ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.08.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a formulat plângere față de modalitatea de soluționare a contestației prealabile formulate la 15.06.2017, împotriva Ordinului nr. 1490/C/2017, emis de Ministerul Justiției, a solicitat revocarea parțială a ordinului contestat, emiterea unui nou ordin individual de salarizare: prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, de asemenea, să se recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până în prezent, prin raportare la o valoare de referința sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Totodată, a solicitat repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 782/22.02.2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 3.04.2018, sub nr. x/2018.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 130 din 28 iunie 2018, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul Ministerul Justiției astfel cum a fost calificată de către instanța de judecată, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, declinat prin sentința civilă nr. 782/22.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, a anulat în parte Ordinul nr. 1490/C/2017 și, pe cale d consecință, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la emiterea unui ordin producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare pentru reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015, cu luarea în considerare pentru reclamantă a unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%, până la data de 30.09.2016.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a promovat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care vizează, în esență, următoarele critici de nelegalitate, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

Recurentul - pârât Ministerul Justiției prin memoriul de recurs depus a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere că reclamantei i-au fost recunoscute drepturile solicitate prin prezenta acțiune, prin emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018.

La termenul de judecată din 12 februarie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, execpția lipsei de interes a recursului, având în vedere că prin Ordinul 2066/C/2018 s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantei, în conformitate cu pretențiile deduse judecății în prezenta cauză.

1.4. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., din perspectiva excepției lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, cererea de recurs urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că solicitarea recurentului-pârât Ministerul Justiției, în sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, nu poate fi primită, având în vedere că ordinul emis prin care s-au recunoscut pretențiile salariale ale reclamantei a fost emis după pronunțarea instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordin de salarizare în conformitate cu solicitările reclamantei.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte reține că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul- pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018 prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite intimatei-reclamante, la nivelul maxim permis de prevederile legale, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiției, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul recunoașterii pretențiilor reclamanței.

Prin urmare, interesul de a acționa al recurentului-pârât nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârât Ministerul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului promovat de pârât, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 130 din 28 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.