ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 404/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27.01.2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Hârșova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune nr. x/01.03.2019, încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L., în ceea ce privește cesiunea contractului pentru servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreținere resurse logice de tehnologia informației - cod de achiziție publică x - pentru Primăria Orașului Hârșova nr. 33/08.05.2008, precum și în ceea ce privește cesiunea creanțelor derivate din acest contract; constatarea rezilierii contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârșova și A. S.R.L., în principal, la data de 01.05.2019, și, în subsidiar, la data introducerii cererii de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 51/18.01.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta U.A.T. Hârșova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune nr. x/01.03.2019, încheiat între pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., în ceea ce privește cesiunea contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârșova și A. S.R.L., precum și în ceea ce privește cesiunea creanțelor rezultate din acest contract. De asemenea, s-a constat reziliat contractul nr. x/08.05.2008 încheiat între U.A.T. Hârșova și A. S.R.L. la data de 01.05.2019 și s-a dispus obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 16.062,11 RON către U.A.T. Hârșova, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat și cheltuieli deplasare).

Împotriva sentinței civile nr. 51 din 18.01.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă au formulat apel A. S.R.L. și B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 12 din 02.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de A. S.R.L. și B. S.R.L. Totodată, au fost obligate acestea la plata către intimată a sumei de 19.102,09 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs A. S.R.L. și B. S.R.L.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentele-pârâte solicită să se constate că prin încheierea din 26.10.2021 pronunțată de către instanța de fond, în mod neîntemeiat a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant conventional și s-a reținut în mod greșit că sunt incidente prevederile art. 85 alin. (3) C. proc. civ.. Potrivit recurentelor, reprezentantul conventional a depus împuternicire avocațială la dosarul cauzei, iar faptul că aceasta nu avea menționată data emiterii, data încheierii contractului de asistență juridică și nici numărul de dosar, nu este de natură să determine lipsa calității de reprezentare.

Recurentele susțin că în fața instanței de apel li s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul la contradictorialitate și al egalității de arme, având în vedere că prin decizia atacată, deși s-a reținut că societăților recurente nu li s-au comunicat notele de ședință prin care a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant, instanța a justificat, cu depășirea puterilor judecătorești, că oricum această excepție a fost invocată în ședință publică.

Sub un alt aspect, recurentele solicită admiterea apărărilor cu privire la încheierea pronunțată în data de 07.12.2021 de către instanța de fond. În acest sens, recurentele critică lipsa nepronunțării asupra excepțiilor invocate de acestea și arată că instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu privire la înscrisurile depuse, astfel că au fost încălcate dreptul la apărare, contradictorialitatea și egalitatea de arme.

O altă critică vizează necompetența materială a instanței de fond. Recurentele susțin că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, astfel încât secția Civilă a Tribunalului Constanța nu a fost competentă material să solționeze cererea de chemare în judecată, în opinia autoarelor căii de atac.

De asemenea, recurentele-pârâte susțin că în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a petitului 2 din cererea de chemare în judecată, aceasta este o excepție de ordine publică, putând fi invocată oricând în cadrul dosarului, iar instanța de fond era obligată să analizeze excepția invocată. Potrivit recurentelor, instanța de fond nu a soluționat efectiv pe fond cauza cu care a fost învestită, sens în care se impune casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare primei instanțe.

Printr-o altă critică, recurentele-pârâte susțin că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, având în vedere că prin petitul 2 al cererii s-a solicitat constatarea rezilierii contractului nr. x/08.05.2008 încheiat între UAT Hâșova și A. S.R.L. Or, în raport de dispozițiile art. 35 C. proc. civ., o asemenea cerere este inadmisibilă, arată recurentele.

Totodată, autoarele recursului susțin că petitul 1 al cererii de chemare în judecată este lipsit de inters. Se arată că prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune nr. x din 01.03.2019 încheiat între societățile A. S.R.L. și B. S.R.L., deși din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că societatea B. S.R.L. a continuat executarea obligațiilor după semnarea contractului de cesiune, sens în care, în opinia recurentelor, este lipsit de interes petitul 1 al acțiunii având în vedere că această calitate de continuator în drepturi a fost recunoscută în mod expres de către intimata-reclamantă.

În continuare, recurentele reiau argumentele expuse prin cererea de apel, cu privire la fondul litigiului. În acest sens expun situația de fapt și arată că în speță se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, contractul reprezentând legea părților, iar potrivit art. 13.1 din contractul nr. x/08.05.2008 încheiat între UAT Hâșova și A. S.R.L. este prevăzut dreptul de cesiune al operatorului. De asemenea, recurentele susțin că intimata-reclamantă a luat act de contractul de cesiune, astfel încât prima instanță în mod nelegal a ignorat clauzele contractului. Totodată, autoarele recursului arată că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 1225 alin. (1) C. civ., raportat la art. 1226 alin. (2) C. civ., concluzionând că instanța a interpretat contractual de cesiune cu încălcarea expresă a dispozițiilor C. civ.

În final, recurentele susțin că nu sunt îndeplinite condițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

În drept, recurentele au indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4,6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 28 februarie 2024, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității cererii de recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reține că susținerile recurentelor-pârâte referitoare la încălcarea dreptului la apărare, a principiilor contradictorialității și al egalității de arme, nu se circumscriu vreunui caz de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece criticile sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și care sunt normele procesuale care nu au fost corect aplicate.

Totodată, instanța supremă constată că, recurentele-pârâte, în expunerea motivelor de recurs, au reluat critici exprimate prin cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susținerile cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția necompetenței materiale a primei instanțe, excepția lipsei de interes, cele cu privire la autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiunii, precum și argumentele referitoare la fondul acțiunii cu trimitere la situțaia de fapt și probatoriu, nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile acelorași părți făcute în fața instanței de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Reiterarea motivelor de apel nu echivalează cu dezvoltarea motivelor de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată. Prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurentele-pârâte tind să obțină o nouă verificare a susținerilor acestora, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că deși obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanței de apel, recurentele critică și sentința tribunalului, susțineri care nu pot fi primite în această etapă procesuală.

Referitor la criticile recurentelor prin care susțin că nu sunt îndeplinite condițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., instanța supremă reține că acestea nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, fiind invocate în mod formal, fără a se arăta în concret în ce constă nemotivarea deciziei recurate.

Totodată, nici criticile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanța supremă constată că deși prin cererea de recurs sunt menționate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, dispozițiile art. 1225 alin. (1) și art. 1226 alin. (2) C. civ., din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la interpretarea contractului de cesiune, precum și trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurentele readuc în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurentele-pârâte, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentele - pârâte B. S.R.L. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 12 din 2 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentele - pârâte B. S.R.L. și A. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Hârșova - prin Primar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele - pârâte B. S.R.L. și A. S.R.L, împotriva deciziei civile nr. 12 din 2 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurentele - pârâte B. S.R.L. și A. S.R.L la plata către intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL HÂRȘOVA- prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2024.