ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85 din data de 26.06.2023, Tribunalul Buzău a dispus cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen..,a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen.., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

In baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen.., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată, în final rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

Conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi va fi executată după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 din C. pen., s-a computat din durata pedepsei rezultante reținerea din data de 22.07.2020 și arestul la domiciliu din perioada 23.07.2020 - 21.08.2020.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.

Prin decizia penală nr. 1120 din 15.11.2024, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Buzău și de apelanții-inculpați A., B. și C., împotriva sentinței penale nr. 85 din data de 26.06.2023, pronunțată de Tribunalul Buzău pe care a desființat-o în parte și pe cale de consecință:

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. sumele de 29.331 de euro și 129 de lire sterline (în RON, la cursul BNR din ziua achitării), beneficiu nelegal obținut în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. sumele de 59.550 de euro (în RON, la cursul BNR din ziua achitării), beneficiu nelegal obținut în urma săvârșirii infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 422 din C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii luate asupra următoarelor bunuri mobile, imobile și sume de bani aparținând inculpaților A. și C..

A menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei penale nr. 1120 din 15.11.2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul A. a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și pct. 8 din C. proc. pen., "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a invocat, în esență, faptul că în ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța de fond a dispus încetarea procesului penal fără a argumenta soluția în ceea ce privește cauzele de achitare invocate, fără a motiva de ce a fost respinsă solicitarea de achitare.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de spălarea banilor, recurentul a precizat că rechizitoriul emis de DIICOT Buzău, în dosarul nr. x/2020, depus la dosar s-a dispus o soluție de clasare pentru infracțiunea de spălarea banilor cu privire la inculpatul D., fratele inculpatului A.. În prezenta cauză infracțiunea de spălare a banilor reținută atât în sarcina inculpatei B., cât și în sarcina inculpatului A., are ca bază factuală faptul că B. de-a lungul perioadei reținute ca perioadă infracțională relativ la infracțiunea de proxenetism ar fi primit mai multe sume de bani cunoscând proveniența acestor sume de bani de la cei doi fii ai săi, fie direct, fie prin persoane interpuse și că prin aceasta a comis infracțiunea de spălarea banilor. Recurentul inculpat a apreciat că soluția de clasare cu privire la fratele inculpatului, este una logică și trebuia să fie aplicabila mutatis mutandis și în această cauză.

A considerat că simpla indicare de către Parchet a faptului că au fost făcute transferuri financiare către diverse persoane apropiate inculpatului, cu scopul de a disimula caracterul ilicit al sumelor de bani, cunoscând ca acestea provin din practicarea prostituției, nu este suficientă pentru a fundamenta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor.

A mai susținut că în țările în care s-a reținut ca persoanele vătămane au practicat prostituția, această activitate nu este considerată una infracțională, ci este legală și controlată de către stat. În aceste condiții, izvorul pretinselor sume de bani ce fac obiectul transferurilor nu este unul aflat în afara legii.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., se constată că aceasta este inadmisibilă.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu, în mod real, cazurilor de casare invocate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., contrar susținerilor inculpatului, se constată că instanța de fond, chiar dacă a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. a evaluat în raport baza factuală reținută și mijloacele de probă existente la dosar, întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni apreciind că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii penale, însă este incidentă o cauză de stingere a acțiunii penale.

În acest sens, prima instanță a reținut că din declarații rezultă existența activităților specifice de înlesnirea practicării prostituției, în cadrul unui grup infracțional organizat, compus din inculpații C., A. și numiții D., E., F., constând în identificarea cluburilor pentru practicarea prostituției, cu scopul obținerii unor sume cât mai mari de bani, asigurarea cazării, conducerea martorelor la și de la club, asigurarea celor necesare traiului, pentru limitarea contactelor cu exteriorul.

Având în vedere declarațiile martorelor G., H., I., J., perioada de desfășurare a activităților, data epuizării infracțiunilor de proxenetism, în formă continuată, instanța reține că infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat a fost comisă în luna aprilie 2017.

În drept, faptele inculpatului A., care, cu intenție directă, în perioada 23.05.2014 - 24.07.2015 a constituit un grup infractional, din care au făcut parte inculpații B., K., și numitul E., în vederea săvârșirii infractiunii de spalarea banilor, în forma transferului de bunuri și ascunderii provenienței reale a sumelor de bani primite, cunoscând că provin din infracțiunea de proxenetism, iar în perioada 2014- aprilie 2017 a constituit un grup infractional, din care au făcut parte inculpatul C. și numiții D., E. și F., în vederea săvârșirii infractiunii de proxenetism, constând în înlesnirea practicării prostituției de către martore, îndeplinesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen.

Mai mult, critica inculpatului a fost analizată de instanța de apel reținând că în cazul apelanților-inculpați care au solicitat continuarea procesului penal instanța de fond a analizat în mod temeinic dacă aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor în legătură cu care s-a împlinit termenul de prescripție, contrar celor susținute de către inculpați prin apărători, așa cum rezultă cu claritate din considerentele sentinței atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. raportat la infracțiunea de spălare de bani, se reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel în urma evaluării probatoriului au stabilit că sunt întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor.

Soluția de clasare dispusă față de fratele inculpatului s-a datorat aprecierii procurorului cu privire la lipsa probelor față de acesta, baza factuală și probele reținute în fundamentarea condamnării inculpatului A. fiind diferite.

De asemenea, faptul că prostituția nu constituie infracțiune în țările în care s-a reținut săvârșirea faptei nu are nicio greutate asupra infracțiunii de spălare a banilor, în sarcina inculpatului reținându-se ascunderea provenienței reale a sumelor primite prin transferuri financiare cunoscând că acestea provin din săvârșirea infracțiunii de proxenetism și nu de prostituție. În acest sens, se reține că în susținerea motivelor de recurs inculpatul prin modificarea bazei factuale solicită pronunțarea unei soluții favorabile.

Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului invocat, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1120 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1120 din data de 15 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2025.