ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 25 aprilie 2023, sub dosarul nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. și LL., în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanței recalcularea indemnizației pentru concediul de odihnă cu luarea în calcul a indemnizației de hrană pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor; obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamanți a diferențelor dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată și cea cuvenită dupa recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a indemnizației de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor;obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamanți a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, constând în diferențele dintre sumele de bani reprezentând indemnizația de concediu încasată și cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizației de concediu a indemnizației de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată și în continuare, pentru viitor, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior;obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 150 Codul muncii și Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de la 26 septembrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a apreciat că, față de situația distinctă a fiecărui reclamant, este necesară disjungerea și formarea de dosare distincte, și a rămas învestită cu acțiunea formulată de reclamantul A.. A invocat excepția necompetenței teritoriale în fiecare dosar disjuns.

Cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta N. a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1760 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și a declinat competența soluționării acțiunii civile în favoarea Tribunalului Timiș.

În esență, Tribunalul Iași, secția I civilă a reținut dispozițiile art. 269 Codul muncii, precum și faptul că partea reclamantă are domiciliul în Municipiul Timișoara, aflat în circumscripția Tribunalului Timiș. A mai reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (2)

1

și nici cele ale art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă, iar competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Timiș.

La termenul de la 21 martie 2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a invocat excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 395 din 21 martie 2024, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

În esență, Tribunalul Timiș, secția I civilă a reținut, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii și ale art. 59 C. proc. civ., existența cazului de coparticipare procesuală activă. Astfel, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Iași, secția I civilă și Tribunalul Timiș, secția I civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, având ca obiect pretenții salariale decurgând din acordarea indemnizației de concediu recalculate, și care la data înregistrării acțiunii aveau calitatea de magistrați-asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, alin. (3) al aceluiași articol instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Față de dispozițiile art. 59 C. proc. civ., se apreciază că pretențiile formulate de reclamanți în dosarul inițial nr. x/2023 sunt similare, aceștia având calitatea de magistrați-asistenți în cadrul aceleiași instanțe și aceleiași secții și expunând aceleași motive de fapt și de drept în justificarea obiectului, astfel că este îndeplinită condiția existenței unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

Instanța supremă are în vedere și faptul că reclamantul A. din dosarul nr. x/2023 are domiciliul în circumscripția Tribunalului Iași, instanța mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța reținută a fi cea de la domiciliul reclamantei din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Timiș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.