ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 30 din 28 februarie 2023, Judecătoria Salonta, în baza art. 5 alin. (1) C. pen., s-a stabilit legea penală mai favorabilă ca fiind Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 8 5/2022.

În baza art. 452 alin. (1) lit. h) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 85/2022, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VIII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, la o pedeapsă un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) și calculat potrivit art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Bihor; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Bihor sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Salonta sau în cadrul Primăriei Comunei Mădăras.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Bihor

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore din data de 08.09.2021 ora 16:00 până în data de 09.09.2021 ora 16:00.

În baza art. 19 C. proc. pen., art. 24 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. și 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 și 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Vamală Română și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 242.329 RON, reprezentând taxa vamală (40.123 RON), acciză (152.393 RON) și TVA (49.813 RON) la care se vor adăuga obligații fiscale accesorii calculate de la data săvârșirii faptei, respectiv 08.09.2021 și până la data efectuării plății.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 alin. (1) lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a autoutilitarei marca x cu numărul de înmatriculare x, număr identificare x, 2 buc chei contact, introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bihor, conform dovezii seria x nr. x/09.09.2021 și a cantității totale de 279.540 țigarete, introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bihor, conform dovezii seria x nr. x/15.09.2021.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a menținut dispoziția privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile, imobile, prezente și viitoare ale inculpatului A. prin ordonanța din data de 27.10.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumei de 1.495 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu av. B. desemnat pe seama inculpatului, justificat prin delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5247/01.11.2021 (cameră preliminară - 627 RON) și nr. 2553/01.11.2021 (fond - 868 RON).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 589/A/27.07.2023 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta împotriva sentinței penale nr. 30 din 28 februarie 2023 pronunțate de Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 30 din 28 februarie 2023 pronunțate de Judecătoria Salonta, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința atacată și în rejudecare:

A fost înlăturată pedeapsa de un an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de deținere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) și (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum și măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite în sarcina acestuia pe durata termenului de supraveghere.

S-a constatat că prin încheierea din 30 mai 2023 pronunțată de această curte de apel s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de deținere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.

În baza art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta la Serviciul de probațiune Bihor, la datele fixate de acesta;

b) va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) va comunica schimbarea locului de muncă;

e) va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile în cadrul Primăriei mun. Salonta sau a Primăriei Mădăras.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor sau ale săvârșirii de noi infracțiuni.

Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelurile parchetului și al inculpatului au rămas în sarcina statului.

În fapt, s-a reținut că în data de 07/08 septembrie 2021, inculpatul A. a dobândit un număr de 279.540 țigarete provenite din contrabandă, introduse în țară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deținut și transportat apoi pe E 671, din Pârteștii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenția de a le valorifica ulterior.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 24.08.2023, prin Serviciul registratură .

Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Cu această ocazie, recurentul a susținut faptul că, în mod greșit, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă.

În dezvoltarea cazului de casare invocat, inculpatul a arătat pentru a putea fi reținută infracțiunea de tăinuire, este suficient ca fapta din care provine bunul să fie prevăzută de legea penală, indiferent dacă aceasta constituie sau nu infracțiune și, prin urmare, indiferent dacă autorul ei răspunde sau nu răspunde penal.

Pentru a se reține comiterea infracțiunii de tăinuire nu este necesară existența unei soluții în ceea ce privește infracțiunea premisă, din care se presupune că provine bunul care a făcut obiectul tăinuirii. La fel, nu este relevant dacă fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul constituie sau nu infracțiune, dacă autorul acesteia a fost descoperit sau dacă a fost sau nu tras la răspundere penală.

Cu toate acestea, trebuie să se dovedească că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiție care nu a fost analizată de organele de urmărire penală.

Astfel, nu s-au efectuat minime cercetări prin care să se stabilească că, într-adevăr, proveniența acestor țigarete și, cel mai important, modul în care acestea au ajuns în țară, respectiv prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu privire la acest aspect a concluzionat că trebuia să se facă dovada provenienței ilicite a bunului pretins tăinuit.

În aceste condiții, în lipsa unor probe administrate în cursul urmăririi penale prin care să se dovedească proveniența ilicită a țigaretelor, dar și a indicării unor elemente faptice în actul de sesizare din prezenta cauză, care să permită instanței să efectueze verificări sub acest aspect, nu se poate reține că țigaretele au fost în mod nelegal introduse în țară, respectiv că aceste bunuri provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Drept urmare, a apreciat că nu este dovedit că țigaretele provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiție impusă pentru realizarea condițiilor de tipicitate a infracțiunii de tăinuire, iar organele de urmărire penală nu au administrat nicio probă în acest sens și nici cu privire la modalitatea în care acestea au ajuns pe teritoriul României, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la acest control, pentru că doar în această situație se putea aprecia dacă țigările deținute și transportate provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

IV. Prin încheierea din 11.10.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A/27.07.2023 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.10.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanțele de fond.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 C. pen., întrucât fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă, motivat de faptul că nu s-a dovedit că bunul presupus a fi tăinuit provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Practic, organele de urmărire penală nu au făcut dovada provenienței ilicite a bunului pretins a fi tăinuit.

