ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 567/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 705 din 21 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) Codul muncii.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) Codul muncii pentru drepturile aferente perioadei 15.02.2017-25.02.2017.

A fost admisă în parte acțiunea, fiind obligată pârâta să acorde reclamanților, în calitate de foști angajați pensionari, începând cu data de 25.02.2017 și, în continuare, cota anuală gratuită de energie electrică de 1200 Kw/h/an sau contravaloarea acesteia achitată de reclamanți la prețul per Kw de la data plății, conform H.G. nr. 1041/2003, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1461/2003.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Prin încheierea din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost admisă cererea de repunere pe rol.

A fost admisă excepția perimării.

A fost constatat perimat apelul pârâtei.

Totodată, a fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimații-reclamanți.

După expunerea parcursului procesual al cauzei, pârâta a arătat că dosarul nr. x/2020, până la soluționarea căruia a fost suspendată judecarea apelului, a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 3807/27.06.2022, ce i-a fost comunicată la 3 octombrie 2022.

Or, la 27 martie 2023, pârâta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, această cerere fiind formulată în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la data comunicării deciziei Înaltei Curți, termen ce urma să se împlinească la 3 aprilie 2023.

Potrivit pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea apelului a operat până la data comunicării deciziei definitive a instanței supreme, astfel încât, în cauză, termenul de perimare a început să curgă la 3 octombrie 2022.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, solicitând să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 5 decembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți, prin care, în principal, s-a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

La data de 8 martie 2024 au fost înregistrate concluziile scrise formulate de intimații-reclamanți.

Recurenta critică soluția de perimare a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 705 din 21 iulie 2020, din perspectiva greșitei aplicări și interpretări a dispozițiilor art. 413 alin. (2), art. 416 alin. (1) și art. 418 C. proc. civ.

Criticile recurentei se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate, încadrare efectuată din oficiu.

Verificând decizia atacată, se reține că, la 5 octombrie 2023, instanța de apel a constatat perimarea apelului, întrucât de la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2020, respectiv 27 iunie 2022, nu au mai fost îndeplinite acte de procedură în vederea judecării apelului, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile apelantei-pârâte, care a formulat cerere de repunere pe rol la 28 martie 2023, după împlinirea termenului de perimare.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Perimarea reprezintă o sancțiune procedurală care se răsfrânge asupra întregii cauze, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că "perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești care intervine în situația în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca fiind semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părțile implicate.

În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluționării cauzei, din motive imputabile părții care, în mod rațional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menținerea litigiului pe rolul instanței apare ca nejustificată.

Perimarea este, din această perspectivă, o sancțiune procedurală aplicabilă părții care a neglijat obligațiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfășurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluționarea într-un termen rezonabil a procesului și, pe de altă parte, buna administrare a justiției" (Decizia nr. 344/2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 904 din 06 octombrie 2023, paragraful 12).

Potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., termenul pe durata căruia subzistă măsura suspendării este unul determinat de lege, stipulându-se că "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definivă."

În ceea ce privește termenul de perimare, dispozițiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță" iar, potrivit art. 418 alin. (1) din același cod, "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 (...)".

Din aceste dispoziții legale rezultă cu evidență că, în cazul suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de perimare de 6 luni curge de la data rămânerii definitive a hotărârii în litigiul care a atras suspendarea.

Fiind o sancțiune procedurală instituită prin norme imperative, perimarea intervine de drept, în virtutea legii, prin simpla împlinire a termenului, instanța fiind obligată să verifice și din oficiu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și să constate perimarea, admiterea excepției peremptorii având drept consecință stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Transpunând aceste considerații de ordin teoretic în cauza pendinte, Înalta Curte reține că, la cererea apelantei-pârâte (recurenta în cauză), prin încheierea din 21 aprilie 2021, instanța de apel a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Dosarul nr. x/2020, care a atras măsura suspendării și în cadrul căruia apelanta-pârâtă deținea calitatea de intervenientă, ca urmare a formulării unei cereri de intervenții principale în interes propriu, a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 3807/27.06.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie, instanța supremă a admis recursul, a casat hotărârea atacată, a admis cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție principală, dispunându-se anularea H.G. nr. 1041/2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităților acordate persoanelor din sectorul energiei electrice.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă nu face nicio trimitere la opozabilitatea hotărârii instanței supreme în temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004, ci susține că, fiind parte în dosar termenul de perimare a început să curgă de la comunicarea hotărârii judecătorești la 3 octombrie 2022, urmând a se împlini, în opinia sa, la 3 aprilie 2023, astfel încât cererea de repunere pe rol a cauzei predată curierului la 27 martie 2023 ar fi întrerupt cursul perimării.

În aceste limite ale criticilor formulate, Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principul publicității, părțile, între care se numără și intervenientul (recurenta-pârâtă), având posibilitatea de a lua cunoștință fără niciun fel de restricții de întregul parcurs procesual. Ca atare, în condițiile unei minime diligențe procedurale, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural, privind pronunțarea hotărârii de dezînvestire a instanței de recurs putând fi interogat și portalul instanței supreme la care publicul are acces nelimitat.

În paragraful 53 al Deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, citat și în cuprinsul paragrafului 57 al deciziei nr. 70 din 23 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se reține că "în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces care privește raporturile juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor".

Potrivit dispozițiilor art. 418 alin. (1) coroborate cu art. 413 alin. (2) C. proc. civ., cursul perimării a fost suspendat cât timp a durat suspendarea judecății pronunțate de instanța de apel în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv până la data pronunțării hotărârii definitive în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cauza care a provocat suspendarea, formularea cererii de repunere pe rol a cauzei nefiind condiționată de comunicarea către recurentă a considerentelor soluției pronunțate de instanța supremă.

Recurenta-pârâtă, titulară a căii de atac devolutive, nu a sesizat instanța care a hotărât suspendarea, în vederea continuării judecății decât după împlinirea termenului de perimare.

Prin decizia recurată, instanța a reținut în mod corect ignorarea obligațiilor procesuale care reveneau recurentei-pârâte, în vederea asigurării finalizării judecății, după soluționarea definitivă a cauzei de către instanța supremă la 27 iunie 2022, împlinindu-se termenul de perimare, calculat de la acest moment al rămânerii cauzei în nelucrare și nu de la comunicarea hotărârii către parte.

Fiind formulată după împlinirea termenului de perimare, cererea de repunere a cauzei pe rol nu a putut produce întreruperea cursului perimării în temeiul art. 417 C. proc. civ., așa cum se susține în mod nefondat prin memoriul de recurs.

Prin urmare, constatându-se că, prin decizia recurată, dispozițiile de procedură care reglementează sancțiunea perimării au fost corect interpretate și aplicate, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune respingerea recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Societatea BB. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Totodată, constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimații-reclamanți T., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., CC., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z. și AA. a sumei de 5.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea BB. S.A. împotriva deciziei civile nr. 4801/2023 din 5 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă Societatea BB. S.A. la plata către intimații-reclamanți T., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., CC., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z. și AA. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2024.