ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2023

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București privind excepțiile de neconstituționalitate ale art. 432 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și art. 431 din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut, în esență, că referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, care vizează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) și art. 431 din C. proc. pen., se observă că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluționării cauzei.

La data de 27 septembrie 2023 a fost înregistrat apelul formulat de contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București împotriva deciziei penale nr. 1472/A din 05 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., formulată de contestatoarea - condamnată Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București împotriva deciziei penale nr. 628/A/22.04.2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

S-a constatat că această contestație în anulare promovată de Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost analizată și soluționată pe fond, în cea de-a doua etapă reglementată de legiuitor, în conformitate cu dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., fiind pronunțată o decizie penală definitivă de către instanța de apel. În prezent, contestatorul a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea căii ordinare de atac a apelului, întrucât în privința deciziei penale atacate (decizia penală nr. 1472/A din 05 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023), definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

De altfel, referitor la prevederile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., Curtea Constituțională a reținut că această împărțire a soluționării contestației în anulare în două etape a fost reglementată chiar de legiuitor, care, după ce, la art. 426-430 C. proc. pen.., a prevăzut condițiile generale ale exercitării căii extraordinare de atac analizate, la art. 431 C. proc. pen.. a reglementat procedura admiterii în principiu a contestației în anulare, iar la art. 432 C. proc. pen.. a prevăzut o procedură de judecată distinctă, specifică soluționării contestației în anulare pe fond, ulterioară admiterii în principiu a contestației (paragraf 23 din Decizia nr. 297/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1076 din 13 noiembrie 2020).

Așa fiind, textul criticat reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în marja de apreciere prev. la art. 61 alin. (1) din Constituție. De altfel dispozițiile legale criticate reprezintă o aplicație în domeniul legii procesual penale a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2), conform cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", coroborate cu cele ale art. 129, care fac referire la "condițiile legii" în reglementarea constituțională a căilor de atac (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 515 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015). Așadar, reglementarea de către legiuitor, alături de judecata în primă instanță și a căii ordinare de atac a apelului, a căilor extraordinare de atac echivalează cu asigurarea unor garanții procesuale suplimentare în scopul aflării adevărului, principiu al aplicării legii procesual penale prevăzut la art. 5 C. proc. pen.. (paragraf 24 din aceeași decizie).

Având în vedere aceste considerente, Curtea a reținut că prevederile art. 432 C. proc. pen.. sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție (paragraf 25 din decizia precitată).

Prin urmare, s-a apreciat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) și art. 431 din C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită cerința prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Aceleași considerente s-au apreciat a fi incidente și în ceea ce privește criticile aduse deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziei nr. 43 din 29 mai 2023, dată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în unificarea practicii judiciare.

Împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București privind excepțiile de neconstituționalitate ale art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen.., art. 426 lit. b) C. proc. pen.. și art. 431 C. proc. pen.., a declarat recurs contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Cu ocazia dezbaterilor s-a apreciat că dispozițiile prevăzute de art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. sunt lipsite de predictibilitate ca urmare a faptului că prevăd că sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia este definitivă raportat și la faptul că orice justițiabil consideră să aibă parte de un dublu grad de jurisdicție în cazul contestației în anulare. Cu privire la excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 426 lit. b) și art. 431 din C. proc. pen., a arătat că, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 43 din data de 29 mai 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța a reținut, în mod greșit, faptul că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate ale art. 432 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și art. 431 din C. proc. pen., prima instanță a reținut pentru argumentele prezentate în încheierea contestată, că nu este îndeplinită condiția privind "legătura cu soluționarea cauzei".

Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd următoarele:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, în speță, excepția a fost invocată de către contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte reține că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă prevăd următoarele:

Art. 432 din C. proc. pen.

(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.(...)

(4)Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

(1)Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

Art. 431 din C. proc. pen. privind admiterea în principiu

(1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu.

(2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Or, astfel cum au fost formulate motivele în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate, care vizează texte de lege ce reglementează atât procedura de soluționare a contestației în anulare, după admiterea în principiu, cât și inadmisibilitatea căii de atac (art. 432 alin. (1) și (4) din C. proc. pen.), precum și texte de lege ce prevăd cazurile în care se poate formula contestație în anulare (art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.) rezultă că, în realitate, contestatoarea, prin excepțiile invocate, tinde la modificarea textelor de lege în sensul dorit de recurentă.

Totodată, una dintre excepțiile invocate de către contestatoare se referă la dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., ce reglementează etapa în are se examinează admisibilitatea în principiu, etapă care, în speță, a fost depășită, contestația în anulare fiind admisă în principiu, instanța apreciind că a fost respectat termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației au fost depuse ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.

În analiza condițiilor prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, întrucât, deși este incontestabil că excepțiile au fost invocate de către contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, admisibilitatea unei astfel de cereri impune însă îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează desfășurarea procesului penal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Având în vedere cuprinsul dispozițiilor a căror neconstituționalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual și stadiul concret al cauzei în cadrul căreia s-au invocat excepțiile, se constată că excepțiile de neconstituționalitate ridicate nu au legătură cu cauza, întrucât motivele invocate, pe de o parte, tind la modificarea textelor de lege vizate de excepția de neconstituționalitate (art. 432 alin. (1) și (4) din C. proc. pen.), iar, pe de altă parte, se referă la o etapă procesuală depășită, fiind admisă în principiu contestația în anulare (431 din C. proc. pen.). Totodată, contestatoarea urmărește completarea dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., fiind nemulțumită de moul în care instanța care a soluționat contestația în anulare, a aplicat dispozițiile respective, în sensul că nu se poate analiza incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu dispozițiile noului C. pen. (din intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), cât timp această lege nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă, acest aspect nereprezentând o eroare de procedură.

În consecință, în speță, se constată că nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textelor de lege, dorindu-se în realitate modificarea și completarea lor, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare.

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare formulată în cauză de contestatoare, a constatat că în ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor invocate, aceasta respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puțin condiția privind legătura excepțiilor cu soluționarea cauzei, având în vedere conținutul dispozițiilor legale criticate, precum și obiectul cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului Bucureștii împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului Bucureștii împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2023.