ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Timișoara, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127/P.I. din 20.02.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, a fost recalificată sesizarea având ca obiect contopire pedepse în contestație la executare.

În temeiul art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, invocată de instanță, din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. cu aplicarea 598 alin. (2) din C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de Centrul de Detenție Craiova privind pe A. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 130 RON, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, avocat B..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 23.01.2019, Centrul de Detenție Craiova a solicitat, conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămuriri cu privire la situația juridică a persoanei condamnate A.. Astfel, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 608/P1/21.11.2018, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen. și art. 125 alin. (2) din C. pen. s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 317/17.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, acesta urmând a executa măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 ani.

De asemenea, s-a precizat că sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, a fost înlocuită prin sentința penală nr. 597/07.08.2018, definitivă prin necontestare, prin care s-a dispus, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 124 alin. (1) din C. pen., înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Centrul de Detenție Craiova a anexat cererii formulate, copia sentinței penale nr. 597/2018 pronunțată de Judecătoria Lugoj și copia deciziei penale nr. 21/14.01.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

La termenul de judecată din data de 20.02.2019, Tribunalul Timiș a invocat și a pus în discuția procurorului și a apărătorului petentului excepția necompetenței materiale a instanței.

Analizând excepția de necompetență materială, Tribunalul Timiș a reținut că, pentru determinarea competenței materiale a organului judiciar chemat să soluționeze o cerere, se impune stabilirea obiectului cauzei.

Analizând, așadar, cererea ce formează obiectul cauzei, instanța a constatat că, prin cererea formulată, Centrul de Detenție Craiova a solicitat lămuriri, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu privire la situația juridică a persoanei condamnate A., având în vedere că prin sentința penală nr. 608/PI/21.11.2018, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 alin. (2) din C. pen., s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 ani. Totodată, instanța a constatat că, prin sentința penală nr. 697/07.08.2018, definitivă prin necontestare, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen., raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 124 alin. (1) din C. pen., a fost înlocuită măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, dispusă prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Prin urmare, instanța a recalificat cererea de contopire pedepse în contestație la executare.

În continuare, s-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a observat că art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive, iar alin. (4) al aceluiași articol statuează că excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți.

Așadar, având în vedere că se solicită lămuriri, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. cu privire la decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 ani, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei nelămurire se invocă, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07 mai 2019.

Prin sentința penală nr. 59/CO din 01 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, a fost recalificată sesizarea ca fiind cerere de contopire a pedepselor.

În baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor în favoarea Tribunalului Dolj.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata sumei de 313 RON, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că, prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze, se solicită lămuriri cu privire la situația juridică a persoanei condamnate A., întrucât acesta se află în executarea a două măsuri educative, dispuse pentru fapte concurente.

De asemenea, s-a observat că, potrivit art. 127 din C. pen., "în cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozițiile art. 71-73 din C. pen. se aplică în mod corespunzător."

Totodată, s-a reținut că, dispozițiile art. 585 din C. proc. pen. statuează următoarele:

"pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni

b) recidiva

c) pluralitatea intermediară

d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere".

În continuare, s-a constatat că, în cauză, față de condamnatul A. s-au aplicat două măsuri educative privative de libertate, prin două hotărâri definitive, iar, în prezent, minorul se află în Penitenciarul Craiova în executarea uneia dintre aceste măsuri, astfel cum rezultă din adresa de înaintare aflată la dosarul Tribunalului Timiș.

Or, având în vedere că dispozițiile art. 585 alin. (2) din C. proc. pen. prevăd că, în situația modificării pedepsei aplicate, competența revine instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, în speță, instanța competentă să soluționeze cererea de contopire este Tribunalul Dolj.

Date fiind cele mai sus reținute, a fost recalificată sesizarea formulată ca fiind cerere de contopire a pedepselor și s-a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 31 mai 2019.

