ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1355/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1024/2023 din 22 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 229 din 01 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis cererea; a dispus rezilierea contractului nr. x din data de 03.04.2022; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 282.688,67 euro la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 27.07.2022 și până la restituirea efectivă a debitului; de asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.586,49 RON reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanță, respectiv taxa judiciară de timbru și a obligat intimata - pârâta la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 9.357,7 RON reprezentând cheltuieli de judecată din apel, respectiv taxa judiciară de timbru.

La data de 26 ianuarie 2024 (data poștei, fila x), pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a depus o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului.

În motivarea memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 1551 alin. (1) teza a II-a din C. civ.

De asemenea, a solicitat repunerea recurentei-pârâte în termenul de declarare a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ., în considerarea faptului că decizia civilă nr. 1024 din data de 22 iunie 2023 a instanței de apel nu i-a fost comunicată, luând cunoștință de conținutul acesteia cu ocazia instituirii măsurii popririi, în urma demarării procedurii de executare silite de către reclamanta A..

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 29 martie 2023, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, a invocat excepția tardivității, precum și excepția nultității recursului.

A arătat intimata-reclamantă, în esență, că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului a fost formulată cu rea-credință, fiind expresia unui abuz evident, iar scopul recursului este acela de a tergiversa procedura de executare silită demarată împotriva debitoarei B. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1024 din data de 22 iunie 2023.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția tardivității declarării recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă A., Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ., care la alin. (1) pct. 2 prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar potrivit alin. (2) când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauza de față, recurentului-pârât i-a fost comunicată decizia instanței de apel, la sediul social înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, la data de 13 septembrie 2023, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare de la fila x/verso din dosarul instanței de apel, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 16 octombrie 2023.

Recursul a fost depus, însă, la data de 26 ianuarie 2024, cu mult peste termenul legal procedural mai sus-arătat.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În considerarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că pentru a beneficia de instituția repunerii în termenul de declarare a recursului este necesar ca partea să invoce și să dovedească existența motivelor temeinic justificate, nefiind suficiente numai declarațiile sale în acest sens. În speță, recurenta-pârâtă a solicitat repunerea în termenul de recurs, deși decizia instanței de apel a fost comunicată la sediul social astfel cum apare înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului (procesul-verbal de înmânare de la fila x/verso din dosarul instanței de apel).

În aceste condiții, reținând că recurenta-pârâta nu a dovedit motivele temeinic justificate pentru care nu a putut exercita calea de atac înăuntrul termenului imperativ, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1024/2023 din 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1024/2023 din 22 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.