ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1571/29.11.2022 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.. S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, cf. art. 60 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cauză față de inculpatul A., respectiv reținerea, arestul preventiv și arestul preventiv, de la 12.10.2020 la 04.09.2021 inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 94.800 euro de la inculpatul A..

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului nr. 9634/P/2019 din 15.10.2020 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A..

În baza art. 396 alin. (1),(2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, cf. art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria/Consiliul Local Lumina, jud. Constanța sau la R.A Județeană de Drumuri și Poduri Constanta, pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul B. s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cauză de la data de 14.10.2020 la 04.09.2021 inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 95.500 euro de la inculpatul B..

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului nr. 9634/P/2019 din 15.10.2020 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului B..

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații, proporțional, la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.000 RON (din care 5.500 RON aferent urmăririi penale și 1.500 RON aferente judecății), urmând ca inculpații A. și B. să suporte câte 3.500 RON fiecare

II. Prin decizia penală nr. 688/P din data de 28.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1571/29.11.2022 pronunțată de judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2020

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 1571/29.11.2022 pronunțată de judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2020

A fost desființată, în parte sentința penală atacată, și, rejudecând,

Au fost majorate pedepsele aplicate inculpaților: A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare și B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani și 9 luni închisoare la 3 ani închisoare.

S-a înlăturat dispoziția primei instanțe privind aplicarea față de inculpatul B. a dispozițiilor prevăzute de art. 91 și următoarele C. pen., pedeapsa aplicată acestui inculpat urmând a fi executată în condițiile art. 60 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada executată prin arest preventiv de la data de la 14.10.2020 la 04.09.2021.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva deciziei penale nr. 688/P din data de 28.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2020, inculpatul B., a declarat recurs în casație la data de 18 iulie 2023.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 4.08.2023, când s-a stabilit termen la data de 25.10.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menționat că inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În cadrul motivelor de recurs în casație inculpatul B. a arătat că din considerentele hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare (în urma deciziei pronunțate în apel) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în procedura prev. de art. 375 C. proc. pen.

S-a arătat că inculpatul a recunoscut faptul esențial al primirii unor sume de bani din partea persoanelor de sex feminin care au practicat prostituția, cu precizarea că s-a aflat în relații de familie (de concubinaj), cu aceste persoane, împreună cu care are și copii minori- împrejurări care au fost confirmate și de persoanele de sex feminin care au practicat prostituția.

Or, în cauză, cercetările efectuate de către organele de urmărire penală au evidențiat că imobilele în care locuiește inculpatul B. (și ceilalți membrii ai familiei B.), au fost construite din foloasele obținute în urma practicării prostituției de către concubinele acestora.

Inculpatul B. a arătat că simpla conviețuire dintre o persoană și o alta care practică prostituția, eventuala înlesnire a acesteia derivată din actul de conviețuire, precum și obținerea de foloase patrimoniale, strict în temeiul și având în vedere relația de conviețuire dintre cei doi soți/concubini, nu constituie activități care să poată fi circumscrise activității de proxenetism cu semnificație penală.

Totodată, inculpatul a arătat că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pe care acestea le atrag, instanțele având obligația de a stabili dacă în momentul în care s-a coms fapta exista o dispoziție legală care prevedea pedesirea faptei și dacă pedeapsa impusă nu depășește limitele fixate prin acea dispoziție.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărâri atacate, și, în rejudecare achitarea inculpatului B. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. și s-a acordat termen pentru data de 6 decembrie 2023.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei recursului în casație al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte considerații de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casație și referitor la cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Altfel spus pe calea recursului în casație nu se pot remedia o greșită apreciere a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conținutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat este aplicabil doar în acele situații în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de apel, nu mai era prevăzută ca și infracțiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operațiune presupune doar ieșirea din vigoare a unei dispoziții legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancționează penal o faptă, aceasta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar și pe cale jurisprudențială că se subsumează noțiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăției prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Același temei include și situațiile referitoare la lipsa situației - premisă a infracțiunii sau neîntrunirea condițiilor privind subiecții acesteia.

Procedând, așadar, la analiza tipicității obiective a faptei reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că sunt relevante considerentele instanței de apel în care s-a reținut că în perioada ianuarie 2015 - octombrie 2020, inculpatului B. a obținut foloase patrimoniale (constând în sume de bani) de pe urma practicării prostituției de către numitele C. (în perioada ianuarie 2015 - octombrie 2020), D. (în perioada martie 2015 - octombrie 2020) și E. (în perioada noiembrie 2018 - octombrie 2020), pe care le-a determinat să practice prostituția și pentru care a înlesnit desfășurarea acestei activități pe teritoriul unor state membre U.E.

Față de situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 213 alin. (1) din C. pen. determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă, sub aspectul laturii obiective a conținutului infracțiunii, că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism poate consta fie în acțiunea de a determina sau de a înlesni practicarea prostituției, fie în cea de a obține foloase patrimoniale de pe urma aplicării prostituției. Astfel a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 874 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, în care, la paragrafele 13-14, a statuat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism se poate realiza prin una dintre următoarele trei acțiuni distincte prevăzute de art. 213 alin. (1) din C. pen., și anume determinarea practicării prostituției, înlesnirea practicării prostituției și obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane.

Totodată s-a statuat că "Înlesnirea practicării prostituției" constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituția și se poate realiza sub orice formă și prin orice mijloace. Înlesnirea apare, deci, ca o formă specială a complicității la prostituție, pe care, însă, legiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului, așadar, ca infracțiune de sine stătătoare (paragraful 23 din Decizia Curții Constituționale nr. 527 din 11 iulie 2017).

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte, reținând situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, constată că fapta anterior descrisă întrunește condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii de proxenetism, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen.

Având în vedere cele prezentate, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de casație nu are competența de a schimba situația de fapt reținută de către instanța de apel, constatările acesteia nefiind supuse cenzurii în recurs în casație. În reglementarea C. proc. pen. recursul în casație reprezintă o cale extraordinară de atac exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. C. proc. pen. nu permite în cadrul acestei căi extraordinare de atac, în examinarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., reținerea unei situații de fapt diferite de cea descrisă în decizia Curții de apel.

Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casație menționat [respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..], întrucât faptele recurentului inculpat B. corespund tiparului de incriminare al infracțiunii de proxenetism, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 688/P din data de 28 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.