ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Tribunalului București, la data de 30.01.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice a arătat că urmărește prin acțiunea de față a recupera prejudiciul care i-a fost cauzat prin erorile judiciare produse în dosarul nr. x/2018, în principal de către instanța care a judecat cauza în faza procesuală a apelului.

Prin sentința civilă nr. 4833/24.06.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat, inițial, sub nr. de dosar x/2021, pe rolul Curții de Apel București, iar, ulterior, urmare admiterii cererii de strămutare formulate de petentul A., cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 29 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4833 din 24.06.2021 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților și faptul că niciuna din părțile legal citate nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în consecință, anularea măsurii de suspendare a judecății în dosarul nr. x/2021.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 29 martie 2023. Totodată, a susținut că formulase, înainte de 29 martie 2023, cerere de recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea membrilor completului de judecată desemnat să judece dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești și a apreciat că este îndreptățit să aștepte mai întâi soluționarea respectivului recurs, deoarece, în ipoteza admiterii, componența completului de judecată trebuia schimbată, după caz, în totalitate sau în parte.

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate și în limitele controlului de legalitate, reține drept fondat recursul pentru următoarele considerente:

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la termenul de suspendare în apel a pricinii, Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfășurată în fața instanței de apel, la momentul suspendării judecării cauzei, a fost nelegal îndeplinită cu apelantul-reclamant.

Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității".

De asemenea, dispozițiile art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În acest context, instanța supremă reține că legalitatea desfășurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia și necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligația citării tuturor părților și comunicarea actelor de procedură în mod legal, "sub sancțiunea nulității".

În speță, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în apel la Curtea de Apel Poiești, a fost stabilit pentru data de 19.10.2022, când cauza a fost suspendată pentru lipsa părților; ulterior, urmare cererii de repunere pe rol a cauzei formulate de apelantul-reclamant, s-a acordat termen la 11.01.2023, cu citarea părților.

Potrivit procesului-verbal de înmânare a citației, aflat la dosarul de apel, actul procedural pentru termenul din 11.01.2023 vizându-l pe apelantul-reclamant A. a fost depus la cutia poștală. La 11.01.2023 cauza a fost amânată și s-a acordat termen la 29.03.2023; totodată, s-a constatat că intimatul-pârât are termenul în cunoștință, fiind dispusă citarea apelantului-reclamant.

Cu toate acestea, verificând filele dosarului de apel, se constată că, pentru termenul din 29.03.2023, nu se află atașată nicio dovadă de citare a apelantului-reclamant, în cauză, fiind citat doar intimatul-pârât Statul Român, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul de apel.

Astfel, în condițiile în care la termenul de judecată din data de 29.03.2023 apelantul-reclamant a lipsit, iar acesta nu a fost citat, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a încălcat dispozițiile art. 153 C. proc. civ. și a apreciat greșit să procedura de citare este legal îndeplinită, reținând cauza în pronunțare asupra incidentului suspendării.

Cum încheierea de suspendare a cauzei din 29.03.2023 a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură (prevederile art. 153 C. proc. civ.), Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 174 și urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă sunt sancționate cu nulitatea, vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, încheierea atacată este lovită de nulitate, în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel, pentru a se relua judecata cu citarea legală a părților implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menționate.

Față de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 174 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant.

Având în vedere argumentele expuse, pentru a înlătura vătămarea produsă recurentului-reclamant, conform art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul promovat, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în cadrul dosarului nr. x/2021

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2024.