Prin sentința penală nr. 422 din 10 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, în baza art. 47 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, pusă în discuție din oficiu.

În baza art. 50 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de Centru de Detenție Craiova, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, astfel că s-a trimis cauza spre competentă soluționare la instanța ierarhic superioară comună, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că, prin sentința penală nr. 317/17.04.2018, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2017, definitivă pentru petentul condamnat A. la data de 07.05.2018 prin neapelare, în baza art. 193 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 113 și următoarele din C. pen. i-a fost aplicată inculpatului minor A. măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

De asemenea, prin sentința nr. 597/07.08.2018, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 03.09.2018, prin necontestare, a fost admisă cererea formulată de Serviciul de Probațiune Timiș și, în temeiul art. 123 alin. (1) lit. c) din C. pen. raportat la art. 115 alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 124 alin. (1) din C. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii neprivative de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată intimatului A. prin sentința penală nr. 317/17.04.2018, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare la data de 07.05.2018, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Ulterior, prin sentința nr. 508/P.I./21.11.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, în baza art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 din C. pen. raportat la art. 113 alin. (3), art. 114 alin. (2) lit. b) și art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. pen., s-a luat față de inculpatul minor A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durată de 7 ani, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 335 alin. (1) din C. pen., art. 230 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., fiecare cu aplicarea art. 113 alin. (3) și următoarele din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin decizia penală nr. 21/A din 14.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile C., D. și E., împotriva sentinței penale nr. 508/PI/21.11.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 123 alin. (3) din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen., art. 125 alin. (2) din C. pen. a fost înlocuită măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 a Judecătoriei Lugoj cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 (zece) ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzute de art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., furt calificat în scop de folosință, prevăzută de art. 230 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.

În aceasta situație, Tribunalul Dolj a constatat că instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Timișoara, nu s-a pronunțat și asupra măsurii internării unui centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen. dispusă prin sentința penală nr. 597/07.08.2018, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 03.09.2018, prin necontestare.

Or, din analiza prevederilor art. 585 din C. proc. pen., invocate de Curtea de Apel Timișoara, rezultă caracterul special și derogatoriu al instituției reglementate de aceste dispoziții legale, în sensul că, în anumite condiții, este permisă modificarea parțială a unor hotărâri definitive de condamnare. Esența acestei proceduri este dată de necesitatea aplicării regulilor privitoare la pluralitatea infracțională (concurs de infracțiuni, recidiva sau pluralitatea intermediară) ori pluralitatea de fapte (acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni - unitate legală de infracțiuni). Ca atare, modificarea poate fi numai parțială, neaducându-se atingere autorității de lucru judecat și nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce privește sancționarea pluralității infracționale pentru a se evita un cumul matematic al pedepselor puse în executare prin mai multe mandate de executare a pedepsei, deopotrivă active.

Această procedură este una specială nu doar din considerentul că afectează, într-o anumită măsură, pedeapsa finală de executat, ci mai ales prin raportare la momentul la care operează și condițiile în care se poate aplica: în primul rând, modificarea, în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii ori în timpul executării pedepsei, se constată existența pluralității infracționale. Ca atare, o primă cerință este aceea ca situația juridică reală a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracțională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare. Altfel spus, ipoteza este aceea că instanța de judecată nu are cunoștință despre pluralitatea de infracțiuni cu ocazia judecării și condamnării inculpatului, iar abia la un moment ulterior, al punerii în executare a hotărârii de condamnare, se descoperă pluralitatea de infracțiuni, de unde rezultă că hotărârea de condamnare nu a făcut aplicarea prevederilor privind pluralitatea, deși situația inculpatului ar fi impus acest lucru, deoarece instanța nu avea cunoștință despre respectiva pluralitate infracțională. Această concluzie rezultă, potrivit Tribunalului Dolj, din dispozițiile art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., unde se arată că abia în momentul punerii în executare a hotărârii sau ulterior, în cursul executării pedepsei, se constată existența pluralității de infracțiuni sau de fapte, ceea ce înseamnă, per a contrario, că până la acel moment pluralitatea de infracțiuni sau de fapte era necunoscută.

