ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Bârlad a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dispunând, în temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale.

În temeiul art. 93 alin. (1) și (2), instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului măsuri de supraveghere și obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar în temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei mun. Bârlad, jud. Vaslui sau în cadrul Poliției mun. Bârlad, jud. Vaslui, instituție ce va fi stabilită de către consilierul de probațiune pe baza evaluării, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Totodată, în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., iar în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în situația în care ar interveni revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 din C. pen.

În latură civilă, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal de Urgență B. Bârlad și a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acesteia suma de 6171,20 RON reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective.

În temeiul dispozițiillor art. 1006 - art. 1013 din C. proc. civ., a constatat că suma de câte 100.000 RON a fost achitată prin procedura ofertei de plată și consemnațiunii, în privința părților civile D., E., F. și G..

A admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile D., E., F., G. și H. și a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acestora câte 100.000 RON fiecăreia (diferență între suma admisă ca urmare a admiterii în parte a acțiunii și cea rămasă de achitat) și persoanei vătămate H. suma de 100.000 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 700 de RON cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul proces, în faza de urmărire penală și faza de judecată (din care suma de 350 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală).

Prin decizia penală nr. 1007 din 09.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au decis următoarele:

I. În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul-apelant A. , împotriva sentinței penale nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2021.

II. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., și de părțile civile apelante D., E., F., G., și H., prin reprezentant legal I., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Iași, str. x, jud. Iași, la Cabinet avocat J., împotriva sentinței penale nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2021, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și civilă, sub aspectul pedepsei complementare și accesorii aplicate inculpatului și despăgubirilor acordate părții civile H..

Rejudecând în limitele arătate:

I s-a interzis inculpatului A. , cetățean român, fără antecedente penale, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani și de pedeapsă accesorie, alături de drepturile interzise prin sentința penală apelată, și dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., în condițiile stabilite prin hotărârea de condamnare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

A înlăturat dispoziția privind obligarea părții responsabile civilmente S.C. C. S.A. de a plăti părții civile H., cu titlu de daune morale, suma de 100.000 RON, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective.

S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă H..

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în vederea soluționării apelurilor formulate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. și părțile civile apelante D., E., F., G. și H. rămân în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut, în ce privește latura penală că, în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că la data de 12.11.2015, în jurul orei 15:30, inculpatul A. a condus autoturismul x cu nr. x pe Bulevardul x din mun. Bârlad, pe banda nr. II, iar la trecerea pe banda nr. 1, din cauza neasigurării la schimbarea direcției de mers, a acroșat autoturismul x cu nr. x, condus de numitul K., iar în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a șoferului K. și a pasagerilor L., M. și N., iar la data de 20.11.2015a survenit decesul persoanei vătămate L., în timp ce se afla internată în spital, din cauza leziunilor traumatice suferite ca urmare a accidentului produs.

Curtea a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond în considerentele sentinței penale supuse prezentului examen de control judiciar este corectă și concordă întocmai cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și însușit de inculpat, conform declarației sale, prin care a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., ansamblul probator fiind judicios interpretat și oferind elemente de detaliu credibile, ce dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

S-a menționat că rezultă din considerentele hotărârii primei instanțe că, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului A., au fost avute în vedere, pe lângă circumstanțele reale de săvârșire a faptei, și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța de fond reținând lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrat familial-social, atitudinea de recunoaștere a faptei și de cooperare cu organele judiciare, vârsta, de 64 de ani, nivelul de educație, situația profesională, acesta fiind anterior angajat al S.C. O.. Totodată, a fost avut în vedere și faptul că inculpatul are permis de conducere pentru mai multe categorii începând din anul 1981 (pentru categoriile A a obținut permisul de conducere în anul 1981, pentru categoria B în anul 1984, iar pentru categoriile C și D în anul 2006), fapt ce denotă că inculpatul este un șofer cu multă experiență acumulată, ce nu justifică faptul că a încălcat obligația de diligență, respectiv semnalizarea și asigurarea la schimbarea direcției de deplasare și a considerat că doar semnalizarea este suficientă pentru pătrunderea pe banda I, aspect ce a generat starea de pericol care a reprezentat momentul de început al lanțului cauzal care a condus la producerea accidentului rutier ce a provocat, în cele din urmă, decesul persoanei vătămate L..

