ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.11.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, motivând că, în fapt, a fost arestat, judecat și condamnat pe teritoriul Italiei, începând cu data de 25 aprilie 2011, pentru săvârșirea faptelor de omor, încăierare, loviri și alte violențe și pentru port fără drept de obiecte periculoase.

Tribunalul Dolj, prin Sentința penală nr. 322/23.07.2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul condamnat A., privind aplicarea legii penale mai favorabile, în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin Sentința penală nr. 30 din 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Iași, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu.

În temeiul art. 47 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 553 C. proc. pen., cu aplicarea art. 595 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Craiova, având ca obiect "intervenirea unei legi penale noi" în favoarea Tribunalului Dolj.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Iași și Tribunalul Dolj și s-a dispus sesizarea, cu soluționarea acestui conflict, a instanței ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60/FCJI/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2018 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.10.2018, între altele, s-a dispus recunoașterea Sentinței nr. 4/2016 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Cagliari, secția Întâia, Republica Italiană, definitivă la 23 mai 2016, care modifică, în parte, Sentința penală nr. 331/12 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Tempio Pausania, secția Judecători pentru cercetări preliminare, privind persoana condamnată A., condamnată la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omucidere, prev. de art. 575 C. pen. italian (art. 188 alin. (1) C. pen. român), 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prev. de art. 588 alin. (1) și (2) C. pen. italian (art. 198 alin. (1) C. pen. român), de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de leziune personală agravată, prev. de art. 582 și 585 C. pen. italian ("lovire sau alte violențe", prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. român) și 4 luni arest pentru săvârșirea infracțiunii de port de arme agravat, prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n.2 din C. pen. italian ("portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev. de art. 372 alin. (1) și (2) C. pen. român), cumulate în pedeapsa unică de 5595 zile închisoare, certificatului privind starea executării pedepsei SIEP 158/2016 din 22 iunie 2018 emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Cagliari - Biroul de executări penale, privind pedeapsa principală și ordonanței în materia de eliberare anticipată emisă la 31 martie 2017 de Biroul de Supraveghere din Perugia, Italia.

Prin aceeași sentință s-a dispus adaptarea pedepsei de 4 luni arest, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 și art. 61 n.2 din C. pen. italian, în pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 372 alin. (1) și (2) C. pen. român, executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani și 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.

De asemenea, s-a mai dispus deducerea, din perioada pedepsei, a duratei arestării preventive și a executării pedepsei de la 25 aprilie 2011 la zi, precum și durata de 180 de zile liberare anticipată, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 25 februarie 2026.

Curtea de apel a reținut că instituția procesual penală a intervenirii unei legi penale noi este reglementată în cuprinsul art. 595 din C. proc. pen., articol care la alin. (2) prevede următoarele:

"Aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție."

Noțiunea "instanța de executare" este explicitată de art. 553 C. proc. pen., potrivit căruia instanța de executare este prima instanță de judecată.

Stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 595 C. proc. pen. pune probleme de competență atât din punct de vedere teritorial, cât și material.

Astfel, potrivit normelor de procedură penală anterior menționate, textul art. 595 C. proc. pen. nu reglementează o competență alternativă între instanța de executare și instanța în circumscripția căreia se află locul de deținere, ci o competență exclusivă a instanței de la locul de deținere în ipoteza în care persoana condamnată se află încarcerată, respectiv a instanței competente material căruia îi aparține din punct de vedere teritorial Penitenciarul Craiova.

De asemenea, în contextul în care Curtea de Apel Iași nu a pronunțat o hotărâre prin care să soluționeze un conflict de drept penal dedus judecății, ci a pronunțat o hotărâre în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004, dispunând recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțată în străinătate, transferul persoanei condamnate și executarea pedepsei pe teritoriul României, ea nu poate fi considerată instanță de executare, în sensul dispozițiilor art. 553 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că, din punct de vedere material, competentă este instanța din circumscripția locului de deținere, care este egală în grad cu instanța de executare, respectiv instanța care, dacă infracțiunea ar fi fost comisă pe teritoriul României, ar fi avut competența materială să soluționeze cauza.

Or, având în vedere că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiuni de omor, competența materială aparține Tribunalului Dolj.

În aceleași sens, Curtea de apel a constatat că potrivit unei jurisprudențe constante, inclusiv la nivelul instanței supreme, s-a menționat faptul că o curte de apel, care recunoaște o hotărâre de condamnare a unui stat străin poate exercita prerogativele unei instanțe de executare doar în situațiile expres reglementate de dispozițiile art. 154 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în toate celelalte situații competența stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Pentru identitate de rațiune sunt aplicabile și considerentele jurisprudențiale conform cărora, în cazul instituției modificării de pedepse, dacă ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină și recunoscută de o curte de apel din România în vederea transferului și executării pedepsei în țară, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat în primă instanță cauza care a făcut obiectul procedurii de recunoaștere și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al persoanei condamnate (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 414 din 15 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 4942 din 30 august 2006).

Pentru toate argumentele mai sus expuse, Curtea de apel a constatat că sub aspect material și teritorial, competența de a soluționa prezenta cerere revine Tribunalului Dolj, ca instanță egală în grad cu instanța de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Iași.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60/FCJI/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.10.2018, între altele, s-a dispus recunoașterea Sentinței nr. 4/2016 din 8 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Cagliari, secția Întâia, Republica Italiană, definitivă la 23 mai 2016, care modifică, în parte, Sentința penală nr. 331/12 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ordinar din Tempio Pausania, secția Judecători pentru cercetări preliminare, privind pe persoana condamnată A. și s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.

Prin cererea formulată de petentul condamnat, acesta a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând motivele petentului, se constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 595 alin. (2) din C. proc. pen., care reglementează instituția procesual penală de înlăturare sau modificare a pedepsei după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare atunci când intervine o lege penală nouă:

În raport cu conținutul cererii care face obiectul cauzei și criteriile legale rezultă că, în cauză, pentru competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul A., legea stabilește ca și criteriu împrejurarea dacă persoana condamnată se află sau nu în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative.

La momentul formulării cererii, petentul condamnat era deținut în Penitenciarul Craiova, aspect ce rezultă din înscrisurile existente la dosar.

Prin urmare, conform tezei a doua a textului de lege sus-menționat, în situația în care persoana condamnată se află în detenție, competența exclusivă de soluționare a cererii revine instanței corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv instanței competente material în circumscripția teritorială a căreia se află Penitenciarul Craiova.

Din perspectiva competenței materiale, tribunalul este instanța egală în grad cu instanța competentă să soluționeze infracțiunile pentru care a fost condamnat, printre care infracțiunea de omucidere, prevăzută de art. 575 C. pen. italian (art. 188 alin. (1) din C. pen. român).

În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în recursul în interesul legii nr. 1/2018, publicată în M. Of. nr. 239/19.03.2018, prin care s-a reținut că, potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Față de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 de RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.