În continuare, s-a reținut că un alt aspect foarte important pentru a putea opera instituția reglementată de art. 585 din C. proc. pen. este acela că pluralitatea de infracțiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive. Altfel spus, cel mai devreme, în momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare trebuie să se descopere (să se constate) că există cel puțin încă o hotărâre definitivă de condamnare care ar fi impus aplicarea regulilor privitoare la pluralitatea de infracțiuni sau de fapte. De aici se înțelege, în mod automat, că situația juridică reală a persoanei condamnate nu a fost cunoscută cu ocazia celei din urmă condamnări, motiv pentru care intervine mecanismul reglementat de art. 585 din C. proc. pen., pentru a înlătura o situației contrară normelor de drept penal, respectiv existența mai multor mandate de executare a pedepsei închisorii în paralel care ar conduce, în fapt, la un cumul matematic al pedepselor puse în executare prin mandate diferite.

Or, în cauză, s-a constatat că, la pronunțarea deciziei penale nr. 21/A din 14.01.2019, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timișoara a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. pen., dispunând înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 a Judecătoriei Lugoj cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 (zece) ani, deși, la acel moment, sentința penală nr. 597/07.08.2018, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, definitivă din data de 03.09.2018, prin necontestare, era pusă în executare, deci Curtea de Apel Timișoara trebuia sa aibă cunoștință de această situație.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 585 din C. proc. pen., iar aspectul invocat privind existența în concomitent și a măsura internării unui centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., aplicată persoanei de libertate A. prin sentința penală nr. 597/07.08.2018, nu poate fi înlăturat prin intermediul acestei căi procesuale.

În consecință, Tribunalul Dolj, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de Centru de Detenție Craiova, în favoarea Curții de Apel Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza spre competentă soluționare la instanța ierarhic superioara comună.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 septembrie 2019.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, trebuie subliniat că, pentru a hotărî care este instanța competentă să soluționeze sesizarea formulată de Centrul de Detenție Craiova, Înalta Curte trebuie să califice respectiva cerere, în sensul de a stabili dacă motivele de fapt invocate se încadrează într-unul dintre cazurile de contestație la executare.

Astfel, în cauza dedusă judecății, se observă că Centrul de Detenție Craiova a sesizat Tribunalul Timiș, solicitând, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., lămuriri cu privire la situația juridică a numitului A., având în vedere că, prin sentința penală nr. 508/PI/21.11.2018 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curții de Apel Timișoara, s-a înlocuit măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj, cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 10 ani, deși măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni (dispusă prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj), a fost înlocuită anterior, prin sentința penală nr. 597/07.08.2018 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin necontestare, cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.

Analizând, așadar, conținutul sesizării formulate de Centrul de Detenție Craiova, precum și actele dosarului, Înalta Curte constată că argumentele invocate se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., care reglementează situația în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. În acest sens, se observă că Centrul de Detenție Craiova invocă o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 21/14.01.2019 a Curții de Apel Timișoara, respectiv că la momentul pronunțării acestei hotărâri, numitul A. se afla în executarea măsurii internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, dispusă prin sentința penală nr. 597/07.08.2018 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin necontestare, nu în executarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni (dispusă prin sentința penală nr. 317/17.04.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Lugoj). Or, așa cum s-a menționat anterior, mijlocul procedural care permite, în speță, invocarea unei nelămuriri cu privire la măsurile dispuse față de numitul A., este contestația la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, în acord cu Tribunalul Dolj, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece prezenta cauză este, conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., instanța care a pronunțat hotărârea cu privire la care s-a ivit nelămurirea, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de Centrul de Detenție Craiova privind pe intimatul A. în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația formulată de Centrul de Detenție Craiova privind pe intimatul A. în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.