ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

20.03.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60/FCJI/27.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afaceri de Justiție din Italia.

În baza art. 154 și art. 140

alin. (4) raportat la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a recunoscut sentința nr. 4/2016 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Cagliari, secția Întâia, Republica Italiană, definitivă la 23 mai 2016, care modifică, în parte, sentința penală nr. 331/12 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Tempio Pausania, secția Judecători pentru cercetări preliminare, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omucidere, prev. de art. 575 C. pen. italian (art. 1 88 alin. (1) C. pen. român), 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prev. de art. 588 alin. (1) și (2) C. pen. italian (art. 198 alin. (1) C. pen. român), de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de leziune personală agravată, prev. de art. 582 și 585 C. pen. italian ("lovire sau alte violențe", prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. român) și 4 luni arest pentru săvârșirea infracțiunii de port de arme agravat, prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n.2 din C. pen. italian ("portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev. de art. 372 alin. (1) și (2) C. pen. român), cumulate în pedeapsa unică de 5595 zile închisoare, certificatul privind starea executării pedepsei SIEP 158/2016 din 22 iunie 2018 emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Cagliari - Biroul de executări penale, privind pedeapsa principală și ordonanța în materia de eliberare anticipată emisă la 31 martie 2017 de Biroul de Supraveghere din Perugia, Italia.

În baza art. 154 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a adaptat pedeapsa de 4 luni arest, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n.2 din C. pen. italian, în pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 372 alin. (1) și (2) C. pen. român.

S-a dispus executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani și 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România.

De asemenea, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.

Totodată, s-a scăzut din perioada pedepsei durata arestării preventive și a executării pedepsei de la 25 aprilie 2011 la zi, precum și durata de 180 de zile liberare anticipată, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 25 februarie 2026.

Prin sentința penală nr. 324/26.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Aiud, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată la data de 06.06.2023, sub numărul de dosar x/2023

Judecătoria Aiud a făcut referire la dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd faptul că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător. Având în vedere textul de lege citat anterior, instanța a constatat că, indiferent dacă la momentul introducerii cererii era emis un act judiciar prin care contestatorului i s-au acordat reduceri de pedeapsă, cererea este de competența curții de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și transfer a executării pedepsei, adică Curtea de Apel Iași.

Prin sentința penală nr. 80/03.11.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023, Curtea de Apel Iași, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) și (3) și art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Iași, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și a declinat competența de soluționare a cererii de modificare a pedepselor formulate de petent, deținut la data formulării cererii în Penitenciarul Aiud, în prezent deținut în penitenciarul Gherla, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru pronunțarea soluției de declinare, s-a arătat de către Curtea de Apel Iași că, în motivarea orală a contestației, prin apărătorul desemnat din oficiu, contestatorul a arătat că dorește ca pedepsele pe care le-a executat până în 2010 să fie contopite cu pedepsele aplicate de tribunalul din Italia și recunoscute. De asemenea, s-a arătat că s-a solicitat deducerea perioadei pe care a executat-o până în 2010, când a fost eliberat condiționat.

Prin sentința penală nr. 9/01.02.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, invocată de instanță, din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 și art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de contestatorul A., deținut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce privește executarea sentinței penale nr. 60/FCJI/27.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curții de Apel Iași.

În temeiul art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Curtea de Apel Iași.

A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba a arătat că, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Având în vedere textul de lege citat anterior, instanța a constatat că, indiferent dacă la momentul introducerii cererii era emis un act judiciar prin care contestatorului i s-au acordat reduceri de pedeapsă, cererea sa este de competența curții de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și transfer a executării pedepsei, adică Curtea de Apel Iași.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Iași, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Prin cererea care face obiectul cauzei, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Aiud, sub nr. x/2023, contestatorul a solicitat acordarea unor zile de liberare anticipată suplimentare. În motivarea cererii, petentul a făcut referire la dispozițiile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. A invocat faptul că, la momentul recunoașterii hotărârilor pronunțate de autoritățile italiene, Curtea de Apel Iași nu a ținut cont de zilele de liberare anticipată, așa cum sunt reglementate acestea în legislația italiană.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de către contestator în cererea formulată (aflată la dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Aiud) și argumentele expuse de contestator în fața Judecătoriei Aiud la termenul din data de 26.04.2023, constată că obiectul cererii formulate îl reprezintă scăderea din pedeapsa în executarea căreia acesta se află a unor zile de liberare anticipată, acordate potrivit legislației italiene, cu aplicarea procedurii de soluționare a contestației la executare, care, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, intră în competența de soluționare a curții de apel care a pronunțat sentința prin care a fost recunoscută hotărârea străină.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte reține că, Curtea de Apel Iași este instanța care a pronunțat sentința penală nr. 60/FCJI/27.08.2018, în dosarul nr. x/2018, astfel că, raportat la cele două texte de lege, competența de soluționare a cererii formulate de petent aparține Curții de Apel Iași.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.