Față de natura și gravitatea infracțiunii reproșate, având în vedere circumstanțele concrete în care inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, urmare a nerespectării normelor rutiere, provocând un lanț cauzal complex, ce a condus la producerea rezultatului socialmente periculos constând în decesul victimei, instanța de fond a apreciat ca fiind oportună sancționarea acestuia cu pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre minimul limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime ca urmare a recunoașterii învinuirii de către inculpat, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, dispunând suspendarea executării sub supraveghere a acestei pedepse.

În situația în care se accesează procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, precum în cauza pendinte, calea de atac ordinară a apelului are un efect devolutiv parțial, instanța de control judiciar putând cenzura doar aspecte legate de legalitate, încadrarea juridică a faptei și de individualizare a pedepsei.

Sub aspectul pedepsei aplicate și al modalității de executare a acesteia, instanța de apel că pedeapsa aplicată de instanța de la fond este corespunzătoare criteriilor prevăzute de C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textele de incriminare, că durata procesului penal, este proporțională cu natura și gravitatea faptei, precum și cu împrejurările ce țin de persoana inculpatului și este de natură să asigure realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, constând în forța de reeducare cu efecte asupra conduitei inculpatului, prevenția specială, reflectată asupra conduitei viitoare a acestuia de a se abține de la săvârșirea unor astfel de infracțiuni, cât și prevenția generală, constând în efectul disuasiv al pedepsei asupra altor persoane dispuse să comită infracțiuni.

Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus aplicarea pedepsei complementare și pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Natura activității infracționale comise și sancționate de prima instanță cu aceste pedepse, precum și consecințele produse prin activitatea ilicită determină incompatibilitatea inculpatului cu exercitarea unei funcții publice care implică exercițiul autorității de stat, acest lucru presupunând o conduită ireproșabilă, exemplară, iar uciderea unei persoane, chiar și din culpă, exclude posibilitatea ocupării unei astfel de funcții.

Mai mult decât atât, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, prin conducerea unui autovehicul și încălcarea obligația de diligență în trafic, respectiv semnalizarea și asigurarea la schimbarea direcției de deplasare, considerând că este suficientă doar semnalizarea pentru schimbarea benzii de deplasare, Curtea a constatat că se impune și aplicarea pedepsei complementare și, implicit, accesorii, a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.

Curtea a avut în vedere, în acest sens, și faptul că, de la momentul producerii accidentului de circulație, inculpatul și-a exercitat în mod neîntrerupt dreptul de a conduce, fiindu-i prelungit în mod succesiv dreptul de circulație pe drumurile publice până la începutul lunii noiembrie a anului curent. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că interdicția exercitării dreptului de a conduce, aplicată inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, are justificare în conduita acestuia, în considerarea rolului preventiv-educativ al acesteia, dar și sancționatoriu, prin determinarea inculpatului de a conștientiza importanța valorilor sociale înfrânte prin conduita sa și a consecințelor acestei conduite, răsfrânte asupra propriei persoane, precum și de a se abține pe viitor de la săvârșirea unor asemenea fapte.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule este necesară pentru completarea efectului de constrângere și preventiv al pedepsei principale, comiterea de către inculpat a infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea descrisă mai sus atrăgând starea de nedemnitate socială a acestuia pentru exercitarea dreptului de a conduce. Impunerea pedepsei complementare are rolul de a sprijini, alături de celelalte obligații și măsuri de supraveghere, procesul de îndreptare a inculpatului și de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Așadar sancționarea mai aspră a inculpatului în sensul solicitat de părțile civile se va realiza nu prin majorarea pedepsei principale, ci prin aplicarea în cadrul pedepsei complementare și a interzicerii exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 3 ani, interdicție care se va regăsi și în cadrul pedepsei accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că, prin aceeași sentință penală, instanța de fond a rezolvat și acțiunile civile exercitate de părțile civile Spitalul Clinic Municipal de Urgență "B." Bârlad, D., P., F., G. și H., acțiuni care au fost alăturate celei penale.

Apelurile formulate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. și de părțile civile D., P., F., G. și H. vizează soluția care a fost dată, în latură civilă, de instanța de fond.

Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență "B." Bârlad, obligând partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acesteia suma de 6171,20 RON reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective.

În cadrul procesului penal de față, soția, copiii și nepotul victimei L. (în vârstă de 59 de ani la data decesului), respectiv numiții D., P., F., G. și H. s-au constituit părți civile cu suma de câte 200.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

Curtea a reținut că, în latura civilă a cauzei, în dovedirea pretențiilor civile nepatrimoniale formulate de părțile civile, au fost avute în vedere dispozițiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., care dau naștere unei prezumții relative de existență a relațiilor de afecțiune între victima decedată și ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul acesteia, dar și alte probe care susțin existența acestor relații și care pot dovedi suferințele de ordin psihic îndurate de rudele victimei decedate, în speță declarațiile martorei Q..

