ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 13 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 75.606,03 USD (354.335,22 RON calculat la cursul BNR din 11 mai 2022), reprezentând contravaloarea neachitată din facturile nr. x din 22 aprilie 2021 și nr. x din 25 ianuarie 2022, emise în baza comenzii transmise de către pârâtă pentru achiziționarea a 500 de rulmenți, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității de reprezentant.

Prin încheierea din 13 decembrie 2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins excepțiile invocate prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 284 din 29 dedembrie 2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. și a respins cererile ambelor părți privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 154 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 284 din 29 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 310.170,81 RON (echivalentul sumei de 66.182,48 USD calculat la cursul BNR de 4,6866 RON/USD la data sesizării instanței, 11 mai 2022) reprezentând marfă neachitată. A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.724 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru judiciar din ambele stadii procesuale și a sumei de 20.207,9 RON (echivalentul sumei de 4.097, 87 euro la curs BNR din data plății) reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că situația de fapt reținută de curtea de apel nu este corectă întrucât aceasta a interpretat greșit probele din dosar. Astfel, instanța de apel a reținut, în mod greșit, că a existat o acceptare fermă a comenzii nr. x, pentru o cantitate de 500 de rulmenți, din partea pârâtei prin emailul transmis de aceasta la 23 octombrie 2020 și dovedit de faptul că pârâta a achitat factura proformă de avans nr. x din 26 octombrie 2020. Susține că statuarea curții de apel în sensul că această comandă este un contract în formă simplificată nu este corectă și că aceasta nu a analizat modul în care părțile și-au executat obligațiile. Menționează că prima livrare nu a avut loc la termenul agreat, respectiv luna februarie 2021, ci abia la 22 aprilie 2021, și că nu i-au fost puse la dispoziție înscrisuri care să certifice calitatea și conformitatea produselor livrate. Arată că acestea erau motive justificate, în sensul art. 1555 - art. 1557 C. civ. coroborat cu art. 1516 alin. (2) din același cod, de a renunța la continuarea înțelegerii inițiale, aspecte pe care curtea de apel nu le-a mai analizat.

În opinia recurentei-pârâte, pozele depuse în dovedirea stocului de marfă existent nu arată certitudinea acestuia și nu se coroborează cu înscrisurile depuse de reclamantă în apel. Aceeași parte consideră că era îndreptățită să nu continue raporturile juridice cu reclamanta căreia nu îi datora nicio sumă de bani, cu atât mai mult cu cât aceasta nu lansase a doua comandă și nici nu îi comunicase pârâtei că transmisese producătorului prima comandă. Susține că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 1555 - art. 1557 C. civ. coroborat cu art. 1516 alin. (2) din același cod. Precizează că marfa pe care este obligată să o achite nu i-a fost livrată.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Deși indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., încercând să acrediteze teza unei motivări lacunare și contradictorii, recurenta-pârâtă nu formulează critici de nelegalitate propriu-zise. Ipotezele de casare a hotărârii care nu îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din același cod nu includ situația în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanța devolutivă a interpretat voința părților prin prisma înscrisurilor de la dosar întrucât stabilirea intenției reclamantei și pârâtei se face prin raportare la conținutul probelor administrate și reprezintă un aspect de fapt.

Astfel, Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar instanța de recurs nu poate stabili un alt context factual și nici nu poate avea în vedere trimiterile pe care autoarea căii de atac le face la conținutul comenzii, al corespondenței dintre părți sau al fotografiilor depuse de partea adversă pentru a reevalua dacă reclamanta avea sau nu dreptul la plata contravalorii celor 500 de rulmenți comandați de către pârâtă.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Înalta Curte nu va avea în vedere susținerile referitoarea la aplicarea greșită a art. 1555 - art. 1557 coroborat cu art. 1516 alin. (2) C. civ. prin care recurenta-pârâtă încearcă să acrediteze teza că instanța de apel nu a ținut cont de o presupusă neexecutare a obligațiilor asumate de reclamantă. Textele de lege invocate reglementează ordinea executării obligațiilor, excepția, respectiv imposibilitatea de executare a contractului și drepturile creditorului în situația în care debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere.

Pentru a verifica dacă părțile se găsesc în ipotezele avute în vedere de aceste texte de lege, instanța de recurs ar trebui să reia analiza asupra probelor, să cerceteze succesiunea demersurilor efectuate de părți în scopul nașterii raportului juridic, să stabilească natura și conținutul obligațiilor și apoi să constate dacă a existat o neexecutare din partea reclamantei care să dea pârâtei dreptul de a refuza executarea obligației sale de plată.

Recurenta-pârâtă nu a învederat aceste aspecte în cadrul întâmpinării depuse în stadiul procesual al apelului.

Aprecierea acestor chestiuni intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Pe baza situației de fapt stabilite de acestea și asupra căreia nu mai poate reveni, instanța de recurs va examina numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 154 din 8 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Față de soluția de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.125 euro, echivalent în RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 154 din 8 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.125 euro, echivalent în RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.