ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023, cu relevanță în prezenta cauză, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rep., printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 și 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat petentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., a fost obligat petentul la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parțial de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a constatat că împotriva ordonanței de clasare emisă la data de 18.04.2023 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 23/II/2/2023 din 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, a formulat plângere petentul A., transmițând-o pe email atât Curții Militare de Apel București, cât și Tribunalului Militar București, fiind înregistrată la Curtea Militară de Apel sub numărul x/2023, iar la Tribunalul Militar București sub nr. x/2023.

Prin încheierea nr. 196/01.11.2023 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar București a admis excepția lipsei de competență după calitatea persoanei, a Tribunalului Militar București și a declinat în favoarea Curții Militare de Apel competența de soluționare a plângerii formulată de petentul A..

Petentul A. a formulat oral o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 335 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.., arătând că în cazul unei cereri de redeschidere a urmării penale, procurorul o poate respinge fără ca această soluție să fie supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, fiind astfel încălcat art. 24 și altele din Constituția României, în condițiile în care justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege de către judecători, nu de către procurori.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 22.11.2023, petentul a detaliat în scris motivele pe care se întemeiază cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 334 și 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. În motivarea cererii a arătat că solicită sesizarea CCR în sensul de a se constata că dispozițiile menționate lasă întreaga competență a redeschiderii urmăririi penale doar pentru procuror atunci, când persoana vătămată (cu legitimitate procesuală) solicită redeschiderea urmăririi penale pentru apariția unor probe noi, necunoscute la adoptarea soluției inițiale, dar și ulterior, când însăși o hotărâre definitivă, pe aceeași speță, a instanței de control față de actele procurorului, nu a fost luată în considerare și a fost încălcată de către procurorul de caz și procurorul său ierarhic. Petentul a susținut că textele criticate sunt neconstituționale, fiind contrare principiilor constituționale prevăzute la art. 124 și 126 din Constituția României, dar și principiilor constituționale prevăzute la art. 1, 15, 16, 21, 49, 53 și 131, deoarece în C. proc. pen. există o atare "scăpare" a legiuitorului care conferă procurorului atribuții discreționare în efectuarea urmăririi penale, atât în cauze în care s-a solicitat de petent - persoană vătămată redeschiderea urmăririi penale, cât și în situațiile în care s-a admis redeschiderea urmăririi penale. Tuturor cetățenilor României le este garantat prin Constituție că înfăptuirea justiției se realizează doar de către judecător, dar reglementările criticate ca fiind neconstituționale ocolesc calea rezonabilă a prezentării în fața unui judecător, care să statueze asupra celor sesizate de parte și examinate de către procuror.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare București a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața completului de judecată investit cu soluționarea plângerii formulată împotriva ordonanței nr. 12/P/2023 din data de 18.04.2023 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 23/II/2/2023 din data de 25.05.2023 a procurorului general militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, iar textele de lege criticate sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare București a apreciat că excepția de neconstituționale a art. 334 și 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. nu are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, întrucât plângerea formulată de petentul A. este tardiv formulată. În acest sens, s-au reținut Deciziile Curții Constituționale nr. 203 din 06.03.2012 și nr. 244 din 06.04.2017. Prin urmare, aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei CCR nr. 203 din 06.03.2012, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate invocată trebuie să fie circumstanțiată dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției de respingere ca tardivă a cererii în justiție, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Mai mult, s-a reținut că plângerea care face obiectul prezentei cauzei vizează ordonanța nr. 12/P/2023 din data de 18.04.2023 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect pretinsa săvârșire de către general (r) B. a infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen. și a complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în modalitatea prevăzută dc art. 320 alin. (1) C. pen., precum și complicitate la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen., omisiunea sesizării prevăzută de art. 267 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen. În temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.. rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1968 și la art. 155 alin. (1) lit. c), d) C. pen. s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul pretinsei săvârșiri de către general B., comandor C., colonel D., colonel E., colonel F., colonel G. (toți din cadrul Direcției Generale de Informații a Apărării), amiral H. din cadrul UM 02515 București, general maior I. din cadrul HM 02515 București, general de brigadă J. din cadrul UM 02515 București, comandor K. din cadrul UM 01961 Otopeni și general maior L. din cadrul UM 02574 a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de dispozițiile art. 246 C. pen. 1968, a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de dispozițiile art. 367 alin. (1) C. pen. și a infracțiunilor incriminate de art. 385-392 C. pen.

Așadar, s-a constatat că soluția procurorului din ordonanța atacată nu se întemeiază pe dispozițiile art. 334 sau 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. și astfel, admiterea excepției de neconstituționalitate invocate de petentul A. nu poate influența modul de dezlegare a prezentei cauze nici din această perspectivă.

Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții Militare București a constatat că excepția de neconstituționalitate a art. 334 și 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. este lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost invocată astfel încât cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din același act normativ.

Împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs recurentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu Completului 7 la data de 06 februarie 2024.

Recurentul A. a lipsit de la dezbaterile din data de 06 februarie 2024, reprezentantul Ministerului Public susținând că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege, respectiv aceea a legăturii cu cauza care a avut ca obiect plângerea împotriva unei soluții de clasare care nu se întemeiază pe dispoziții legale.

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Textul de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea legii, instanța de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.

În ceea ce privește existența unei legături efective între cererea de sesizare a Curții Constituționale și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, la cererea uneia dintre părți, are în vedere neconstituționalitatea art. 334 și 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare emisă la data de 18.04.2023 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 23/II/2/2023 din 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, iar soluția a fost în sensul respingerii, ca tardivă, a plângerii.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, constată că soluția procurorului din ordonanța atacată nu se întemeiază pe dispozițiile art. 334 sau 335 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. Așadar, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A. nu îndeplinește condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, declararea neconstituționalității textului nefiind de natură să producă un efect concret în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunțate de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2024.