În condițiile în care, prin decesul victimei L., produs de accidentul rutier comis din culpa exclusivă a inculpatului A., consecințele asupra soției și copiilor celui decedat în plan afectiv, dar și psiho-social se situează la un anumit nivel corect apreciat, daunele morale trebuie să fie apte să poată procura satisfacții proporționale.

Totodată, Curtea a ținut să precizeze că daunele morale nu sunt destinate să repună părțile civile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, acest lucru nefiind posibil, de altfel, ci reprezintă, așa cum rezultă din considerentele anterior redate, o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmă, neputând fi vorba nici de reparație integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar și nici de îmbogățire excesivă.

Instanța de control judiciar, în analiza prejudiciului moral suferit de părțile civile, a avut în vedere următoarele aspecte: relațiile existente între victima infracțiunii de ucidere din culpă și părțile civile, modul brusc și neașteptat în care dreptul la viață al victimei a luat sfârșit, vârsta victimei la momentul decesului (59 de ani), faptul că victima era o persoană bine integrată social, familial și profesional.

Așa încât, în raport de toate aceste elemente, natura relațiilor vătămate prin săvârșirea infracțiunii, Curtea a apreciat că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale părților civile D., P., F. și G. au fost cuantificate în mod just de instanța de fond, sumele acordate fiind, în opinia instanței de control judiciar, echitabile. În privința lipsirii părților de sprijinul material de care beneficiau anterior producerii accidentului, pentru acest tip de daune legea prevede norme speciale, temeiurile acordării de compensații fiind unul diferit.

Cu privire la criticile părții responsabile civilmente iterate în cadrul dezbaterilor asupra apelurilor formulate în cauză, referitoare la faptul că părțile civile, odată cu acceptarea ofertei reale propuse de cea dintâi, nu mai aveau dreptul de a solicita daune morale în plus, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.

Împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12.02.2024, când s-a stabilit termen la data de 14 martie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că instanța de apel a încălcat disp. art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., aplicând inculpatului pedeapsa complementară și, implicit, accesorie, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., dispunând prin hotărâre modificarea pedepsei primei instanțe prin stabilirea în sarcina inculpatului a "pedepsei complementare pe o durată de 3 ani și de pedeapsă accesorie, alături de drepturile interzise prin sentința apelată și dreptul de a conduce vehicule pentru cave legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen..", deși împotriva sentinței penale nr. 324/2023 pronunțată de Judecătoria Bârlad nu s-a formulat apel cu privire la modul de soluționare a laturii penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar inculpatul nu poate să își agraveze situația în propria cale de atac.

Astfel, prin decizia penală nr. 1007/2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în sensul că s-au încălcat limitele impuse de art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., agravând situația inculpatului în propriul apel.

Prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că, în mod greșit, i s-a aplicat pedeapsa complementară și, implicit, accesorie, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., agravându-i-se situația în propriul său apel, deși Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad nu a declarat apel.

În raport cu criticile formulate, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte constată că părțile civile D., P., F., G. și H. au declarat apel și au solicitat pe latură penală redozarea pedepsei aplicate inculpatului A., în sensul majorării cuantumului acesteia, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ce a avut drept consecință moartea victimei, iar, pe latură civilă, au solicitat majorarea ori cel puțin menținerea daunelor morale acordate de prima instanță.

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că sancționarea mai aspră a inculpatului în sensul solicitat de părțile civile se va realiza nu prin majorarea pedepsei principale, ci prin aplicarea în cadrul pedepsei complementare și a interzicerii exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 3 ani, interdicție care se va regăsi și în cadrul pedepsei accesorii, respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen.

Pentru a aprecia în acest sens, instanța de apel s-a raportat la modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, prin conducerea unui autovehicul și încălcarea obligației de diligență în trafic, respectiv semnalizarea și asigurarea la schimbarea direcției de deplasare, considerând că este suficientă doar semnalizarea pentru schimbarea benzii de deplasare și a constatat că se impune și aplicarea pedepsei complementare și, implicit, accesorii, a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.

Prin urmare, instanța de apel, în mod corect, respingând apelul inculpatului și pronunțând o soluție de admitere a apelului părților civile, a apreciat că se impune aplicarea pedepsei accesorii și complementare a interzicerii dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii unui permis de conducere.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2024.