ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4100/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 21.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat anularea certificatului seria x.

2.1. Prin sentința nr. 47 din 8 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că litigiul dedus reprezintă o acțiune în contencios administrativ prin care o autoritate centrală urmărește obținerea anulării unor acte administrative pe care le-a emis anterior și care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Astfel, constatând că actul administrativ a cărui anulare se solicită în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a fost emis de o autoritate centrală, a considerat că în prezenta cauză competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Dâmbovița a reținut că reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar, întrucât pârâtul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești, ar reveni secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe competența de a soluționa cauza.

2.2. Prin sentința nr. 185 din 16 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

A reținut instanța că nu îi aparține competența materială de soluționare a cauzei, întrucât litigiul de față este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, respectiv obiectul acțiunii constă în cererea de anulare a certificatului seria x emis de Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin care a fost confirmată pârâtului calitatea de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 - luptător cu rol determinant. În concluzie, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de competență materială stabilită prin Legea nr. 554/2004.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de legea incidentă în determinarea acesteia.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 în contradictoriu cu pârâtul A., prin care reclamantul a solicitat anularea certificatului de luptător cu rol determinant emis pe numele pârâtului.

În susținerea solicitării de anulare a acestui certificat, reclamantul a invocat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că o condiție care trebuie îndeplinită în mod obligatoriu pentru deținerea certificatelor de Luptător cu Rol Determinant este cea a deținerii titlului de revoluționar, emis prin Decret al Președintelui României, arătând că pârâtul nu deține o hotărâre judecătorească definitivă de obligare a instituției reclamante la acordarea certificatului de luptător cu rol determinant.

Totodată, reclamantul a evocat, drept motiv de nelegalitate a certificatului de Luptător cu Rol Determinant atacat, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, întrucât în orașul Târgoviște nu au existat persoane rănite, ucise sau reținute până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, circumscris cauzei juridice a demersului judiciar, Înalta Curte reține că litigiul pendinte este legat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)"

Așadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorității emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

În cauza pendinte, însă, se constată incidența unei norme speciale, reprezentate de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ce prevăd altfel decât dispozițiile normei generale, în sensul că:

"Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel."

Referirea din textul legal în discuție la situația formulării acțiunii în contradictoriu cu Secretariatul de Stat nu poate fi interpretată în sensul că derogarea de la norma generală de competență ar viza doar acțiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, iar nu și acțiunile formulate de Secretariatul de Stat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004, întrucât este de neconceput ca, în situația în care se schimbă calitatea părților, aceeași categorie de litigii să fie soluționate de instanțe de grad diferit, în condițiile în care soluționarea litigiului vizează verificarea respectării acelorași dispoziții legale.

Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin art. V din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 a fost cel evidențiat în titlul său, mai precis degrevarea instanțelor judecătorești. În acest scop, prin textul sus indicat, a fost instituită o derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine tribunalului, ca instanță de fond de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzelor legate de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004 ce au drept parte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, chiar dacă acestea au calitatea de autoritate publică centrală, raționamentul neputând fi diferit în funcție de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.

Totodată, se observă că Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin Legea nr. 242/2021, publicată la data de 8.10.2021, iar potrivit art. II alin. (1), în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Secretariatul de Stat va finaliza verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, de către toți titularii de titluri și de certificate obținute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare. Persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Președintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și cu respectarea competenței prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, legiuitorul a menținut aceeași derogare în ceea ce privește competența de soluționare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, prin toate modificările aduse actului normativ special din anul 2013 și până în prezent, motiv pentru care, competența de soluționare a cauzelor revine tribunalului, și nu curții de apel, neprezentând nicio relevanță faptul că este învestită instanța cu acțiune în anulare a unui certificat, care se pretinde că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, acțiunea în instanță fiind promovată în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a intrat în circuitul civil, fără a mai putea fi revocat.

În concluzie, Înalta Curte constată că revine tribunalului în a cărui rază teritorială are domiciliul pârâtul competența materială de soluționare a cauzei, date fiind prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului". Având în vedere că pârâtul are domiciliul în circumscripția Tribunalului Dâmbovița, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și pe pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.