentată de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sau a normei speciale de competență cuprinse în art. 26 din Legea nr. 341/2004, raportat la obiectul acțiunii și subiectele raportului de drept administrativ dedus judecății. Altfel spus, instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză și au apreciat diferit asupra naturii litigiului dedus judecății și, implicit, asupra incidenței normei de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Conform acestor dispoziții citate, esențial pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze un litigiu este, în primul rând, criteriul rangului autorității publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau interes legitim și care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, regula generală cuprinsă în textul de lege evocat prevede că, din punct de vedere al criteriului rangului autorității emitente a actului contestat, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Astfel cum rezultă din articolul 26 din Legea nr. 341/2004, prin derogare de la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor legii speciale indicate, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Este evident că dispozițiile legale menționate se interpretează în sensul că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai dacă prin prevederi exprese nu se instituie norme derogatorii pentru anumite categorii de acțiuni în contencios administrativ, statuând, în mod exclusiv, competența în prima instanță a tribunalului sau, dimpotrivă, a curții de apel, indiferent de rangul autorității emitente a actului dedus judecății ori de suma contestată în contenciosul fiscal.

În prezenta cauză articolul 26 din Legea nr. 341/2004 reprezintă o normă specială, prin care se derogă de la dispozițiile de drept comun ce reglementează competența materială, stipulându-se că litigiile în legătură cu aplicarea acestui act normativ, atunci când acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, care se ocupă de rezolvarea chestiunilor ce-i vizează pe revoluționari și care este o autoritate publică centrală, se soluționează, în fond, de tribunal, deși, ca regulă generală, competența ar fi aparținut curții de apel.

Chiar dacă litigiul de față nu vizează, în concret, aplicarea drepturilor pe care Legea nr. 341/2004 le recunoaște în favoarea unor persoane fizice, respectiv contestații formulate împotriva unor certificate de luptător cu rol determinant, nu se poate reține că solicitarea de verificare a legalității actului administrativ ce face obiectul acțiunii introductive, emis de o autoritate publică centrală, ar atrage în mod automat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, câtă vreme prin Decizia nr. 5/14.04.2015 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor art. 9

2

din Legea nr. 341/2004 s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legii speciale pentru includerea orașului Târgoviște în categoria localităților din care au rezultat persoane ucise, reținute sau rănite, iar această decizie reprezintă actul ce a stat la baza eliberării certificatelor de luptător cu rol determinat pentru mai multe persoane și demonstrează, fără putință de tăgadă, legătura litigiului cu aplicarea dispozițiilor legii speciale incidente în materia analizată.

În concluzie, este evident că nu doar acțiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea sau neemiterea certificatului de luptător, ci și celelalte acțiuni ce vizează aplicarea Legii nr. 341/2004, formulate de Secretariatul de Stat, ca autoritate publică centrală, sunt de competența materială a tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât legiuitorul nu a urmărit să stabilească instanța competentă pentru rezolvarea primului tip de litigii prin raportare exclusivă la persoana chemată în judecată și la un anumit act contestat și să excludă celelalte acțiuni din sfera de competență materială a tribunalului.

Dimpotrivă, intenția legiuitorului a fost de a institui o derogare de la regula generală privind competența materială în funcție de criteriul rangului autorității emitente, stabilind că litigiile care au legătură cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, lege organică specială în materia analizată, sunt de competența în primă instanță a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în speță a Tribunalului Dâmbovița, prima instanță sesizată prin acțiunea formulată de reclamant.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.