În vederea dezlegării chestiunii de drept invocată de recurentul-inculpat, respectiv că nu s-a dovedit că bunurile presupus a fi tăinuite provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, Înalta Curte va porni de la situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că: În data de 07/08 septembrie 2021, inculpatul A. a dobândit un număr de 279.540 țigarete provenite din contrabandă, introduse în țară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deținut și transportat apoi pe E 671, din Pârteștii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenția de a le valorifica ulterior.

Instanța supremă, analizând motivele invocate de inculpat, apreciază că, în realitate, nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunii, ci se contestă situația de fapt.

Practic, se neagă că cele 279.540 țigarete (de tip cheap whites, de proveniență extracomunitară, fără timbru fiscal aplicat), găsite cu ocazia controlului efectuat de organele de poliție în incinta autoturismului marca x, respectiv între peretele aflat în spatele compartimentului șoferului și spațiul de încărcare (compartiment secret, special amenajat) nu ar avea proveniență ilicită, iar inculpatul nu ar fi cunoscut că acestea provin din contrabandă.

Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuție stabilirea unei alte situații de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză, în condițiile în care, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptei săvârșite, arătând că a dobândit cele 279.540 țigarete provenite din contrabandă, introduse în țară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deținut și transportat în vederea valorificării ulterioare.

Practic, pentru a se ajunge la concluzia solicitată de inculpat, este necesară o reinterpretare a probelor cu privire la împrejurările în care a survenit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 270 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tăinuire: Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia,infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen., se constată că modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective constă în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun.

Cerința esențială pentru întrunirea elementelor de tipicitate este reprezentată de existența unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală, iar persoana care realizează una dintre modalitățile elementului material să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul provine dintr-o astfel de faptă.

Înalta Curte constată că instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent a deținut și transportat în data de 07/08 septembrie 2021 cantitatea de 279.540 țigări provenite din contrabandă, de tip cheap whites (mărci ieftine, care nu aparțin marilor producători, produse legal sau ilegal și destinate pieței negre), având inscripția for duty free only, de proveniență ucraineană, toate fără timbru emis de autoritățile române, cunoscând că respectivele țigarete provin din contrabandă.

Or, analizând acțiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte reține că există situația premisă cerută de norma de incriminare, respectiv existența unui bun provenit din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În speță, recurentul a primit de la persoane necunoscute 279.540 țigarete provenite din contrabandă, de tip cheap whites, introduse în țară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina.

Existența acestei situații premisă rezultă din circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, astfel cum aceasta a fost stabilită de instanța de apel. În această ordine de idei, Înalta Curte reține că toate parchetele de țigări, marca x aveau serii identice per marcă și inscripția for duty free only, iar inculpatul nu a putut prezenta documente justificative pentru bunurile găsite în autoturism (acte de proveniență, facturi, avize etc.). De asemenea, cu privire la faptul că inculpatul a cunoscut proveniența ilicită a țigaretelor, instanța de apel a reținut și faptul că din datele rezultate în urma percheziției informatice, a rezultat că terminalul mobil găsit asupra inculpatului s-a aflat în datele de 25.04.2021 și 31.07.2021 în locații care corespund celor aflate în Raionul Rahău, Regiunea Transcarpatia, Ucraina.

Un alt argument pentru care nu poate fi primită susținerea apărării, aceea a neîntrunirii elementelor de tipicitate obiectivă, este reprezentat de faptul că, și prin absurd, în condițiile în care s-ar aprecia că inculpatul nu a cunoscut că țigaretele provin din contrabandă, fapta tot ar fi tipică. Aceasta deoarece, chiar dacă nu ar fi cunoscut, inculpatul a prevăzut că țigaretele respective provin din săvârșirea unor fapte penale, aspect ce rezultă din modalitatea și circumstanțele în care țigaretele au fost transportate. În acest sens, având în vedere situația de fapt reținută definitiv de instanța de apel, Înalta Curte reține că inculpatul avea montată în autoutilitară o stație de emisie recepție pentru a cunoaște în timp real situația traficului (existența unor controale etc.), existența unui autoturism cu rol de antemergător, dar și existența în incinta autoutilitarei special modificată a unor compartimente secrete în care recurentul a disimulat țigaretele transportate, tocmai pentru a nu fi descoperite cu ocazia unui eventual control al autorităților.

Așadar, în dezacord cu opinia apărării, instanța supremă constată că fapta inculpatului A. întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, art. 270 alin. (1) C. pen., fiind realizată corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.

Înalta Curte reține că, în realitate, aspectele criticate de recurent nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Astfel, se observă că recurentul nu invocă faptul că acțiunea sa nu este tipică, ci că organele de urmărire penală nu au efectuat minime cercetări cu privire la infracțiunea corelativă tăinuirii, pentru a se constata proveniența exactă a țigaretelor, modalitatea în care au fost introduse în țară sau autorii acelor fapte. Or, analiza acestor critici excedează competenței instanței de casație și nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, pentru existența infracțiunii de tăinuire fiind necesar ca inculpatul să fi cunoscut sau să fi prevăzut că bunurile tăinuite provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că acțiunea inculpatului A., care în data de 07/08 septembrie 2021, a dobândit un număr de 279.540 țigarete provenite din contrabandă, introduse în țară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deținut și transportat apoi pe E 671, din Pârteștii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenția de a le valorifica ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste motive, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A din data de 27 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A din data de 27 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.