ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

În drept, a invocat dispozițiile art. 7 și 14 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1575 din C. civ. și art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5932 din 20 iunie 2023 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, a fost instituită o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului, fiind evocată în acest sens interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-204/08.

Prin urmare, având în vedere că zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul Oradea, România, iar ca punct de sosire Aeroportul Heraklion, rezultă că Judecătoria Oradea este competentă să judece cererea reclamantei.

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 06.06.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, secția Civilă sub numărul x/2023 reclamanta B. solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. la plata sumei reprezentând compensație întârziere/anulare zbor, în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, precum și a dobânzii legale.

Prin încheierea civilă nr. 12879 din 27.11.2023 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția Civilă în dosarul nr. x/2023 s-a dispus conexarea cererii formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., având ca obiect acordare compensație pentru pasagerul C..

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentarea soluției, s-a reținut că, în cauză, nu poate fi reținută o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului, întrucât prin dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 este instituită, de fapt, o competență specială (alternativă) în situația în care o persoană cu domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru.

De asemenea, instanța a mai arătat că, și dacă s-ar reține competența teritorială alternativă a Judecătoriei Oradea, față de sediul pârâtei, care se află în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, Judecătoria Buftea este competentă potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de valoare redusă, formulată în condițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ., de reclamanta A., persoană juridică străină, împotriva pârâtei Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., societate de naționalitate română care avea, la data declanșării litigiului, sediul în municipiul Otopeni, județul Ilfov, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 250 euro reprezentând compensație pentru anulare zbor, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. În raport cu sediul pârâtei, reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Buftea.

Potrivit art. 1.028 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, competența teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire. Însă, așa cum prevede expres art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așa cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., instanța supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptățită să invoce din oficiu excepția de necompetență de ordine privată, devenind competentă a soluționa pricina ca efect al învestirii sale de către titulara cererii de chemare în judecată, urmată de neinvocarea de către pârâtă a excepției de necompetență în termenul limită reglementat de lege.

Instanța supremă formulează observația că, în cauză, nu sunt incidente considerentele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 iulie 2009, pronunțată în cauza C-204/08, reținute de Judecătoria Buftea ca temei al soluției de declinare, întrucât reclamanta A.. este cesionarul creanței și profesionist în recuperarea creanțelor din domeniul transportului aerian de pasageri, iar nu pasagerul zborului, astfel că nu beneficiază de protecția specială pe care Regulamentul nr. 261/2004 o asigură pasagerilor, în cazul unui transport aerian dintr-un stat membru în alt stat membru.

În plus, Înalta Curte reține considerentele de la paragraful 45 din hotărâre:

"O asemenea posibilitate de alegere recunoscută reclamantului respectă, pe lângă criteriul de proximitate, și cerința de previzibilitate, întrucât permite atât reclamantului, cât și pârâtului să identifice cu ușurință instanțele susceptibile să fie sesizate. Mai mult, aceasta este conformă obiectivului de securitate juridică, alegerea reclamantului fiind limitată, în cadrul articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001, la două instanțe posibile. În plus, trebuie amintit că reclamantul poate în continuare să sesizeze instanța de la domiciliul pârâtului, în temeiul articolului 2 alin. (1) din regulamentul menționat, cu alte cuvinte, în speță, în temeiul articolului 60 alin. (1) din același regulament, instanța în circumscripția căreia operatorul de transport aerian își are sediul statutar, administrația centrală sau centrul de afaceri, ceea ce este conform cu articolul 33 din Convenția de la Montréal".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.